14,805 matches
-
este aceea că sunt descărcări luminoase de foarte scurtă durată (de ordinul fracțiunilor de miimi de secundă, deci mult mai reduse decât timpii uzuali folosiți în fotografiere). Primele tipuri de flash foloseau pulberi explozive, care, odată aprinse, produceau o „explozie luminoasă” ce oferea lumina adițională necesară unei expuneri corecte a peliculei fotografice. Astăzi sunt folosite pe scară largă flash-urile electronice, care conțin o lampă alimentată de baterii cu un timp relativ lung de funcționare, permițând câteva mii de declanșări. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
sunt folosite pe scară largă flash-urile electronice, care conțin o lampă alimentată de baterii cu un timp relativ lung de funcționare, permițând câteva mii de declanșări. Problema principală a flash-urilor electronice este sincronizarea acestora cu obturatorul. Astfel, descărcarea luminoasă a flash-ului trebuie să aibă loc numai în momentul în care perdelele obturatorului sunt deschise, doar în acest fel pelicula fotografică putând fi expusă cu lumina adițională. În prezent, acest lucru se realizează prin atașarea flash-ului pe aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
timpi de expunere mai mici flash-ul va expune doar o porțiune a cadrului de pe peliculă, iar pentru timpi mai mari sincronizarea este asigurată. La aparatele cu obturator central (în obiectiv), sincronizarea se realizează pentru orice timp de expunere. Puterea luminoasă a unui flash este dată de numărul-ghid (Ng). La flash-urile cu reglaje manuale, pentru o expunere corectă, trebuie să efectuăm următoarele operațiuni: - selectăm timpul de expunere la care se realizează sincronizarea cu flash-ul; - focalizăm pe subiectul dorit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
o expunere corectă a peliculei fotografice, trebuie să reglăm cantitatea de lumină care o impresionează. Un negativ bine expus are o bună densitate, atât în zonele de lumină, cât și în cele din umbră, unde putem identifica anumite detalii. Zonelor luminoase ale subiectului le vor corespunde zone întunecate pe negativul fotografic, iar celor din umbră le vor corespunde zone luminoase pe peliculă. Dacă pe peliculă va „cădea” prea multă lumină (vom obține deci o supraexpunere), nu vom avea detalii în lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
are o bună densitate, atât în zonele de lumină, cât și în cele din umbră, unde putem identifica anumite detalii. Zonelor luminoase ale subiectului le vor corespunde zone întunecate pe negativul fotografic, iar celor din umbră le vor corespunde zone luminoase pe peliculă. Dacă pe peliculă va „cădea” prea multă lumină (vom obține deci o supraexpunere), nu vom avea detalii în lumină, iar dacă lumina va fi insuficientă (subexpunere), nu vom avea detalii în umbră. În anumite situații, când subiectul fotografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
sensibilitatea la lumină, măsurată în grade ISO (ASA) sau DIN, o peliculă fotografică are nevoie de o anumită cantitate de lumină pentru a fi corect expusă, care se calculează după formula: E = I × t E - cantitatea de lumină I - intensitatea luminoasă reglată prin diafragmă T - timpul de expunere reglat prin obturator În concluzie, parametrii care trebuie reglați pe aparatul fotografic pentru o expunere corectă sunt timpul de expunere și deschiderea diafragmei. Valorile selectate pentru acestea vor fi condiționate de sensibilitatea filmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de argint metalic coloidal, de culoare neagră, stabil la acțiunea luminii. Porțiunile de pe peliculă expuse la mai multă lumină vor conține mai multe granule de argint coloidal; prin urmare, imaginea va fi mai neagră. În acest fel, zonele cele mai luminoase ale imaginii date de obiectiv vor fi redate pe peliculă prin zone întunecate. Viceversa, zonelor întunecate din imagine le vor corespunde pe peliculă porțiuni mai transparente, mai luminoase. Din cauza acestei inversări de tonuri, imaginea de pe peliculă se mai numește „negativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
urmare, imaginea va fi mai neagră. În acest fel, zonele cele mai luminoase ale imaginii date de obiectiv vor fi redate pe peliculă prin zone întunecate. Viceversa, zonelor întunecate din imagine le vor corespunde pe peliculă porțiuni mai transparente, mai luminoase. Din cauza acestei inversări de tonuri, imaginea de pe peliculă se mai numește „negativă”, iar procesul de developare - proces negativ. Copierea ulterioară a imaginii pe hârtie fotografică poartă denumirea de proces pozitiv. Principalele componente din structura unei pelicule fotografice sunt: - un suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
mare sau de la munte, ce are mai multe radiații UV, dă supraexpuneri pe pelicula foto) sau unde radio. Cele cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiații infraroșii (IR), radiații X și gama. În spectrul vizibil, radiațiile luminoase de diferite lungimi de undă sunt percepute drept culori diferite, după cum urmează: - violet și albastru: 400-500 nm; - verde și galben: 500-600 nm; - portocaliu și roșu: 600-700 nm. Lumina albă este obținută prin emisia - în proporții aproape egale - a tuturor radiațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
C, plus temperatura la care ar trebui ridicat un corp negru pentru a radia o lumină de aceeași culoare cu a luminii date. Spre exemplu, temperatura de culoare de 2.773 °K a unui bec cu incandescență semnifică o sursă luminoasă echivalentă cu lumina dată de un corp negru ridicat la o temperatură echivalentă de 2.500 °C. Iată un tabel cu temperaturile de culoare ale unor surse luminoase uzuale: Majoritatea filmelor produse în prezent sunt etalonate pentru lumina de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de 2.773 °K a unui bec cu incandescență semnifică o sursă luminoasă echivalentă cu lumina dată de un corp negru ridicat la o temperatură echivalentă de 2.500 °C. Iată un tabel cu temperaturile de culoare ale unor surse luminoase uzuale: Majoritatea filmelor produse în prezent sunt etalonate pentru lumina de zi, daylight (5.500 °K). La această lumină, care poate fi echivalată cu lumina dintr-o zi cu un cer ușor înnorat sau la o umbră nu prea intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
lumină concentrată sunt folosite și pentru redarea texturilor suprafețelor obiectelor fotografiate (figura 5.2). Sursele de lumină artificială pot da lumină continuă, care durează atât timp cât lampa este conectată la curent, sau lumină de tip flash (bliț), ce reprezintă o descărcare luminoasă, controlată și sincronică a mai multor flash-uri. Controlul iluminării, în acest caz, se face ori prin fotografierea digitală (putem vizualiza imaginea imediat, pentru a face corecțiile la „cheia de lumină”), ori prin folosirea unor casete de fotografie instant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
prin includerea luminii de contur (3). Spre deosebire de lumina principală, care este situată la înălțime, lumina de umplere este situată mai jos. Se pot folosi proiectoare de putere mai mică, la care se atașează lentile Fresnel, ce permit realizarea unui spot luminos de dimensiuni variabile. Pentru detașarea subiectului de fundal se folosesc celelalte două lumini, cea de contur și cea de fundal, iar pentru iluminarea de efect de folosesc spoturi de dimensiune mică, ce pot lumina doar anumite porțiuni ale subiectului (ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fiind zonele de umbră), el trebuie supradevelopat. Tot prin supradevelopare se poate mări contrastul filmelor care conțin subiecte cu contraste scăzute (figura 6.3). Fig. 6.2.a. Negativ corect expus și imaginea pozitivă rezultată Există un echilibru între zonele luminoase și cele de umbră. Fig. 6.2.b. Negativ subexpus și imaginea pozitivă rezultată Pe negativ avem zone mari transparente (albicioase), fără detalii, cărora le corespund în pozitiv zone puternic întunecate. Fig. 6.2.c. Negativ supraexpus și imaginea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
transparente (albicioase), fără detalii, cărora le corespund în pozitiv zone puternic întunecate. Fig. 6.2.c. Negativ supraexpus și imaginea sa în pozitiv Negativul este puternic întunecat în zonele de lumină, iar pozitivul este slab valoric, fără detalii în zonele luminoase. Fig. 6.3. Creșterea contrastului negativului prin supradevelopare Pe rândul de sus sunt negativele: cel din stânga reprezintă o developare normală timp de 9 minute. Cel din dreapta este obținut printr-o dublare a timpului de developare. Pe rândul de jos sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fi controlat prin manipularea expunerii filmului și apoi a developării. Contrastul este o măsură a diferenței dintre zonele luminate ale cadrului foto, highlights, și cele întunecate din umbră, shadow areas. Zonele de umbră de pe negativ sunt controlate de expunere, cele luminoase sunt afectate și ele de același proces, dar pot fi controlate prin modificarea timpului de developare (timpul în care pelicula se află în contact cu revelatorul). Celebrul fotograf american Ansel Adams a inventat principiul Zone System, conform căruia, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
expui pentru zonele de umbră (supraexpunere) și să îl developezi pentru cele luminoase (subdevelopare)”. Umbrele sunt zone în care pelicula a fost expusă mai puțin, din pricina faptului că părțile întunecate ale subiectului fotografiat reflectă puțină lumină pe film în comparație cu cele luminoase. Primind foarte puțină lumină, zonele de umbră se formează mult mai repede pe negativ decât cele din lumină. Spre exemplu, dacă timpul de developare este de 10 minute, după primele 5 minute de developare zonele de umbră sunt deja formate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de mărit li se pot atașa capete color pentru realizarea fotografiilor color. Corpul poate culisa vertical pe un stâlp metalic, fixat rigid pe o planșetă orizontală pe care se proiectează imaginea. Rolul lentilei condensoare este acela de a concentra fluxul luminos către obiectiv, iluminând egal toată suprafața negativului. În rama pentru negative, pelicula este fixată între două sticle optice, care trebuie curățate tot timpul de praf, pentru a obține o imagine clară și fără „reziduuri”. Burduful are rolul de a focaliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pixel, pe când una de 24 de biți - 16,7 milioane de tonuri sau culori posibile pe pixel. Despre parametrii de scanare Digitizarea imaginilor pe suport transparent sau opac se face cu ajutorul scannerelor, care convertesc informația analogică „citită” de un fascicul luminos într-una digitală. Scannerele moderne digitizează imaginile la o adâncime de culoare de 30 de biți, distingând cu mult peste 16,7 milioane de culori pe pixel. Informația se transmite totuși către programul de editare în doar 24 de biți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
adaugă în partea frontală a obiectivului, pentru modificarea distanței focale a acestuia. Ele nu modifică deschiderea obiectivului, însă produc distorsiuni importante și au o arie restrânsă de utilizare. Lumină concentrată - lumină care provine de la o lampă cu lentile Fresnel. Fluxul luminos este concentrat într-un fascicul. Lumină difuză - lumină care provine de la o sursă cu suprafață mare de emitere. Creează umbre slabe, estompate, accentuând caracterul decorativ al imaginii. Lumină inactinică - lumină roșu-oranj, folosită în laborator pentru copierea imaginilor pe hârtie fotografică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
prima nuntă din viața ei! S-a grăbit să îmbrace rochița albastră cu jupon din voal roz, și-a legat mândră fundele rozii iar buclele "de aur" și le-a pieptănat cu mare grijă. Se privi în oglindă cu ochi luminoși. Parcă sunt unul din sfințișorii pictați pe pereții din biserică, își spuse chicotind și se grăbi să iasă afară. Dan era așa de țeapăn în costumul cu vestă și cravată, încât numai ochii din cap reușeau să i se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Când tramvaiul opri, fata coborî și rămase înfiptă în fața ușii. Omul coborî și el, făcând-o să-l urmărească cu coada ochiului, să vadă întinzându-se spre ea umbra neagră a nenorocirii. Luana își fixă privirile în deschizătura primitoare și luminoasă a ușii. Apoi, dintr-o dată, sări înăuntru, cu o fracțiune de secundă înainte ca aceasta să se închidă, scârțâind din toate încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al vehiculului și prada jună ce pierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
conștient că exagerase în purtarea sa, arătase o indiferență crudă față de zbuciumul și nedreptățile cu care se confrunta soția lui și hotărî s-o ajute în căutarea unei soluții de rezolvare a acestor probleme. Intrați, din nou, într-o zonă luminoasă a drumului lor împreună, Luana speră că până la urmă totul va fi bine. Comportamentul șefei registraturii față de subalterna sa aduse simpatia unanimă a colectivului pentru cea din urmă. În timp ce Luana era invitată peste tot, la cafea ori un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
genunchii ei și plânse în hohote, din tot sufletul. Escu îi aruncă o singură privire apoi coborî un etaj mai jos, se întinse pe o banchetă și dormi, instantaneu, un somn fără vise. Cea care visa era Luana. În capătul luminos al tunelului, ea zărise copilași durdulii, cu bucle blonde și aripioare albe, fluturânde, de îngerași. Și-ar fi dorit să alunece mai repede, să se bucure de râsul lor sănătos, de aura ireală din jurul lor. Dar un glas de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simțind cu toată ființa cum inima îi bate nebunește. Luana rămase țintuită în poziția de copil amărât până când el avu curajul să vorbească. De ce ești supărată? Ea îi întoarse o privire aprigă, plină de ciudă. Ochii mari, negri, vii și luminoși, așa cum alta nu-i avea, l-au primit în adâncul lor și el a tresărit cu o nespusă fericire. Nu vorbesc cu tine. Îi veni să râdă. Trăiseră împreună atâtea momente de supărare că unul, în plus, nu mai conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]