9,370 matches
-
1252 vite cornute, 318 porci, 88 capre și 1885 oi. Stupi de albine sunt 123. Bugetul comunei pe exercițiul 1891-1892 avea la venituri 8292 lei, 33 bani, iar la cheltuieli 4571 lei. Comuna este străbătută de calea Vicinală Obârșia - Mărăști - Lunca. Distanțele: la Bacău, capitala districtului, 36 km; la comuna 26 Secuieni, reședința plasei, 15 km; la comuna Mărăști, 6 km; la Oțelești, 5 km și la comuna Lecca, 10 km. III. Filipeni, sătișor, jud. Bacău, plasa Siretului de Sus, al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
6 km; la Oțelești, 5 km și la comuna Lecca, 10 km. III. Filipeni, sătișor, jud. Bacău, plasa Siretului de Sus, al comunei Filipeni, așezat între pârâul Sălașu Roșu și pârâul Dunavăț, la o depărtare de 3600 m de cătunul Lunca. Se crede că în vechime era așezat pe coasta dealului dintre dreapta pârâului Dunavăț, unde astăzi se află o siliște. Are o populație de 99 familii sau 435 locuitori. Este o cârciumă. Vite sunt 18 cai, 174 vite cornute, 16
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o populație de 99 familii sau 435 locuitori. Este o cârciumă. Vite sunt 18 cai, 174 vite cornute, 16 porci și 26 capre. Observații: Dicționarul a fost alcătuit din datele furnizate de județe. Se folosește impropriu noțiunea de cătun pentru Lunca, Fruntești, Filipeni - Slobozia, Valea Boțului; cătunul are sub 50 de gospodării. La 1874 și până la această dată, Dobreana nu era un cătun; Nu se mai știe c (azi - 1900) era numit Siliștea (loc unde a fost sat)! coala din Lunca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Lunca, Fruntești, Filipeni - Slobozia, Valea Boțului; cătunul are sub 50 de gospodării. La 1874 și până la această dată, Dobreana nu era un cătun; Nu se mai știe c (azi - 1900) era numit Siliștea (loc unde a fost sat)! coala din Lunca n-a fost înființată în 1865; cel mai vechi document este din 1877. Localul de școală a fost construit de frații Sterian și de sat. Dicționarul înregistrează corect numărul foarte mic al știutorilor de carte. Satul Filipeni, la fel și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
perioadei bronzului timpuriu, descoperite în satele Scărișoara, Osebiți (comuna Măgura) și Mărăști (comuna Filipeni) și două topoare din grupa topoarelor de lupt cu ceafa prelungită și arcuită sub formă de creastă, aparținând bronzului mijlociu și descoperite în satele Balaia și Lunca (comuna Filipeni). Toporul din Mărăști are gaura de înmănușare cu manșon, iar lama este suplă, ușor curbată și lățită spre tăiș. Are următoarele dimensiuni: L=14,5 cm, lț=5,7 cm; tubul de înmănușare - a=3/3,23 cm
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
superioară ușor arcuită și prelungită, cu un mic buton pe creastă. Are dimensiunile: î=14,9cm, L=6,58cm, lț=4cm; tubul de înmănușare=2,5/2,4cm; greutatea=325g. Al doilea topor din categoria a doua, descoperit în satul Lunca, are manșonul arcuit foarte puțin, lama aproape dreaptă, cu slabe tendințe de arcuire și lățire spre tăiș, iar marginile tubului și ale lamei sunt puțin ridicate. Muchiile rezultate de la turnare se pot vedea, fiind îndepărtate doar la partea inferioară a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de topoare de luptă cu creastă și ornamentație se întâlnește până la Arcul Carpaților Răsăriteni, dar prin descoperirile acestora și în comuna Filipeni, aria de răspândire se întinde până în apropierea bazinului Bârladului. Prin analogii, s-a constatat c prototipul toporului de la Lunca este cunoscut și în Transilvania, în bazinul Tisei, unde o serie de exemplare descoperite izolat și întâmplător, se află în depozitul de la Hajdu-Samson. Deci, acest topor fiind asociat cu toporul de Hajdu-Samson și cu toporul cu disc și ceafă, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din jur, s-au numit răzeși, așa cum au fost locuitorii din Filipeni, Fruntești și Mărăști. Studiile pe teren au arătat că toponimia minoră este mult mai bogată în satele foste răzășești, decât în satele de clăcași (Slobozia - Filipeni, Valea Boțului, Lunca, în cazul nostru) sau din moșiile boierești sau mănăstirești. Cele mai vechi denumiri topice pentru satele comunei Filipeni sunt în legătură cu vechile documente de danie eliberate de cancelaria domnilor Ilie și tefan din 1437 și 1438, în favoarea pisarului Mihail Oțel și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Filipeni a lui Gavril Dunavăț și urmașii săi este amintit Dunaviciorul și Dunavățul, piscul pârâului Boțului, Știubiana, dealul Oțeleștilor și Dobreana. Toate aceste hidronime și toponime se folosesc și astăzi. Nu știm dacă numele pârâului Dunavăț, care străbate satele Mărăști, Lunca și Fruntești, vine de la numele boierilor Gavril, Filipaș și Cozma Dunavățu sau pârâul a dat numele de familie. Alte toponime vechi din documentele de vânzare-cumpărare sunt: Obârșia Dunaviciorului, Siliștea lui Dobromir, Sălașele, ultimele două mai dificil de aflat cu precizie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
exemplu, în satul Fruntești de astăzi nimeni nu mai folosește și nu mai știe unde au fost iazurile pe Dunavăț și locurile de moară; au dispărut nevoile de apă și au dispărut și toponimele legate de această activitate. Nici în Lunca nu se mai știe unde a fost Iazul Morii, distrus de o viitură în 1888. Un vad de iaz de la Fruntești care era lângă „Chilia” (azi pădure) pe dealul din dreapta la ieșirea din Fruntești spre Lozinca. „Vad chilii” - din documentul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost peste drum de cea construită în 1854 și refăcută de preotul Antohi, o sută de ani mai târziu. Schimbarea condițiilor politice și economice se constituie drept cauză în uitarea unor denumiri uzuale. Zeci de ani, locuitorii din Slobozia, Lunca, Valea Boțului au folosit apelativul „La curte”, indicând curtea boierească, sediul administrativ, centrul puterii locale. La Sterian, La Boteanu, La Curtea Vojniței, La Sofița, La Vasilică, La via popii, La iazul popii, La crâșma lui Cojocaru, La moara lui Berbecaru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iazul popii, La crâșma lui Cojocaru, La moara lui Berbecaru, La Ulmii lui Stoleru, Pe imaș, Pe cal, La Mănăstire etc. Un caz aparte de substituire a unui toponim (oiconim) cu altul prin intervenția administrației, îl constituie renunțarea la denumirea Lunca pentru satul de reședință al comunei Filipeni cu Filipeni, cătun unit cu Slobozia, fost sediu al boierilor Rosetti. Cazul poate fi rezolvat tot prin intervenția administrației a Consiliului Local care ar putea să se adreseze Comisiei Naționale de atribuire a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Filipeni cu Filipeni, cătun unit cu Slobozia, fost sediu al boierilor Rosetti. Cazul poate fi rezolvat tot prin intervenția administrației a Consiliului Local care ar putea să se adreseze Comisiei Naționale de atribuire a numelor de localități. Procesul de substituire Lunca cu Filipeni a început în a doua jumătate a secolului al XX-lea și deja s-a încetățenit, este folosit în mod curent. Unele denumiri vechi au fost uitate și datorită unificării pământurilor în Cooperativele Agricole de Producție (CAP), care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu se mai cunoaște locul unde a fost Curtea Virginiei Lambrino. în acea zonă se mai știe de locul numit Vârzărie, acolo unde era grădina de zarzavaturi a proprietarilor moșiei. în Deal la Scaune, care ține și de toponimia satului Lunca, trebuie să te oprești, să te odihnești, după ce prin efort ai ajuns în vârf. Era acolo o fântână și o bancă pentru toți drumeții. Pentru fostul sat de răzeși - Fruntești - așezat în formă de potcoavă, pe văile celor două pâraie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
între culmile dealurilor unde se întinde moșia răzeșilor - din zare în zare, de la pârâu în zare - denumirile de locuri sunt puține, s-au uitat în timpul din urmă. De la nord la sud, pe partea stângă a pârâului Dunavăț, de la hotarul cu Lunca până la Lozinca se cunosc și se folosesc următoarele apelative toponime pentru orientare: tiubiana, denumire veche, însemnând valea cu știubeie, loc pentru prisacă (și acum în gura Știubienei era o stupină!), boierii din familia Rosetti aveau aici o moară, acareturi și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
stupină!), boierii din familia Rosetti aveau aici o moară, acareturi și locuințe pentru argați și slugi. Până la sfârșitul secolului al XIXlea, Știubiana era sat, acolo au locuit și câteva familii de bejenari bucovineni, pân a se aduna toți în satul Lunca. Urmează locul numit în Pădure, apoi Zarea Statului. După vii, Fundu Sârbului (mulți sârbi și bulgari au alcătuit sate în Moldova, aici trebuie să fi fost un sârb rătăcit!). Poienile Brânzei (loc de stână și păscătoare pentru oi), altă Zare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în Pădure, apoi Zarea Statului. După vii, Fundu Sârbului (mulți sârbi și bulgari au alcătuit sate în Moldova, aici trebuie să fi fost un sârb rătăcit!). Poienile Brânzei (loc de stână și păscătoare pentru oi), altă Zare a Statului, Gura Luncii (cum intri în Fruntești, venind de la Oncești) și Dealul Puiului (exprimă un raport de proprietate; unul Puiu avea acolo loc de păscătoare, pădure, loc de arătură, de stână etc.). Pe partea dreaptă a pârâului Dunavăț și Pârâului Roșu, de la hotarul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locurile cu vii, livezi, arături, iazuri, mori, trebuie să se fi folosit și alte denumiri de felul (Dealul Bârgeștilor, a lui Bârgu și al familiei sale?!), Dealul Popii, Dealul Bisericii (biserica din Fruntești nu a avut sesie, ca cea din Lunca!). Au dispărut denumirile legate de activitatea CAP-ului: La Sediu, La Brigadă, puncte de orientare, la fel ca cele care se leagă de instituții: La Școală, La Căminul Cultural, La Biserică, iar mai recent la buticul luiî etc. Evocându-și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
buticul luiî etc. Evocându-și satul natal într-o poezie, Ilie Vraciu (stă mai mult în Dobreana lui și la Slobozia, decât în Bacău) amintește toate locurile cunoscute din copilărie, de fapt o bună parte din toponimia minoră a satului Lunca, a moșiei Rosetti și a moșiei Sterian. Evident, Ilie Vraciu a prins o bună parte din locurile cunoscute, însă nu le-a prins pe toate. Altele mi-au fost relatate de Vasile Huțu, alt îndrăgostit de locurile natale, și de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Vraciu a prins o bună parte din locurile cunoscute, însă nu le-a prins pe toate. Altele mi-au fost relatate de Vasile Huțu, alt îndrăgostit de locurile natale, și de vărul meu, bădia Mircea Ignătescu. Care sunt toponimele satului Lunca? Vom avea surpriza să aflăm c toponimia satelor de clăcași este mai bogată decât a satelor de răzeși. Ei, care au lucrat pe moșiile boierești, au dat nume locurilor pe unde au muncit și pe unde, apoi, au avut pământurile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
denumirea îi vine de la fenomenele meteo cu ploi, tunete și trăsnete, care se arată mereu spre sat de acolo. E ca o tragere de artilerie, cu obuze! De la Maria Ignătescu (73 ani) am aflat cum se ajunge, pe jos, din Lunca la Bacău: Din sat se urca până în zarea Imașului (3km), se ajungea în Runc, la Răchiți (Răchitova în actele vechi!), apoi în Deal, la Cireș, prin pădure la Iapa, până la fântâna lui Milian, se mergea pe valea lungă între Iapa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
comunității răzășești asupra întregii moșii. în lungile procese dintre răzeșii din Fruntești și boierii Rosetti, răzeșii din Fruntești n-au putut arăta „talpa Frunteștilor”, drept pentru care stăpânirile lor asupra moșiei puteau fi și au fost contestate. în legătură cu vatra satului Lunca, părerile oamenilor bătrâni, care au aflat din alți bătrâni, asupra vetrei satului converg spre părerea că vatra satului, de când își aduc ei aminte (Mărioara Rusu-Precup, Lisaveta Pușcuță), „acolo a fost, în jurul Primăriei”. Satul se întindea de la Tache Iacobeanu în sus
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oseaua mergea paralel cu pârâul Dunavăț spre sud, spre Fruntești și de la Tache Iacobeanu, era iar „poarta țărnii”. Toate drumurile care ieșeau din sat aveau poartă. Și Gavril Bădăluță ne lasă mărturia că cel care a bătut primul par în lunca Dunavățului și și-a făcut casă a fost acel Vasile Bârgăuanu. Aceștia sunt veniți prin 1820, după ce au stat un timp la Băcești. Dincolo de vatra satului care pentru satele de clăcași era fixată de proprietari, în speță, pentru satul Slobozia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și și-a făcut casă a fost acel Vasile Bârgăuanu. Aceștia sunt veniți prin 1820, după ce au stat un timp la Băcești. Dincolo de vatra satului care pentru satele de clăcași era fixată de proprietari, în speță, pentru satul Slobozia și Lunca, vatra a fost impusă de boierii Rosetti, se aflau terenurile de cultură, despărțite de vatra satului prin porți, poarta rnii, poarta care dădea spre țarină, spre ogoare. Aceste porți și grânele din țarn erau în grija unui jitar care era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a cătunelor, așezări mici de până la 30 de gospodării (150 locuitori!). Și vatra de sat nu ocupa mai mult de 36,6 ha (media) și fiecare gospodărie ocupa în medie, în vatra satului, 0,88 ha. O particularitate a satului Lunca, format de bejenari bucovineni din mai multe sate, o constituie gruparea gospodăriilor în cuiburi de rudenie și cunoștințe, după satele de plecare. Acest sistem de dispunere spațială a dus la unirea cuiburilor de locuințe într-o singură vatră de sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]