1,231 matches
-
ale acestuia.<br> Luneta este compusă din două elemente optice: obiectivul și ocularul. Obiectivul este compus dintr-o combinație de lentile. Ocularul este de dimensiuni mult mai mici și este construit și el dintr-o combinație de lentile.<br> Întrucât luneta astronomică se bazează pe refracția luminii este cunoscută și sub numele de "telescop refractor" (în ), sau pur și simplu: "refractor", în opoziție cu telescoapele bazate pe reflexia luminii (realizată cu obiective construite din oglinzi parabolice sau sferice), cunoscute și sub
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
este cunoscută și sub numele de "telescop refractor" (în ), sau pur și simplu: "refractor", în opoziție cu telescoapele bazate pe reflexia luminii (realizată cu obiective construite din oglinzi parabolice sau sferice), cunoscute și sub numele de "telescoape reflectoare" (în ). Invenția lunetei nu este precis atribuită. Unele scrieri ale lui Leonard Digges lasă să se presupună că acesta pusese la punct un prototip încă în anii 1550, însă primele exemplare explicit descrise ar proveni din Italia (pe la 1590) sau din nordul Europei
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
sau din nordul Europei (Țările de Jos, pe la 1608). Giambatista della Porta a menționat-o în lucrarea sa "Magia naturală" (1589). Mai multe persoane au căutat să obțină brevetul invenției: Hans Lippershey, care a făcut o demonstrație concretă a unei lunete terestre cu grosismentul 3, la sfârșitul lunii septembrie 1608, Sacharias Jansen care ar fi vândut una la târgul de toamnă de la Frankfurt și Metius. Acesta din urmă a fost susținut de către Descartes, care vorbește despre invenția aceasta la începutul lucrării
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
3, la sfârșitul lunii septembrie 1608, Sacharias Jansen care ar fi vândut una la târgul de toamnă de la Frankfurt și Metius. Acesta din urmă a fost susținut de către Descartes, care vorbește despre invenția aceasta la începutul lucrării "Dioptrique" (1637): Îndată ce luneta terestră a fost cunoscută și a început să se răspândească, mai multe persoane, între care Thomas Harriot și Christoph Scheiner, au îndreptat-o spre cer, la începutul lui 1609, pentru a vedea astrele. Însă Galileo Galilei, începând din august 1609
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
să se răspândească, mai multe persoane, între care Thomas Harriot și Christoph Scheiner, au îndreptat-o spre cer, la începutul lui 1609, pentru a vedea astrele. Însă Galileo Galilei, începând din august 1609 a stabilit, pentru prima oară, cu adevărat, luneta ca instrument de observație astronomică, prin mulțimea observațiilor sale cerești și, mai ales, prin privirea nouă ce țintea cerul și obiectele pe care le observa: se mira de fenomenele pe care le vedea și le studia. Și-a construit propriile
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
ca instrument de observație astronomică, prin mulțimea observațiilor sale cerești și, mai ales, prin privirea nouă ce țintea cerul și obiectele pe care le observa: se mira de fenomenele pe care le vedea și le studia. Și-a construit propriile lunete și le-a dat mai întâi grosismente de șase în loc de trei, pentru a ajunge, în mod progresiv, la 20, iar apoi la 30. Prima reprezentare artistică a lunetei astronomice se datorează lui Jan Brueghel cel Bătrân; în tabloul „Peisaj spre
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
fenomenele pe care le vedea și le studia. Și-a construit propriile lunete și le-a dat mai întâi grosismente de șase în loc de trei, pentru a ajunge, în mod progresiv, la 20, iar apoi la 30. Prima reprezentare artistică a lunetei astronomice se datorează lui Jan Brueghel cel Bătrân; în tabloul „Peisaj spre castelul Mariemont”, arhiducele Albert de Habsburg ține instrumentul. Cea mai mare lunetă astronomică, încă în folosință, cu diametrul obiectivului de 40 de țoli (101,60 cm) de la Observatorul
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
pentru a ajunge, în mod progresiv, la 20, iar apoi la 30. Prima reprezentare artistică a lunetei astronomice se datorează lui Jan Brueghel cel Bătrân; în tabloul „Peisaj spre castelul Mariemont”, arhiducele Albert de Habsburg ține instrumentul. Cea mai mare lunetă astronomică, încă în folosință, cu diametrul obiectivului de 40 de țoli (101,60 cm) de la Observatorul Yerkes, a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Luneta astronomică este alcătuită dintr-un tub închis, numit „tub optic” ce conține sistemul
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
Peisaj spre castelul Mariemont”, arhiducele Albert de Habsburg ține instrumentul. Cea mai mare lunetă astronomică, încă în folosință, cu diametrul obiectivului de 40 de țoli (101,60 cm) de la Observatorul Yerkes, a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Luneta astronomică este alcătuită dintr-un tub închis, numit „tub optic” ce conține sistemul optic (în principal "obiectivul" și "ocularul"), montura și un trepied sau stativ. Un obiectiv este un sistem optic constituit dintr-un ansamblu de lentile optice simple sau
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
distanța care separă focarul de centrul obiectivului. Pentru același obiect observat, cu cât focala este mai lungă, cu atât imaginea este mai mare. Un ocular este un sistem optic complementar obiectivului. Este folosit în instrumente optice cum sunt microscoapele sau lunetele și telescoapele, pentru a mări imaginea produsă în planul focal al obiectivului. Un ocular este o lupă perfecționată pentru producerea unei imagini la infinit, adică o imagine clară fără acomodarea ochiului, și cu cât mai puține aberații optice posibile. Obiectivul
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
folosite în marină. Ocularul, cum indică denumirea sa, este situat în partea dinspre ochiul privitorului, și este de mici dimensiuni. Obiectivul este situat la celălalt capăt al tubului, și este, în general, de o dimensiuni mai mari decât ocularul. Primele lunete folosite pentru apropiere, terestre și astronomice, posedau un obiectiv convex și un ocular concav (a se vedea descrierea făcută de Descartes, mai sus) datorat în principiu întâmplării inventării lor. Cele mai recente lunete (a se vedea descrierea de mai jos
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
o dimensiuni mai mari decât ocularul. Primele lunete folosite pentru apropiere, terestre și astronomice, posedau un obiectiv convex și un ocular concav (a se vedea descrierea făcută de Descartes, mai sus) datorat în principiu întâmplării inventării lor. Cele mai recente lunete (a se vedea descrierea de mai jos) au atât obiectivul cât și ocularul convexe. Cele două sisteme își păstrează fiecare avantajele. Ocularul concav dă o imagine dreaptă permițând folosirea instrumentului ca lunetă terestră sau marină și o scurtare a „tubului
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
în principiu întâmplării inventării lor. Cele mai recente lunete (a se vedea descrierea de mai jos) au atât obiectivul cât și ocularul convexe. Cele două sisteme își păstrează fiecare avantajele. Ocularul concav dă o imagine dreaptă permițând folosirea instrumentului ca lunetă terestră sau marină și o scurtare a „tubului optic” în raport cu focala obiectivului. Asamblarea a două lunete de mici dimensiuni au creat aparatul numit „binoclul lui Galilei” (folosit la teatru, datorită slabelor sale performanțe). În cazul ocularului concav, se obține o
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
au atât obiectivul cât și ocularul convexe. Cele două sisteme își păstrează fiecare avantajele. Ocularul concav dă o imagine dreaptă permițând folosirea instrumentului ca lunetă terestră sau marină și o scurtare a „tubului optic” în raport cu focala obiectivului. Asamblarea a două lunete de mici dimensiuni au creat aparatul numit „binoclul lui Galilei” (folosit la teatru, datorită slabelor sale performanțe). În cazul ocularului concav, se obține o răsturnare a imaginii (sus și jos / stânga și dreapta) și o alungire în raport cu lungimea focalei obiectivului
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
au creat aparatul numit „binoclul lui Galilei” (folosit la teatru, datorită slabelor sale performanțe). În cazul ocularului concav, se obține o răsturnare a imaginii (sus și jos / stânga și dreapta) și o alungire în raport cu lungimea focalei obiectivului. Folosirea instrumentului ca lunetă astronomică nu este deranjată ca urmare a acestor consecințe. Dimpotrivă, folosirea terestră sau marină a impus un tub telescopic și un sistem optic de redresare a imaginii, numit „vehicul” compus dintr-un dublet sau dintr-un număr par de prisme
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
acestor consecințe. Dimpotrivă, folosirea terestră sau marină a impus un tub telescopic și un sistem optic de redresare a imaginii, numit „vehicul” compus dintr-un dublet sau dintr-un număr par de prisme (care permite plierea, micșorarea obiectului) în cazul lunetei cu prisme sau a binoclului de marină. O lunetă astronomică poate fi folosită pentru observații terestre adaptându-i, de exemplu o „prismă Amici”, pentru redresarea imaginii. Se poate construi o lunetă simplă cu două lupe: una cu diametrul mare și
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
un tub telescopic și un sistem optic de redresare a imaginii, numit „vehicul” compus dintr-un dublet sau dintr-un număr par de prisme (care permite plierea, micșorarea obiectului) în cazul lunetei cu prisme sau a binoclului de marină. O lunetă astronomică poate fi folosită pentru observații terestre adaptându-i, de exemplu o „prismă Amici”, pentru redresarea imaginii. Se poate construi o lunetă simplă cu două lupe: una cu diametrul mare și distanța focală lungă, obiectivul, și una cu diametrul mic
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
de prisme (care permite plierea, micșorarea obiectului) în cazul lunetei cu prisme sau a binoclului de marină. O lunetă astronomică poate fi folosită pentru observații terestre adaptându-i, de exemplu o „prismă Amici”, pentru redresarea imaginii. Se poate construi o lunetă simplă cu două lupe: una cu diametrul mare și distanța focală lungă, obiectivul, și una cu diametrul mic și distanța focală scurtă, ocularul. Obiectivul și ocularul constituie două sisteme optice convergente, cu alte cuvinte concentrează (focalizează) razele de lumină. Aceste
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
de lumină. Aceste două sisteme convergente au drept caracteristici principale diametrul și distanța focală. Distanța focală este distanța dintre centrul sistemului optic convergent (de exemplu centrul lentilei unei lupe) și focar (punctul unde converg razele luminoase paralele provenind de la « infinit »). Lunetele astronomice moderne au toate obiectivele și ocularele alcătuite din mai multe lentile. Într-adevăr, o lentilă simplă nu are o calitate acceptabilă decât sub anumite condiții. Anumite defecte ale lentilelor se pot corecta sau diminua alăturând mai multe lentile construite
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
lentilelor se pot corecta sau diminua alăturând mai multe lentile construite din sticle cu indici de refracție diferiți; se creează astfel dublete (acromatice) sau triplete (apocromatice) care sunt lipsite de defecte optice pe plaje mai mari. Grosismentul G al unei lunete este dat de formula matematică: formula 1, unde formula 2 este unghiul sub care se vede imaginea finală a obiectului, prin lunetă, iar formula 3 este unghiul sub care se vede obiectul cu ochiul liber. Pentru ușurința observării corpurilor cerești aflate la zenit
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
astfel dublete (acromatice) sau triplete (apocromatice) care sunt lipsite de defecte optice pe plaje mai mari. Grosismentul G al unei lunete este dat de formula matematică: formula 1, unde formula 2 este unghiul sub care se vede imaginea finală a obiectului, prin lunetă, iar formula 3 este unghiul sub care se vede obiectul cu ochiul liber. Pentru ușurința observării corpurilor cerești aflate la zenit, se atașează o "oglindă zenitală" sau o "prismă", în fața "ocularului". Tot în fața ocularului, se pot așeza așa-numite "lentile Barlow
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
se pot așeza așa-numite "lentile Barlow", care multiplică puterea de mărire a acelui ocular cu 2 sau cu 3. Însă în același timp, lentila Barlow scade câmpul vizual al ocularului. Distanța focală a ocularului determină puterea de mărire a lunetei. Pentru a afla puterea de mărire a lunetei se împarte distanța focală a acesteia la distanța focală a ocularului. De exemplu, o lunetă are distanța focală de 1.000 de milimetri, iar ocularul are distanța focală de 20 de milimetri
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
multiplică puterea de mărire a acelui ocular cu 2 sau cu 3. Însă în același timp, lentila Barlow scade câmpul vizual al ocularului. Distanța focală a ocularului determină puterea de mărire a lunetei. Pentru a afla puterea de mărire a lunetei se împarte distanța focală a acesteia la distanța focală a ocularului. De exemplu, o lunetă are distanța focală de 1.000 de milimetri, iar ocularul are distanța focală de 20 de milimetri: 1.000:20=50. Prin urmare, în acest
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
timp, lentila Barlow scade câmpul vizual al ocularului. Distanța focală a ocularului determină puterea de mărire a lunetei. Pentru a afla puterea de mărire a lunetei se împarte distanța focală a acesteia la distanța focală a ocularului. De exemplu, o lunetă are distanța focală de 1.000 de milimetri, iar ocularul are distanța focală de 20 de milimetri: 1.000:20=50. Prin urmare, în acest caz, obținem o putere de mărire de 50 de ori. Alt exemplu: Distanța focală a
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
are distanța focală de 1.000 de milimetri, iar ocularul are distanța focală de 20 de milimetri: 1.000:20=50. Prin urmare, în acest caz, obținem o putere de mărire de 50 de ori. Alt exemplu: Distanța focală a lunetei este de 1.000 de milimetri, iar ocularul are distanța focală de 6 milimetri; 1.000:6=166,66. În acest caz se obține o putere de mărire de circa 167 de ori. În general, puterea de mărire nu trebuie
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]