1,739 matches
-
m-a tras înapoi din gheara morții. Prin iarba uscată am auzit pașii mamei depărtându-se se ducea la Huși ca să-mi aducă alte schimburi, alte haine și din ulm, țarca se uita la mine, cu un ochi, de după un mănunchi de frunze ruginii. A mai cârâit o dată, și-a luat zborul și în toamna aceea nu am mai văzut-o. Împrejurul meu era liniște, nimeni nu mai lucra, soarele se apleca spre Apus. În stânga mea, se așezase surdul și undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
deschide,/ În marele gol, de pe sârmă subțire/ În prăbușire/ Se pierd păduri nezidite” (,,Pendulul Orfic”). Poemele foarte scurte adună În interogație cheile sensului (,,Utopia”), iar alteori adaugă nuanțe În definirea poeziei Înseși. Câteva ilustrații incluse În carte vin să Întregească mănunchiul de sensuri, asemenea acestui haiku disimulat În inima altei poezii: ,,Sunt că până/ Pe apele culorilor/ Fir de tăcere” (,,Culoarea apelor”). Volumul se lasă văzut ca un tablou al poeziei În tuse suprapuse, un palimpsest al succesivităților răsfrânte. Din obiect
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Botanice. Pe piatră funerară, vizitatorul curios poate desluși chipul unui adolescent cu trăsături Încă nedefinite, trecut mult prea devreme În eternitate. Indiferent dacă e primăvară, vara, toamna sau chiar iarnă, la rădăcina crucii se pot vedea flori proaspete și un mănunchi de lumânări pe jumătate arse, pe care familia sau prietenii, veniți Într-o scurtă plimbare prin parc, i le aprind la căpătai. O liniște profundă, punctata din timp În timp de țipatul nostalgic al unei păsări, străjuiește colțul acesta de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Sistemul ubiquitină-proteasomi S-a crezut, până către 1975, că structurile (citește organi tele) specializate în cursul evoluției viețuitoarelor în activitatea de dezasamblare a proteinelor uzate sunt exclusiv lizosomii. Descoperiți de către Cristian de Duve (premiul Nobel, 1974), aceste formațiuni posedau un mănunchi de proteaze capabile să desfacă marile molecule de proteine în polipeptide. În 1977, alfred L. goldberg de la Cell Biology Harvard Medical School din Boston, a ales să lucreze în domeniul degradării ATP-dependente a proteinelor din reticulocite. 4. Apoptoza Aceste celule
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
portocalii cu mândrie, pe ramurile de tot desfrunzite. Ba nu un copăcel, doi. Iată și perechea lui, chiar peste drum. Și stând așa, în stânga și în dreapta curții, își fac singuri curaj și-și apără comoara, globii mici, roșcați, ce stau mănunchi pe ram, podoabă minunată de fructe în zăpadă. Cum s-or chema asemenea copaci? O fi știind poate Sora Timpului de taina lor? „Care copaci, maică? A, uite că nici nu i-am observat. Ai dreptate, da chiar au fructe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
se referă la raționalism, valorificarea instinctului, exaltarea forței și a violenței, el mai este inspirat și de antichitatea romană și "Risorgimento" din secolul al XlX-lea. În antichitatea romană, lictorii, garda magistraților mari ai Romei, purtau pe umăr fascii un mănunchi de nuiele cu o secure la mijloc. Acesta era simbolul puterii supreme (imperium). Fasciile devin emblema regimului mussolian. "Cămășile negre" (trupele de șoc) evocă, ele însele "cămășile roșii" ale partizanilor lui Garibaldi. Trebuie făcută distincție între fascism-mișcare și fascism-regim. Fascismul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
politicilor publice" sunt folosite frecvent; totuși, ele sunt vagi și ambigue. De fapt, în lucrările în domeniu există puține definiții ale politicii publice. Hague et al. sunt printre puținii care abordează această problemă. Ei afirmă că o politică este "un mănunchi de decizii [care] implică o predispoziție generală de a răspunde într-un anumit fel" (Hague et al., 1993: 397). Astfel, putem defini politicile publice ca seturi de decizii luate de una sau mai multe autorități și care urmăresc să obțină
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
1995-1996) se datorează acestei doamne, căreia s-a alăturat colega de limba română, Gabriela Muscaliu, și adunau în paginile lor producții ale elevilor (compuneri, poezii), diverse curiozități, desene, ticluite cu migală, scrise de mână și adunate apoi ca într-un mănunchi prețios. Treptat, revista a fost încredințată, spre coordonare, profesorilor de limba română, însumând astfel 15 ani de apariție și 40 de numere, muncă ce s-a materializat prin recunoașterea calității acestei publicații, respectiv prin obținerea de numeroase premii. Doamnele profesoare
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Săndica Bizim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1863]
-
parte, foarte mulți studenți săraci vor să-și treacă examenele, însă spiritul de solidaritate îi împiedică să comită un act de felonie. în sfârșit, după numeroase tratative, greva se potolește. Partidul socialist începe să ia ființă în București. Suntem un mănunchi de tineri hotărâți să începem lupta în această îndrumare. Dar socialismul nostru nu este încă bine definit. E un amestec de idei umanitare, generoase și democratice, doctrina socialistă n-o înțelegem încă, de aceea dintre toți tinerii studenți cari au
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
încărcată de treburi nu ne-a lăsat să ne odihnim deloc, ci ne a făcut program. Să culegem cânepa de vară căci e întrecută de coaptă. Așa că ne-am schimbat hainele și-am aterizat în cânepă. Am început să facem mănunchiuri după mănunchiuri și spre prânz când soarele a început să dogorească, mirosul cânepii ne-a doborât. Pe mine m-a luat amețeala și n-aveam curajul să mă retrag. Nu vroiam nici în ruptul capului s-o supăr pe mama
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
treburi nu ne-a lăsat să ne odihnim deloc, ci ne a făcut program. Să culegem cânepa de vară căci e întrecută de coaptă. Așa că ne-am schimbat hainele și-am aterizat în cânepă. Am început să facem mănunchiuri după mănunchiuri și spre prânz când soarele a început să dogorească, mirosul cânepii ne-a doborât. Pe mine m-a luat amețeala și n-aveam curajul să mă retrag. Nu vroiam nici în ruptul capului s-o supăr pe mama, care era
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plouă". Orice întârziere înseamnă pagubă. Noi culegeam la timp cânepa și inul și aveam mare grijă să păstrăm sămânța pentru anul următor. Eu și Oltea, sora mea, eram culegătoarele de bază. Știam cum se scutură rădăcinile și cum se fac mănunchiurile, pe care le legam cu legături de paie moi, de ovăz. O dată culeasă recolta de in și cânepă, o așezam frumos în căruță și-o duceam la baltă, la topit. Ca orice costișancă, mama știa că, apa râului Suceava, putea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bine, care e pluta noastră. Mai puneam alți bolovani sau brăzdițe din luncă, deasupra pentru a proteja pluta. La termenul fixat, mergeam împreună cu mama să scoatem cânepa și inul, care s-a topit. Cu răbdare și migală, mama scotea fiecare mănunchi și eu cu Oltea le așezam "capră" (în trei picioare) la scurs, pe mal. Văzând că mama stă pre mult în apă, fără a mai sta pe gânduri, am venit în baltă, s-o ajut. Chiar am reușit să scot
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
neobservate. Pe picior au rămas niște însemne roșii, care au dispărut după vreo câteva zile. Mi-am făgăduit să nu mai intru în baltă niciodată. Era un miros înțepător, de te amețea de cap și mai ales lipitori... Între timp, mănunchiurile (care au devenit albe și lemnoase) s-au mai uscat și le-am încărcat în căruță, pornind spre casă. Lelea Pachița ne-a însoțit și ne-a ajutat la descărcat și întins inul și cânepa, în livadă, la uscat. Tot
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o lustruiau cu palmele. Bronzul din care era făcută devenise auriu și fierbinte de la căldura de afară sau, poate, de la iubirea transmisă prin palme de credincioșii zeloși. Alături de statuia aceasta era un pavilion de unde am cumpărat „talismane” și câte un mănunchi de bețișoare cu tămâie, apoi am mângâiat zeitatea pe întreaga suprafață, rugându ne în același timp. Aici, toate templele sunt colorate în culori vii precum: roșu, vișiniu, albastru și portocaliu. În interiorul templelor predomină auriul. Zeitățile sunt din aur sau sunt
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
-se cu spiritul locului, înălțându-se într-un zbor plin de bucurie și liniște. Mă simt legată spiritual de această țară a „Soarelui Răsare” unde mă simt „acasă”... Căile vieții noastre se întretaie cu ale altora adunându-se într-un mănunchi de scânteieri divine. Chiar și timpul își adună trecutul, prezentul și viitorul, pentru a viețui în același spațiu, ale cărui dimensiuni nu le cunoaștem, în care spiritele noastre, poate, se vor întâlni cândva... Sayonara, Japan! Inima mea...rămâne cu tine
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
piept, se vedeau fire răzlețe de păr alb. Cu toporișca în mână, printre crengile aplecate ale sălciilor, își mișca corpul epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru a fi mai ușor de transportat. Distanța dintre sălcii și gardul de nuiele era cam de vreo 200 de metri. Fiecare dintre noi lua câte un mănunchi; veneam încet prin praful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru a fi mai ușor de transportat. Distanța dintre sălcii și gardul de nuiele era cam de vreo 200 de metri. Fiecare dintre noi lua câte un mănunchi; veneam încet prin praful drumului și prin căldura ucigătoare. Nu venea de nicăieri niciun zgomot: era o tăcere sinistră. Ne-am apropiat de fântână, care era în vecinătatea punctului nostru de lucru, am pus mănunchiurile jos și ne-am răcorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dintre noi lua câte un mănunchi; veneam încet prin praful drumului și prin căldura ucigătoare. Nu venea de nicăieri niciun zgomot: era o tăcere sinistră. Ne-am apropiat de fântână, care era în vecinătatea punctului nostru de lucru, am pus mănunchiurile jos și ne-am răcorit cu o gură de apă rece. Funia și căldarea erau la locul lor; bunicul a scos cu pauze îndelungi o jumătate de căldărușă de apă limpede și răcoroasă. Din fericire, fântâna avea izvoare puternice, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în negru, pierdută în rochia largă, având fața aproape ascunsă în baticul mare și îndoliat, cu ciucuri mulți și grei. Stătea cuminte pe așternutul de paie, peste care era pusă o doagă (pătură) roșie. Alături, în absența florilor, era un mănunchi de paie de grâu, frumos alcătuit, cu spicele pline de boabe, amintindu-ne locul și timpul tragediei și, poate, pentru a-i fi babicăi însoțitor la drum, pe o cale lungă și necunoscută. La capul babicăi, înfipte într-o cană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
luat sfârșit. A fost dată la o parte o loitră de la căruță și așezat sicriul pe pomostină. Dar drumul prin miriște era denivelat și se putea răsturna, așa că laterala a fost așezată din nou. În loc de lumânare, babica avea în mâini mănunchiul de spice de grâu, ținându-l ca pe un permis de liberă trecere, un Ausweis, ori ca pe steaua mare și galbenă, în șase colțuri, a lui David, fixată în partea stângă a pieptului și care deconspira, dintr-o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ta: acolo unde va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atât am vrut să-Ți spun. Acum mă întorc la mine acasă. Îți mulțumesc din suflet că ai avut răbdare să mă asculți. Slavă Ție, Doamne! ...Babica pleca la drum cu mănunchiul de spice de grâu, ca o mărturie a faptului că, toată viața lui, omul cultivă cu asiduitate această plantă erbacee din rodul căreia obține pâinea cea de toate zilele, fără de care n-ar putea trăi. E adevărat că babica n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să existe împotriva ei o energică acțiune românească unitară; se simte necesitatea unei publicații intransigente românești. Toți românii, fără deosebire de culoare politică și interese personale, pe care îi doare durerea neamului lor, trebuie să fie alături de noi. Suntem un mănunchi de tineri. Nu facem o firmă din tinerețea noastră, dar suntem siguri că această tinerețe ne va da entuziasm și mai ales ne va da putința de a spune adevărul fără înconjur. Apărem cu încrederea ce ne-o dă dreptatea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care enumerăm: Dialoghii a lui Diogen, de la Sinope de Gh. M.Wieland, Craiul solului tătărăsc către Alexabdru din Machědon de Quintus Curtius Rufus. Mai existau traduceri din Lacerțiu, Plutarh, Lucrețiu. Lucrarea redactată (format 15x22 cm) se încheia cu pasajul: „Sfârșitul mănunchiului întâi. Istoriile ceale în lucrare vin în tomul următor.” Nu se știe dacă au mai venit! „Un fel de almanahmagazin” este considerat Chrestomatikul românesc de către Ion Hangiu în „Reviste și curente în evoluția literaturii române”, Editura Didactică și Pedagogică, București
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sub conducerea acestor tineri entuziaști învățători și sub patronajul domnului dr. C.Angelescu, ministrul Instrucțiunii, va fi de-acum înainte un caleidoscop în care vom vedea întreg lanțul mișcării românești din nordul Bucovinei. Primul număr al revistei îl semnează un mănunchi de suflete românești, dintre cele mai hotărâte la luptă. După un frumos cuvânt înainte, semnează dl. prof. Teodor Balan un articol despre Țara Șipenițului. Dl. Ovidiu Țopa împrospătează amintirea moșneagului Dionisie Bejan, care timp de 30 de ani a luptat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]