8,976 matches
-
intensitate, bărbătești, forma capului statuară, acoperită cu părul fin, terminat pe ceafă cu un fel de puf amintind de băiatul din el. Acel puf care se inela singur și pe care l-am tăiat, păstrându-l într-o cutiuță de mătase - în același fel cum sublimul Leopold păstrase buclele fermecătoare ale fiului său Amadeus; le văzusem la Muzeul Mozart din Salzburg. Acel păr inelat îmi readucea în minte structura penelor ce păstrau miros de om sau de pasăre - retorte de filigran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
asemănarea izbitoare a relațiilor dintre oameni în ambele epoci. Că, așa cum astăzi oamenii foarte bogați, în veșminte de lux, călătoresc cu vagonul de dormit, tot așa atunci, deși în alt fel, oamenii foarte bine îmbrăcați călătoreau în carete căptușite cu mătase și acoperiți cu blănuri de sobol; că, așa cum astăzi există oameni deși nu foarte luxos, totuși foarte bine îmbrăcați, care călătoresc cu clasa a doua, și al căror țel în viață este să găsească mijloacele de a călători cu vagonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că, în sfârșit, așa cum astăzi există oameni flămânzi, sărmani, în zdrențe, oameni care merg pe liniile de cale ferată, tot așa atunci trăiau oameni la fel de flămânzi, la fel de jalnici, în aceleași zdrențe și rătăcind pe traseul poștei. De mult au putrezit mătăsurile, s-au prăvălit de vechime caretele, și molia demult a mâncat blana de sobol, dar oamenii pare că nu s-au schimbat, pare că nu au dispărut, semețindu-se la fel de meschin, invidiind și urând la fel și în ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
domnilor, pentru Dumnezeu, liniște, ne rugă Nelly, ținându-se de gât cu mâna ei muncită, pe care se detașau unghiile lăcuite, în timp ce Kitty, mișcând un divan cu multă precauție și trecând în spatele lui, aruncă pe lampă un batic roșu de mătase, cu franjuri. - Scumpelor, aveți încredere, strigă Iag cu glas atât de tare, încât fetele își traseră capul între umeri ca lovite. Dacă divanele și plămânii voștri sunt în regulă, n-o să se audă nici pâs. Iag își dăduse capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atunci era destinat Soniei pe care mi-o închipuiam cum mă privește și cum mă urmărește necontenit, cu încântare. (Atribuiam încântarea ei tocmai schimbării care intervenise în comportarea mea din ziua aceea). Astfel, scoțând din dulap unica mea cămașă de mătase bine călcată, o examinai atent, apoi, numai pentru că observasem o mică ruptură la cusătura de la umăr, o aruncai jos și o călcai în picioare, de parcă aș fi fost posesorul unei duzini întregi de cămăși. Apoi, pe când mă bărbieream, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să mă întind cât mai repede pe divan, m-am dus direct în cameră. Aici se făcuse deja curățenie, dar, în lumina vie a verii, totul părea prăfuit și meschin. Pe birou, trona un pachet înfășurat în hârtie albă de mătase, prinsă în bolduri. Erau florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum i-am cerut odată niște bani împrumut, o sumă neînsemnată, câteva ruble. Fără un cuvânt, Stein a scos dintr-un buzunar lateral, cu o mișcare largă și mijindu-și ochii (deși în momentul acela nu fuma), o pungă de mătase de unde a extras o hârtie nou-nouță, foșnitoare, de o sută de ruble. „Oare mi-o dă?“ mă gândeam eu - și straniu, deși banii îmi erau foarte necesari, am simțit mai mult ca oricând cât mă dezamăgesc pe mine însumi. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
puterea nopții, acum vrei s-o ștergi englezește? Aruncase pătura sub care dormea într-o parte și se ridicase în capul oaselor rămânând așezat la marginea patului. Piciorușele lui goale, nici măcar nu atingeau podeaua. Era îmbrăcat cu o pijama de mătase stacojie, mult mai mare decât măsura lui, ale cărei mâneci lungi îi acopereau mâinile micuțe. Pe cap purta o scufie de aceeași culoare, ce îi cădea mereu peste frunte, până la rădăcina nasului. Uriașul Godunov privea pieziș pe lângă el, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, tîrguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspîndiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o tîrfă, o tîrÎtură și o șarlatană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu cîte-o ditamai eflorescență albă În vîrf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormînt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit-o“ doar flori „naturale“, interzicîndu-le categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
baldachinul verde... “ CÎnd vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
contradictorii, cea morală cu cea poetică, atunci retrage-te. Cultivă-ți grădina cu varză, iar trandafirii Îngrijește-i doar În cimitir. Pentru că trandafirii dăunează sufletului.) Cel căruia i se spunea Maestru, va scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tînărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n-a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atît cît să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care Îi fusese oferit de ulani, care Îi arătaseră atîta considerație cum poate nimănui nu i se arătase vreodată acolo, doar că ea se prefăcuse că nu vede scaunul acela ordinar de lemn, oribil de ordinar lîngă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atît salutul de onoare al străjii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să mor, mamă!“ zise el. Ea Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu-l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
retardat, Îi presimțeam intențiile după țîrÎitul soneriei, după răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupînd legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „cînd perlele se rostogolesc pe scîndura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfîșierile noastre). În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
făcut unificarea Germaniei „prin focă și sânge”. Toader Boca l-a cunoscut între anii 1895-1897, când a lucrat la curtea lui Sterian și povestește că în primăvara anului 1896 Daniel Justet a primit o eșarfă (cravată, legătură la gât) de mătase vișinie, de la casa Bismark, pe care o purta cu mândrie și distincție. Nu știm cum a ajuns Daniel Justet în România, cine și cum la-a adus, știm că s-a legat de Lunca, de Sterieni, cărora le-a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și, prin „Condica liuzilor”, înregistra populația birnică, arătând și principala ocupație a locuitorilor: „lucru pământului, vii, pomăt, creșterea vitelor, apicultura, butnăritul, cărăușia”; la acestea adăugându-se, în 1851, când s-a realizat o catagrafie, că „femeile cultivau sămânța gândacilor de mătase” și că erau „căldări de rachiu”. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a extinsă cultura cerealelor pentru export, dar și cultura viței de vie și a pomilor fructiferi. Industrializarea țării de la sfârșitul secolului al XIXlea impunea cultivarea cânepei și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
timp să asculte, erau chemați la ședințe de tot felul ca să scrie proceseleverbale, puși să facă „ornarea” școlilor, să „întrețină” cu materiale „colțurile”, să meargă cu elevii la strânsă spicele în urma secerătorilor, să strângă plante medicinale, să crească viermi de mătase etc. Desigur, se pune întrebarea: cum de s-a putut rezista și trece peste toate? Rememorând faptele și întâmplările, se poate spune că regimul comunist nu s-a limitat numai la reprimare; a știut, dintr-o abilitate politică dobândită, că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
piață, Daniel? — CÎteva mii, bănuiesc. — Nici unul, a precizat Barceló. În afară de al tău. Restul au fost arse. — Arse? Barceló s-a mărginit să-mi ofere zîmbetul lui hermetic, parcurgînd filele cărții și mîngîind hîrtia ca și cînd ar fi fost o mătase unică În univers. Doamna În alb s-a Întors Încet. Buzele ei au schițat un surîs timid și tremurător. Ochii săi clipeau În gol, pupile albe ca de marmură. Am Înghițit În sec. Era oarbă. — N-o cunoști pe nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
camera Clarei. Am Înaintat Încetișor spre ușă. Mi-am pus degetele pe clanță. Degetele Îmi tremurau. Ajunsesem prea tîrziu. Am Înghițit În sec și am deschis ușa. 9 Trupul gol al Clarei zăcea pe niște cearșafuri albe care străluceau ca mătasea. MÎinile maestrului Neri alunecau pe buzele ei, pe gît și pe piept. Ochii ei albi se ridicau spre tavan, Înfiorîndu-se sub asalturile cu care profesorul de muzică o penetra Între coapsele palide și tremurătoare. Aceleași mîini care Îmi citiseră chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi avut niciodată curaj să vorbesc cu el. Bea Aguilar era portretul viu al maică-sii, comoara neprețuită a lui taică-su. Cu părul roșu și palidă cum nu se mai poate, o vedeam mereu Înveșmîntată În rochii costisitoare din mătase sau din lînă subțire. Avea o talie de manechin și umbla țeapănă ca un băț, plină de sine și crezîndu-se prințesa propriului său basm. Avea ochii de un albastru verzui, Însă ea insista că erau de culoare „smarald și safir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ea insista că erau de culoare „smarald și safir“. Cu toate că petrecuse o grămadă de ani la tereziene, ori poate tocmai din acest motiv, atunci cînd taică-su nu era pe fază, ea bea anason În pahare Înalte, etala ciorapi de mătase Perla Gris și se machia precum vampele din filme, care tulburau somnul prietenului meu Fermín. Eu n-o puteam Înghiți deloc, iar ea răspundea sincerei mele ostilități prin priviri molatice de dispreț și indiferență. Bea avea un logodnic care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am găsit pe profesor În ușa unei aule, parcă ascultînd o elevă cu o figură spectaculoasă, Înveșmîntată Într-un costum grena care Îi Încingea talia În clin (a cuchilloă și lăsa să se Întrezărească niște pulpe lucioase În ciorapi de mătase fină. Profesorul Velázquez avea faimă de donjuan, iar unii spuneau că educația sentimentală a oricărei domnișoare de familie bună nu era completă fără un proverbial sfîrșit de săptămînă Într-un mic hotel de pe Paseo de Sitges, unde se recitau alexandrini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu var pe deasupra. I-am mulțumit domnului Remigio pentru informații și tocmai mă pregăteam să cobor pe bulevard Întorcîndu-mă spre San Gervasio. Mi-am ridicat privirea și am văzut că muntele Tibidabo se ridica În puterea dimineții printre nori de mătase. Dintr-o dată, Îmi veni cheful să mă Îndrept spre funicular și să urc versantul pînă la vechiul parc de distracții din vîrf, ca să mă pierd printre carusele și prin sălile de jocuri mecanice, Însă promisesem să mă Întorc la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]