1,192 matches
-
Principiul întâi al termodinamicii definește o funcție de stare formula 72 numită "energie internă"; mecanica statistică interpretează echilibrul termodinamic ca având caracter statistic, iar energia internă ca valoare medie a energiei microscopice: Fie formula 75 variabilele de forță asociate cu variabilele de poziție macroscopice; în mecanica statistică și ele sunt considerate valori medii ale unor mărimi aleatorii: Lucrul mecanic produs de aceste forțe la deplasări elementare formula 78 este Tot conform principiului întâi al termodinamicii, într-o transformare termodinamică elementară diferențiala totală a energiei interne
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
al termodinamicii, până la un factor constant, ca scară absolută de temperatură, unică printre multele scări de temperatură empirică posibile, definite prin contact termic. În rezumat, în mecanica statistică mărimile termodinamice de natură mecanică sunt considerate variabile aleatorii; valorile lor măsurate macroscopic sunt asimilate cu valorile medii ale mărimilor microscopice corespunzătoare, admițându-se existența fluctuațiilor. Mărimile termodinamice "temperatură" și "entropie" urmează să fie definite, în cadrul fiecărei distribuții reprezentative, prin parametrii colectivului statistic asociat sistemului. Odată determinat un potențial termodinamic adecvat situației descrise
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
energia cinetică, deci la hamiltoniană, cu un termen formula 126 atunci În cazul unui sistem care execută oscilații elastice în coordonata formula 129 aceasta contribuie la energia potențială cu un termen formula 130 și deci Fiecare grad de libertate microscopic contribuie la energia macroscopică, în medie, cu aceeași cantitate formula 133 kT, pentru fiecare variabilă canonică (impuls sau coordonată) prezentă explicit în hamiltoniană, de unde și numele de "teorema echipartiției energiei". Din relațiile (16)-(19) și (14) rezultă, folosind argumentul factorului integrant, că iar parametrii macrocanonici
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
prin probabilitatea formula 172 de realizare a stării de energie formula 173 caracterizată prin numărul cuantic formula 174 Echivalentul relațiilor (11) și (12) în mecanica statistică cuantică este, ținând seama și de (26): Odată cunoscută "suma de stare" (funcția de partiție) formula 179 proprietățile macroscopice ale sistemului se deduc din energia liberă (27) prin metode standard. Determinarea nivelelor de energie pentru un sistem cu un număr foarte mare de grade de libertate este însă o problemă dificilă, chiar dispunând de resurse de calcul moderne. De
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
este însă o problemă dificilă, chiar dispunând de resurse de calcul moderne. De aceea, o termodinamică statistică bazată pe relațiile (38) și (39) este greu sau imposibil de construit, în cazul cel mai general. Problema se simplifică apreciabil dacă sistemul macroscopic considerat constă dintr-un număr mare de subsisteme identice a căror structură internă rămâne practic neafectată de interacțiunile dintre ele; în acest caz se vorbește despre un "sistem de particule identice". Gazele și electronii din metale sunt astfel de sisteme
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
generale, în cadrul teoriei cuantice relativiste a câmpurilor, sub denumirea de "teorema spin-statistică". Cu acestea, numărul de ocupare mediu pentru cele două tipuri de statistică se obține din formula (44) prin calcul direct: Numărul de ocupare mediu depinde de doi parametri macroscopici ai sistemului: temperatura formula 209 și potențialul chimic formula 210 Aceștia nu sunt însă independenți, ci sunt legați prin faptul că Pentru ambele tipuri de statistică, dacă exponențiala de la numitor devine foarte mare în raport cu unitatea, aceasta din urmă poate fi neglijată; se
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
un organ extraperitoneal, solicitările mecanice la care este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice. Spre interior învelișul adipos perirectal (mezorectul) ajunge până la adventiția rectului (64); aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului. Posterior mezorectul împreună cu fascia perirectală ajung până la fascia presacrată; un șanț median dă feței posterioare a mezorectului aspectul de “lipom bilobat” (2). Lateral fascia perirectală e perforată de câteva orificii prin
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
Rates of circumferential resection margin involvement vary between surgeons and predict outcomes in rectal cancer surgery, Ann Surg 2002, 235 (4): 449-457 77. Nagtegaal ID, van de Velde CJH, van der Worp E, Kapiteijn E, Quirke P, van Krieken JHJM - Macroscopic evaluation of rectal cancer resection specimen: clinical significance of the pathologist in quality control, J Clin Oncol 2002, 20(7): 1729-1734 78. Nagtegaal ID, Marijnen CAM, Klein Kranenbarg E, van de Velde CJH, van Krieken JHJM - Circumferential margin involvement is
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
de neechilibru) are proprietatea că este monoton crescătoare în timp, până când atinge un maximum, corespunzător unei stări de echilibru (adică unei distribuții maxwelliene a vitezelor), analog entropiei termodinamice. Această teoremă remarcabilă a fost primită cu scepticism: motivul este că ireversibilitatea macroscopică a evoluției sistemelor naturale este în contradicție cu reversibilitatea în timp a legilor mecanicii clasice, presupuse că guvernează mișcarea particulelor gazului. Una din criticile celebre ale interpretării lui Boltzmann este datorită (1896) lui Ernst Zermelo, mai târziu matematician cunoscut pentru
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
de Spin (RES)--care include și Rezonanța Electronică Paramagnetică (REP)-- este fenomenul fizic de absorbție rezonantă de microunde de la o sursă de microunde de către un sistem cu spini electronici „neîmperecheați” (adică, ce nu sunt cu spini antiparaleli) dintr-o probă macroscopică în prezența unui câmp magnetic extern care ridică degenerarea nivelelor (energetice) electronice de spin. (Câmpul magnetic nuclear este însă mult prea slab pentru a obține spectrele de RES prin despicarea nivelelor electronice de spin de către campul magnetic al unui nucleon
Rezonanță electronică de spin () [Corola-website/Science/315189_a_316518]
-
prezintă parțial diferențiere mioblastică. Rareori RMS se poate diferenția condroid sau osteoid. Este caracterizat printr-un aspect histologic variat, ce merge de la celule rotunde nediferențiate pînă la mioblaști în diverse faze de diferențiere. Există 3 varietăți de RMS în funcție de aspectul macroscopic și histologic: Cel mai frecvent tip de RMS este cel embrionar, urmat de cel alveolar. RMS pleomorf este mai frecvent la vîrsta adultă, dar este un sarcom foarte rar. RMS nu este rar. Reprezintă aproximativ 20% din sarcoamele țesuturilor moi
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
intratumorale. Arteriografia: poate evidenția vascularizația bogată, element comun oricărei tumori maligne. Limfografia: este utilă atunci când sunt bănuite metastaze limfonodale. Este investigația cea mai importantă. Evidențiază localizarea, volumul, limitele și relația RMS cu țesuturile vecine. Ajuta la identificarea metastazelor osoase. A. Macroscopic RMS este o masă tumorala unică, uneori plurilobulată, în general de consistentă moale datorită prevalentei componenței celulare și apariției cu timpul a unor arii mixoide și chistice. Culoarea variază de la gri-palid la brun deschis, cu arii necrotic-hemoragice. Limitele se disting
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
pentru Studiul RMS a propus un sistem de clasificare în 4 stadii: - stadiul I: tumoarea localizată, extirpabila chirurgical în totalitate (excizie largă), N0, M0. - stadiul ÎI: tumoarea reziduala microscopic, după excizia chirurgicală și/sau N1. M0. - stadiul III: tumoarea reziduala macroscopic, după excizia chirurgicală incompletă (excizie intralezională). - stadiul IV: M1. Acest sistem de clasificare se bazează pe CT, scintigrafia scheletului, limfografie, biopsia sistematică a nodulilor limfatici regionali, pe studiul macroscopic și histologic al marginior tumorii rezecate. Tratamentul trebuie să cuprindă: 1
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
după excizia chirurgicală și/sau N1. M0. - stadiul III: tumoarea reziduala macroscopic, după excizia chirurgicală incompletă (excizie intralezională). - stadiul IV: M1. Acest sistem de clasificare se bazează pe CT, scintigrafia scheletului, limfografie, biopsia sistematică a nodulilor limfatici regionali, pe studiul macroscopic și histologic al marginior tumorii rezecate. Tratamentul trebuie să cuprindă: 1) chimioterapia preoperatorie 2) excizia chirurgicală largă, inclusiv a nodulilor limfatici regionali 3) în cazul în care excizia nu a fost largă, este indicată radioterapia postoperatorie locală în partea tumorii
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
Waals al unui atom sau molecule poate fi determinat experimental atunci când substanțele sunt în stare gazoasă, în special din constanta van der Waals b, polarizabilitatea α sau refracția molară A. În toate cele trei cazuri, măsurătorile se efectuează pe probe macroscopice și este normal să se exprime rezultatele precum cantități molar. Pentru a găsi volumul van der Waals al unui singur atom sau moleculă, este necesar să se împartă rezultatul dat la constanta lui Avogadro. Volumul molar van der Waals nu
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui sistem cuantic și mediul său. Dar sensul original a rămas, decoerența referindu-se la faptul că stările cuantice nu produc doar o singură realitate macroscopică. Decoerența nu generează "propiu-zis" colapsul funcției de undă. Doar furnizează o explicație pentru acest "aparent" colaps. Natura cuantică a sistemului pur și simplu "se scurge" în mediul din jur. O superpoziție totală a funcției de undă universale este posibilă, dar
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
în spațiul de fază al sistemului combinat. Numărul de dimensiuni "efective" al spațiului de fază al sistemului este numărul gradelor de libertate existente care—în modelele ne-relativiste—este de 6 ori numărul particulelor "libere" al sistemului. Pentru un sistem macroscopic aceasta înseamnă o dimensionalitate foarte mare. Când două sisteme (și mediul ambiant poate fi considerat un sistem) încep să interacționeze, totuși, vectorul de stare asociat nu mai este obligat să aparțină unuia dintre cele două subspații. În schimb, vectorul de
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
funcția proprie corespunzătoare acestei valori proprii, reprezintă informația maximă despre starea sistemului, în contextul mecanicii cuantice. Operatorul statistic își dovedește utilitatea mai ales în cazul sistemelor compuse dintr-un număr mare de particule, de exemplu când se cercetează proprietățile corpurilor macroscopice pe baza structurii lor atomice; dar el este folosit și în sisteme cu un număr mai redus de componente, atunci când condițiile experimentale nu înlesnesc înregistrarea de informații complete. Considerentele precedente se referă la starea unui sistem atomic la un anumit
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
organism. Astfel, noțiunea de eliberare controlată a fost extinsă și în cazul sistemelor în care se realizează o eliberare cu caracter liniar. Se pot distinge trei mari etape în evoluția sistemelor de eliberare controlată : "Etapă macro" este reprezentată de dispozitive macroscopice: Ocusert (insert ocular), Progestesert (dispozitiv intrauterin), Implanon (implant contraceptiv subcutanat), Transderm Scop (sistem transdermal), Oros și Duros (sisteme osmotice). Acestea sunt în general sisteme de tip rezervor, fabricate din polimeri nedegradabili, care prezintă o cinetica de ordin zero (viteza de
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
că materia interstelară (praf și gaz) poate provoca navei daune considerabile, datorită vitezelor relativ uriașe și a energiilor cinetice mari implicate. Au fost propuse unele metode de ecranare pentru a atenua aceste problemă. Obiecte mai mari (cum ar fi bucăți macroscopice de praf) sunt mult mai puțin frecvente, dar impactul cu acestea ar fi mult mai distructiv. Riscurile la impactul cu aceste obiecte și metodele de diminuare a acestor riscuri nu au fost evaluate în mod corespunzător. Se poate argumenta că
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
din același proces care duce la apariția găurilor negre: moartea unei stele. Găurile de vierme de acest tip ar fi sunt suficient de sigure pentru oameni deși pot exista unele găuri negre cu intense forțele gravitaționale care distrug orice obiect macroscopic care intră în ele. Un alt tip de gaură de vierme este propus pe baza gravitației cuantice. Unii au speculat existența găurilor de vierme euclidiene care apar și dispar spontan, care există la nivelul constantei lui Planck, acestea ar putea
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
funcția cognitivă și performanțele școlare la copii. Alte manifestări. Pot fi observate foarte rar erupții cutanate eritematopapuloase pruriginoase generalizate, leziuni eczematoase și crize de urticarie. A fost raportat un caz de anemie hemolitică cu test Coombs negativ și o hematurie macroscopică asociată cu o infecție masivă cu "Trichuris trichiura". Infecțiile cu tricocefali sunt uneori la originea granuloamelor inflamatorii gigante care iau aspectul unor pseudopolipi ai colonului sau al unei pseudotumori a cecului. Uneori apare o apendicită acută parazitară, diaree cronică sau
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
Electrodinamica e teoria clasică a interacțiunilor electromagnetice la scară macroscopică. Ea studiază forțele care se exercită între corpurile încărcate electric, forțe mediate în spațiu și timp de "câmpul electromagnetic". Teoria a fost elaborată de Maxwell în a doua jumătate a secolului XIX, prin abstractizarea rezultatelor deja cunoscute din electricitate și
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
viteza luminii în vid, au avut consecințe importante pe planul cunoașterii. Ele l-au îndrumat pe Einstein, o jumătate de secol mai târziu, către elaborarea teoriei relativității restrânse. Electrodinamica clasică dă o descriere cantitativă corectă a fenomenelor electromagnetice la scară macroscopică și la intensități mari ale câmpului. La scară microscopică, în procese ca emisia și absorbția de radiație de către sistemele atomice, câmpul electromagnetic manifestă însă o structură corpusculară: el apare ca fiind alcătuit din particule de masă zero numite fotoni. Completarea
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
are o rază mare de acțiune (spre deosebire de interacțiunile tare și slabă) și că interacțiunea gravitațională (tot cu rază mare de acțiune) devine importantă doar pentru corpuri foarte masive, face ca interacțiunea electromagnetică să fie determinantă pentru proprietățile materiei la scară macroscopică. Manifestarea sa, sub forma unor forțe care acționează, în oricare punct din spațiu și în oricare moment, asupra materiei încărcate electric, constituie "câmpul electromagnetic". Noțiunea de câmp electromagnetic (opusă celei de "acțiune la distanță" din mecanica newtoniană) este o abstractizare
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]