1,613 matches
-
din Cezareea) sau 630 î.C. (după Skymnos), ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaro-slave. Pe plan politic, Histria a jucat un rol important prin participarea la revolta orașelor pontice împotriva regelui macedonean Lisimah, la războiul împotriva Bizanțului și la conflictul care l-a opus pe Mithridates al VI-lea Eupator romanilor. În jurul anului 260 i.d.Hr., Histria s-a aliat cu cetatea Callatis pentru a smulge orașului Byzantion controlul asupra portului
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
Inspirată după opera sa, "Alexandria" (Pseudo-Callisthenes) este o lucrare populară romană cu caracter miraculos. Cleitharos a scris, în jur de anul 310 î.e.n., lucrarea "Despre Alexandru", din care s-au păstrat doar 35 fragmente. Ptolemeu I Soter (367-283 î.e.n.), general macedonean și rege elenistic al Egiptului, a scris și el o lucrare din care s-au păstrat 21 de fragmente. Despre Alexandru cel Mare au scris Aristobul din Cassandra, Eumenes din Cardia, Diodotos din Eritreea (din ale cărui lucrări s-au
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Scipios Aemilianus, cel care va cuceri și distruge Cartagina, în 146, bătălie la care va participa și Polybius, care se împrietenise cu Scipio. A scris "Istorii" - o colecție ce cuprinde 40 de cărți (în care descrie războaiele punice și războaiele macedonene din intervalul 264-146 î. Hr.), din care s-au păstrat primele 5 cărți și fragmente disparate din celelalte cărți. Considera că pentru a fi un adevărat istoric era nevoie de 3 lucruri: 1. studiul și critica izvoarelor; 2. cunoașterea personală a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
(n. 14 ianuarie 1819, Bolintin-Vale — d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848. era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său, Ienache, acesta își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
cu multă căldură. Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și devine ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia, sunt înființate primele școli la românii macedoneni. În același an, 1859, primește gradul al treilea în Loja Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția. În prima jumătate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu călătorește la Paris. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
acel blestem foarte important în literatura noastră, care - ca și Grui Sânger, de Vasile Alecsandri - se poate pune alături de modelele de imprecațiuni din literaturile străine, cum e al Camiliei din "Horaces" ș. a. "Macedonele" ne descriu frumusețile din țările locuite de macedoneni și ne povestesc întâmplări din viața lor. În general personajele sunt păstori și păstorițe. Cele mai însemnate: "Românele din Cavala" - "Samarina". Sub numele de "Reverii" a adunat poeziile sale pur lirice și anume elegiile sale, care prin frumusețea versurilor și
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
a fost un general macedonean, numit de Alexandru Macedon guvernator al Traciei pontice. În această calitate face o expediție în stânga Dunării, probabil în anul 327 - 326 î.Hr., ajunge pe țărmul de nord al Pontului Euxin până la Olbia pe care n-a reușit să o cucerească
Zopyron () [Corola-website/Science/299038_a_300367]
-
că va avea o viață scurtă, dar o faima nemuritoare. În șase luni, armatele sale au cucerit orașele din Asia Mică. În septembrie 333 i.en., l-a confruntat pe Darius la Issus obținând o victorie tactică strălucitoare cu armata macedoneană aflată în formația de falanga. A nimicit contigentele persane aflate în spatele sau ce aveau să-l învăluiască și să-l împingă spre câmpie unde putea fi depășit numeric. Și-a trimis cavaleria peste râu spre armata persană, iar falanga cu
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
lui Darius, adoptând vestimentația persană, eticheta de curte și manierele și obiceiurile orientale. Orientalizarea adoptată de către Alexandru era probabil un act politic pentru a-și consolida stăpânirea asupra perșilor, însă o practică și cu pasiune. Cert e că multor ofițeri macedoneni le-au displăcut politică să autoritară și stil de viață oriental, mulți încercând să conspire și să-l ucidă. A pus bazele nu unui imperiu ce nu avea să fie durabil, ci unei civilizații îndelungate. Și-a condus armatele prin
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
aducându-i o moarte lentă și chinuitoare. Nu a luat nicio măsură administrativă pentru menținerea imperiului în viitor și nici nu a avut un moștenitor apt pentru a conduce imperiul. La scurt timp a izbucnit un lung război dintre ofițerii macedoneni ce se considerau adevărații "moștenitori". Dar nimeni nu avea suficientă putere pentru a obține întreg imperiul. Casandru a preluat Grecia și Macedonia, Tracia și Asia Mică era condusă de Lisimah, Asia era condusă de Seleucus, iar Egiptul a fost obținut
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
infruntat noua putere: Roma. Din secolul II i.e.n., a traversat un lung declin, colapsand in anul 63 i.en. În 146 î.en., întreaga Grecie este supusa de romani după o serie de războaie romano-macedonene, legiunea romană învingând supremația falangei macedonene în bătălia de la Pydna. Roma se configurase ca o nouă putere a ultimei faze a antichității.
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
vizuale de postbizantinism rusticizat oferite de pictură țărăneasca pe sticlă." George Ștefănescu s-a născut la 20 aprilie 1914, în comuna "Plainești" (actual Dumbrăveni), situată la jumătatea drumului între Focșani și Râmnicu Sărat. Tatăl său provenea dintr-o familie de macedoneni din Bitolia; mama, Sanda, născută Cătănaru era originară din comuna Crucea de Jos. Între anii 1926 și 1933 urmează liceul la Râmnicu Sărat, remarcându-se la orele de desen; în vacanțele de vară lucrează că ucenic al unui pictor de
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
loc asasinarea regelui George, la Salonic. După încoronarea tatălui ei, Elena a vizitat pentru prima dată țara, din care până atunci cunoscuse doar Atena, Corfu și câteva orașe mai mari. Împreună cu regele și principele Alexandru a vizitat câmpurile de luptă macedonene. În mai 1915, regele Constantin s-a îmbolnăvit foarte grav, fiind pentru mult timp în stare septică și inconștient; la insistențele poporului, icoana făcătoare de minuni de pe insula Tinos a fost adusă la palat, Elenei revenindu-i să o țină
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
aromânilor, lipsiți de drepturi în Munții Pindului și hărțuiți de comitagii bulgari care intrau ilegal și desfășurau acțiuni cu caracter belicos în Cadrilater. Între anii 1932-1933, într-o perioadă de puternică extindere a Mișcării legionare, este căpetenie a Tineretului Legionar Macedonean și prim-consilier al „Căpitanului”, Corneliu Zelea Codreanu. Este ales deputat de Caliacra pe listele partidului Totul pentru Țară în decembrie 1937. În 1939, pe timpul exilului legionarilor la Berlin, este membru al comandamentului grupului de acolo. Se opune intenției lui
Constantin Papanace () [Corola-website/Science/303828_a_305157]
-
Pătru cel Bătrân (1484), deci nicidecum o cronică a Șcheiului. Tot Vasile Olteanu continuă: "„prima frază este o evidentă epenteză impusă intenționat de autoritățile brașovene, ulterior scrierii cronicii, în scopul lipsirii locuitorilor din Șchei de drepturile lor istorice”." Venirea bulgarilor, macedonenilor și aromânilor la Brașov - presupusă a fi legată de nevoia de mână de lucru pentru reconstrucția Bisericii Negre, care fusese distrusă de incursiunile tătarilor din secolul al XIII-lea, rămâne foarte controversată. Lucrările de reconstrucție au debutat în anul 1385
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
numeroase triburi, până când majoritatea au fost unite de către regele Teres în jurul anului 500 î.Hr., formând Regatul Odrizilor, al cărui apogeu a fost în perioada regilor Sitalkes și Cotys I (383-359 î.Hr.). În anul 341 î.Hr. regatul a fost distrus de macedoneni, dar a fost reorganizat la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., sub conducerea lui Seuthes al III-lea. În 188 î.Hr., romanii au invadat Tracia și războaiele împotriva lor au continuat până în 45, când Tracia a devenit provincie romană. Cea
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
tainică sfințenie, nepricepând decât 14 ani mai târziu ce semnificație aveau simbolurile incizate în fildeșul lor. În aceeași ambianță "internațională" de care vorbeam, am copilărit în brutăria lui Traicu, care nu era altceva decât o tainiță de comitagii (adică rezistenți macedoneni împotriva lui Abdul Hamid), spaima jandarmeriei otomane, a căror faimă fusese de-a răpi pe Miss Stone, o celebră ziaristă americană, răscumpărată cu dolari grei, dar care a păstrat cele mai duioase amintiri ale captivității ei, făcând din acești comitagii
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
mișcau ca într-un circ, pentru satisfacția simțurilor și nu auzeau nimic din tăcerea mocnindă a țăranilor, pe care el, copilul, îi știa de la Teiu și Cornu; armenii fugiseră de un prăpăd de moarte și se așezaseră între străini; rezistenții macedoneni ce luptaseră împotriva lui Abdul Hamid se aleseseră cu urme de săbii pe corp și cu o slujbă în brutăria lui Traicu; nimic nu avea consistență, nici cât jocurile din lunca Jiului. Cel puțin sub cimiliturile și "frământările de limbă
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
a fost o dinastie de împărați bizantini, întemeiată de Vasile I, după asasinarea împaratului bizantin Mihail III Bețivul. Vasile I îl reneagă pe patriarhul Fotie, printr-un sinod ținut la Constantinopol și restabilește unitatea dintre Roma și Bizanț. Sub dinastia macedoneană, Imperiul Bizantin redus la Asia Mică, Grecia și Balcani sub efectul invaziilor arabe și menținând doar câteva insulițe în Italia, departe de a fi slăbit, își găsește o noua omogenitate. El cunoaște a doua epocă de aur după veacul lui
Dinastia macedoneană () [Corola-website/Science/304197_a_305526]
-
Balcani sub efectul invaziilor arabe și menținând doar câteva insulițe în Italia, departe de a fi slăbit, își găsește o noua omogenitate. El cunoaște a doua epocă de aur după veacul lui Iustinian. Împărații din această dinastie au fost: Dinastia Macedoneană a avut mai multe ramuri colaterale (Porfirogenet, Lecapenos) care au fost mai mult sau mai puțin înrudite cu ramura principală.
Dinastia macedoneană () [Corola-website/Science/304197_a_305526]
-
remarcă Simeon, își vor lua titlul de împărați ai Taratului Bulgar. Simeon face aceasta după bătălia de la Acheloos. În 970, ajutați de cneazul rus Sviatoslav, bizantinii conduși de Ioan Tzimiskes cuceresc partea răsăriteana a Bulgariei. Tarul bulgar Samuel unifica pe macedoneni, vlahi sud-dunăreni, greci. În 1018 Vasilios (Vasile), Împăratul Bizanțului cucerește Bulgaria slavă. În urmă bătăliei de la muntele Belașița, va lua 15OO prizonieri bulgari, scoțându-le ochii. Împăratul nu uită că hanul Krum și-a făcut pocal din țeasta lui Nikefor
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
este un termen de specialitate creat de lingviști sârbi și croați pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni. În fosta Iugoslavie era și denumirea uneia dintre limbile oficiale, pe lângă limba slovenă și limba macedoneană. Variante oficiale ale acestei denumiri mai erau „limba croatosârbă”, „limba sârbă sau croată” și „limba croată sau sârbă”. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, termenul „limba sârbocroată” denumește o limbă "abstand", adică dialectele și graiurile sale prezintă suficiente trăsături structurale
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
limbii sârbe în organismele oficiale. În 1967, șapte lingviști și scriitori semnează o „Declarație despre situația și denumirea limbii literare croate”, prin care revendică egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, precum și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În 1971 se publică o "Ortografie croată" care nu ține seama de acordul de la Novi Sad, dar este imediat retrasă. Totuși, în constituția republicii din 1974, limba acesteia
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
de exemplu Svein Mønnesland, care scrie: „Limba vorbită de croați, sârbi, musulmanii din Bosnia (sau bosniaci) și muntenegreni poate fi calificată ca o singură limbă slavă, în sens lingvistic [...]. Această limbă sau "arie lingvistică" situată între limbile slovenă și bulgară/macedoneană poate fi numită slavă de centru-sud (pentru a evita termenul contestat sârbocroată)”. Juhani Nuorluoto este un alt autor care folosește acest termen. În unele instituții, limba se predă cu denumirea a trei sau patru standarde ale sale. La Institutul Național
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
în instituțiile de stat. În 1967, șapte lingviști și scriitori croați redactează „Declarația despre situația și denumirea limbii literare croate”, în care se cere egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În anii ’70 (epocă numită „Primăvara croată”), limba literară croată este declarată entitate aparte. Odată cu independența Croației, proclamată în 1991, se accentuează tendința de separare a limbii croate
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]