6,186 matches
-
casei lor, departe, se vedea Muntele Kogaion cu vârful ascuns în nori, răsucindu-și întunecos spre cer pădurile misterioase, întors în sine însuși, așteptând, primejdios ca frumusețea. Intri, înconjori casa și, în spate, e bucătăria de vară, soba mare, de lut, dulapul de vase, într-un colț - niște semințe de dovleac, aruncate direct pe jos, trebuie curățate și duse la teasc pentru ulei, e mai bun decât uleiul de la magazinul sătesc, e făcut la presă, virgin, nu e rafinat, dublu rafinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
voie? Te ascunzi și tu, după aia ne întâlnim aicișea, la poale de munte... — A doua zi, marți dimineață, în zori, când fetele-grupuri, alea care trecuseră de cinci, șase ani, s-au adunat pe malul Oltului să facă păpușa din lut, eu m-am ascuns între buruieni, pitit la pământ, urmărindu-mi iubita, dăscălița mea nouă, ele strigau ca nebunele, nu înțelegeam eu atunci prea bine ce fac ele acolo. Dă, fă, lutul, să fac eu Caloianul, că știu să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
adunat pe malul Oltului să facă păpușa din lut, eu m-am ascuns între buruieni, pitit la pământ, urmărindu-mi iubita, dăscălița mea nouă, ele strigau ca nebunele, nu înțelegeam eu atunci prea bine ce fac ele acolo. Dă, fă, lutul, să fac eu Caloianul, că știu să fac păpuși, că muica m-a învățat! — O fac eu, tu nu știi, nici nu-ți iese așa bine. S-au certat, acolo, până s-au hotărât care să înceapă. Făceau un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu Caloianul, că știu să fac păpuși, că muica m-a învățat! — O fac eu, tu nu știi, nici nu-ți iese așa bine. S-au certat, acolo, până s-au hotărât care să înceapă. Făceau un om mic, din lut, îl împodobeau cu panglici și cârpe colorate, cu flori, era plină lunca de flori, una i-a pus pe cap o coajă de ou roșu, de la Paști, și striga ca o nebună: Scaliene, pornește ploile!, să deschidem porțile, mă! L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că te iau la ei, ba nu, nu te pot lua; morții, morții, morții... mie mi se făcuse pielea ca de găină, eram mic și m-am speriat. Toate păsările plângeau acolo, în lunca noastră. Au îngropat păpușa aia din lut, cred că eram singurul din sat care știa unde, văzusem bine locul înmormântării. Au plecat la una acasă, pentru pomana mortului, știam că vor coace ghizmană, plăcintă mare, turte speciale și ușor de făcut de copile, că vor bea țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a dus Laszlo la Tina acasă, dar nu vrea să-mi spună unde stă nebuna, a intrat în apartamentul ăla al ei și s-a înecat întâi în mirosul de... ce-o fi fost?, i se părea că miroase a lut, ce-o fi fost?, a găsit-o încălțată ca pe o nebună, avea în picioare niște cizme din piele de ren, cu blăniță și talpa groasă, și le comandase undeva în străinătate, purta prin casă numai pantaloni, da’ nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apă în casă, la chiuvetă nu curgea, n-ai avut ce să bei, adică de apă vorbesc, pe urmă ai dat-o pe bere, până-n miezul nopții era să dai gata o ladă, știi că mai și miroseai îngrozitor a... lut... a nu știu ce... un parfum, un miros pe care îl știu bine... miroseai... — A singurătate. O să moară cineva, o să moară de tot, poate mor eu, Loredana, de ce cântă cucuveaua aia pe casa noastră?, până acuma cânta departe, prin alte locuri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
jaluzelele, în cameră se întunecă, nu vrea s-o mai vadă, lui îi place să povestească pe o lumină specială, care vine - reflector - din față, se așază la o masă mică de cafea, are la îndemână berea și ceașca de lut, stă pe covor, aprinde țigara și, deodată, lumina reflectorului se aprinde pe el din față, sala e plină, mii de ochi îl privesc, știe că îi poate avea pe toți în mână. Uită de picioare și de brațele desfăcute, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ea, un miros de demult m-a inundat și m-a mai liniștit, dar bocetul era teribil: Omule-pomule/ Nu te milui,/ Nu te jelui,/ Bucură-te, bucură/ Că rădăcina ta,/ murind în pământ,/ A prins în cer și în lutul tău,/ S-a încurcat/ De unde a venit,/ În vis liniștit,/ Bucură-te, bucură/ Și tu, și ceilalți/ Oamenilor-pomilor,/ Femei și bărbați,/ Beți și mâncați,/ Cântați și jucați/ Că Ana n-a răpus,/ E numai dus, e numai întors/ În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe Internet și îi scrie Maestrului un e-mail, un e-mail trebuie să-i trimită: Brazii albi Unde am fost fericită altădat N-am să mă mai întorc nicicând. Timpul a șters aproape totul A ridicat bariere din oasele mele de lut. De ele se vor lovi vorbele tale... Timpul a țesut mortul acesta În vreme ce lipseai Iar eu smulgeam Câte un ac din brazii albi Crescuți în picioarele mele. Orice poveste supraviețuiește Numai dacă nu te mai întorci nicicând Acolo unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
picioarele mele. Orice poveste supraviețuiește Numai dacă nu te mai întorci nicicând Acolo unde ai fost fericit. Și atunci, dacă nu te mai duci acolo, Timpul, smerit și evlavios Ca preotul de la Mănăstirea Tanacu, Îți înfige cuțitul În osul de lut Îți înșurubează ace de brad în adânc, Doar ca să dispari. Și să rămână Povestea aia. Știi, dacă am desface corpul uman în elementele chimice din care e alcătuit, am valora 23,5 dolari. Adică, nimic. Dar asta nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
luând din raft Sonata Kreutzer, a căutat atent În ea germenii entuziasmului lui Burne. A fi Burne devenise dintr-o dată, un lucru mult mai real decât a fi inteligent. Și totuși, Amory a oftat... Aici erau alte posibile picioare de lut. Și-a dirijat gândurile spre trecut, În urmă cu doi ani, când Burne fusese un student Începător nervos, grăbit, situat mereu În umbra personalității fratelui său. Și-a amintit apoi de un incident din anul al doilea, În care, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ăia doi! Iată cum fusese Burne: dinamic, plin de umor, dar foarte serios În esență. Din rădăcina aceea izvorâse energia pe care Încerca acum s-o canalizeze Înspre progres... Au trecut săptămânile, a venit și luna martie, dar picioarele de lut așteptate de Amory nu și-au făcut apariția. Circa o sută de studenți din anii trei și patru și-au dat demisia din cluburi, Într-o furioasă indignare finală, iar cluburile, disperate, au ațintit asupra lui Burne arma cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu mai știa nimic despre viața lui Popa. - Da. Mișu. Administratorul și chelnerul barului meu. Copilul meu de suflet. Amantul meu ocazional, își alese Popa cu grijă cuvintele. Contesa rămase înmărmurită. Acest Pygmalion de cleștar nu se așteptase la asemenea lut infect. Să renunțe acum? Să se recunoască înfrântă? Pisica, simțindu-i neliniștea, se desprinse de șoldul ei și se repezi cu ghearele în pulpa domnului Popa. - Futu-ți gura mă-tii astăzi și mâine! Contesa înmărmuri din nou. - Mă iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
valuri de chin, Iar lacrima vie întunecă zarea, Mai este iubire, mai este senin, O rază de sus croiește cărarea. Ridică-te iarași chiar dacă-ai căzut, Nu pierde nădejdea la margini de drum, Lumina-i în tine, sărman chip de lut, Azi poți sa renaști din durere și scrum. În inimă zdrențe, cu duhul zdrobit, De vrei să învingi alege Viața, Căci Cel Ce te știe și-atăt te-a iubit, Dă aripi la zbor, să urce speranța.
Speran?a by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83354_a_84679]
-
cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tot cerul și rămâi Prin marea de funingini năvodul plin cu aur. RÎUL Din culmea unde mai presus de nor, Doar gheața își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta, Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit Se revărsa divinul în luturi pieritoare. O, cum întregul suflet al meu ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila din poartă m-am năpustit, în fugă, Obrajii să mi-i sprijin pe palmele-i de lut. - "Giugiuc, mi-a zis, iar ochii priviră mai cruciș. De mult n-a fost la turcul atât aliș-veliș... Zi darnică, de lapte și miere, aferim! - Hai, ia ce vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aur roșu și-n a smalțului rigoare, Slava netedă și rară, stricta glorie, o ții. Neamurile iau aminte. Și pe Crai va să coboare Greu, cordonul Sfintei Ana al măreței-Împărății. BĂLCESCU TRĂIND Lui Al. Rosetti Leagăn amar, săracii mei Bălcești! Lut simplu, smălțuit ca și o cană, Pe Topolog culcat nu mai bocești Azi inima dintâi republicană A lui! Căci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
In-scripție pe un portret, Inscripție pe un pahar.) " Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e cerul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzește, scuturând în sus, Foile-n azur. Cine vrea să plângă, cine să jelească Vie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
până la romantismul tiradei. De remarcat că în Dionisiacă Ion Barbu anticipează pe Blaga din Pașii profetului, făcând să răsune chemarea corului menadelor la desfătările bahice: "O, voi, înfiorate noroade, la pămînt,/ Zborobiți centura ființei, topiți-vă cu glia./ Iar peste lutul umed și trupul vostru frînt,/ Enorm și furtunatic să freamăte Orgia!" Curând poetul nu se va mai recunoaște în aceste versuri nici chiar în splendidul poem După melci, publicat în "Viața romînească", în 1921, în care manierismul, "alchimia limbii" și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tău Cumpănă dreaptă face staturii de Luceafăr ... Ai înfruntat cutume, și lume, și destin - Îti mulțumesc că l-ai iubit pe Emin ! Mai ales acum, când, dincolo de fire, Se mai aruncă-n draga lui icoană Cu bulgări de nesimțire. Tihna lutului Cu chei de lut deschid lacăte de lut; M-apasă osteneală și somn Mă silesc să n-adorm ... Venită de nicăieri, M-alintă mama cu silabe de mângâieri ... De unde vin și unde-am ajuns - Am oboist să-mi dau un
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
staturii de Luceafăr ... Ai înfruntat cutume, și lume, și destin - Îti mulțumesc că l-ai iubit pe Emin ! Mai ales acum, când, dincolo de fire, Se mai aruncă-n draga lui icoană Cu bulgări de nesimțire. Tihna lutului Cu chei de lut deschid lacăte de lut; M-apasă osteneală și somn Mă silesc să n-adorm ... Venită de nicăieri, M-alintă mama cu silabe de mângâieri ... De unde vin și unde-am ajuns - Am oboist să-mi dau un răspuns ... Mi-aduc aminte
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]