1,935 matches
-
discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodem mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - nu mai mult decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul, deloc strălucit, nu e prea îmbucurător... Ce-i de făcut? Dacă e să ne mulțumim cu gândul la ideal și să nu ascultăm lecțiile realității, trebuie în mod
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
omenească, istoricului Îi revine sarcina de a stabili cît mai precis cu putință cînd s-a petrecut acest lucru și care minți omenești au produs configurația gîndirii gnostice. În mod tradițional, paternitatea tuturor ereziilor creștine Îi era atribuită lui Simon Magul din Samaria. „Simon autem Samaritanus ex quo universae haereses substituerunt”, cum spunea Irineu din Lyon33. Pentru a verifica validitatea acestei opinii, contestată adesea, este imperativ să examinăm aici, pe scurt, dosarul integral cu privire la Simon și la succesorii acestuia. Să Începem
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și ca Încîntare a lui Dumnezeu, „zburdînd fără Încetare Înaintea lui și zburdînd pe fața pămîntului, găsindu-#ș##i plăcerea printre fiii oamenilor”4. Tradiția potrivit căreia Înțelepciunea a colaborat la facerea lumii este amintită de Omiliile pseudo-clementine5, unde Simon Magul interpretează un pasaj din Geneză, 1:26 („Să-l facem pe om după chipul și asemănarea noastră”) ca implicînd „doi sau mai mulți” creatori, și nu unul singur, iar Petru Îi răspunde că cei doi sînt Dumnezeu și Sophia. În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin simplă derivare, ci doar prin teoria transmiterii cognitive. Să mergem mai departe și să facem un inventar amănunțit al Înfățișărilor pe care le ia Sophia În gnosticism. 3. Alegerea Sophiei Numele Sophiei nu este menționat de ereziologi În legătură cu Simon Magul, Însă o formă primitivă a mitului Îi este atribuită lui Simon de către Irineu 8. Conform surselor ereziologice, mitul Sophiei, ocupînd un loc de prim rang În gnoza valentiniană, se regăsește și la barbelognostici 9, precum și În sistemul ofiților lui Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pasaje din Tanakh În care Dumnezeu-Creatorul apare Înzestrat cu trăsături omenești (vorbire, iscusință artizanală ș.a.m.d.). Magarienii transferă toate aceste capacități asupra Îngerului, exonerîndu-l pe Dumnezeu de umanitate. Quispel e de părere că magarienii l-au influențat pe Simon Magul, care credea Într-un Dumnezeu existînd alături de divinități inferioare care i-au creat pe oameni 203. Dumnezeul evreilor se afla printre ele și a fost trimis să creeze lumea 204. O opinie similară avea și Cerint, iar alți gnostici Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În care eventualitate ar trebui să-i căutăm În cercurile iudeo-creștine de la turnanta primului secol al epocii noastre, ori poate printre creștinii de la Începutul secolului al II-lea. Nu se poate preciza ce rol a jucat În toate acestea Simon Magul. S-ar putea ca doctrina lui, care include o GÎndire a lui Dumnezeu feminină, să fi acționat ca un catalizator suplimentar al preferinței gnosticilor pentru Sophia În detrimentul Logosului. CÎt despre locul de Început al Gnosticismului, o speculație neverificabilă, Însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru specialiști cum este Peter Brown, care accentuează originalitatea creștinismului ca tertium genus, precum și dependența lui de moștenirea romană. Problema este prea vastă pentru a putea fi abordată În acest context. 233. Celor care ar putea să obiecteze că Simon Magul se considera un MÎntuitor creștin, ar trebui să li se amintească faptul că Simon candidează În continuare pentru improbabila poziție de „cel dintîi gnostic”. Nu Încercăm nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pornind de la ipoteza formulată de către distinși membri ai școlii germane și ai școlii suedeze de religie, cum sînt Geo Widengren și Hans Jonas, cercetătorii au investigat posibilele rădăcini samaritene ale gnosticismului. Una peste alta, rezultatele s-au dovedit dezamăgitoare. Simon Magul a putut fi explicat Într-adevăr În mare măsură pe baza credințelor samaritene. Însă trecerea de la protognosticism la gnosticismul din faza de maturitate nu putea avea loc decît printr-o dilatare a perspectivei care nu se putea realiza În cadrul samaritean
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sub o stâncă enormă prăbușită Într-o seară de furtună pe șantierul de la Capu Midia au murit douăzeci de deținuți, niciodată Înregistrați 11. Abia de găsim, coroborând sursele, urmele a ceea ce un alt gardian la lagărul de la Peninsula numea „sosirea magilor”: e vorba de peste o sută de foști demnitari, generali de armată, preoți, având În comun părul complet alb12. Aceștia reprezentau, În limbajul lui Lenin, „dușmanul obiectiv”, cel care nu făcuse nici un gest de Împotrivire, dar nu putea fi altfel decât
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ghicitori; gîndi; a se gîndi; gîndit; gînditor; gînduri; glob; grădiniță; ingeniozitate; inspirație; instinct; instituție; inteligent; inteligență; intrigă; iubire; iute; încearcă; a încerca; a-și încerca norocul; înșelătorie; înțelege; întîmplare; întreba; o întrebare; învață; învingere; joacă; libertate; logică; longevivi; magician; magie; magii; marțian; mereu; minciuni; minți; a minți; mîncare; morocănos; neadevăr; necunoscut; nedumerire; negri; neîncrezut; nervos; nesiguranță; neștiință; neștiut; nimicuri; norocos; noutate; număr; numele; om; parabolă; parolă; părere; perspicacitate; plesneală; pocit; poezie; posibil; potrivi; povață; povestea; presimți; presupunere; presupus; a prevedea; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
eră, și lumea aceasta nouă repetă alte începuturi; este o vreme de "Simetrii", o continuă stare de echinox, în care vechimea adâncă se confundă cu prezentul luminos. "Bărbați tineri, vremea îi face urmași bătrâni, cu barbă, pletoși și vagi ca magii, din veșnicie scoși./ Fără harnașamente pasc murgii triști prin iarbă/ Lovind copite-n osul albit și lins de ploi./ Iar pruncii beau din lapte istorii și balade/ În cartea de citire cu umbre de eroi/ Și paginile toate urcate în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Dionis, redactat la Viena în 1872, a trecut în ochii junimiștilor drept o extravaganță, o "elucubrație filosofică" a poetului, Archaeus, scris în 1875, pare a fi fost doar introducerea la o nuvelă nicicând terminată, care reia în mare parte conceptele "magului călător printre stele". De la apriorismul kantian se ajunge la noțiunea de Archaeus, familiară, se pare, lui Paracelsus și misticismului său naturalist. Archaeus nu este altceva decât esența inalterabilă, natura vizionară călătorind prin spațiu și timp, luând forme după forme, fără
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mîhnire. Prin folclor se oglindea viața țăranului. Un alt capitol de folclor Îl formează cîntecele de stea cu ocazia Crăciunului, dar și alte cîntece religioase. CÎntarea stelelor de către copii, se face cu ajutorul unei stele ce Închipuie steaua călăuzitoare a magilor. Ea este făcută dintr-o obadă de sită mai mare, fixîndu-se pe margine 6,8,10 cornuri În formă de piramidă ce se acopere cu hîrtie velină și pe care zugravii de țară pictează chipuri de Îngeri. Pe față se
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
și Laplace; f. Credințe populare românești cu privire la facerea lumii. Alcătuit din 156 de versuri, distribuite în cinci tablouri, acest poem cosmogonic dezvoltă o temă pe care o găsim și în alte opere eminesciene: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Rugăciunea unui dac, Povestea magului călător în stele, Memento mori, Gemenii, Mira. Poetul integrează omul naturii și spațiilor ei cosmice, în această meditație filosofică despre spațiu și timp, despre existență (fortuna labilis), având și caracter de satiră, în versurile referitoare la soarta geniului pe pământ
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
conducea în 1926 un grup de studenți într-o expediție speologică, în Carpați. După moartea profesorului, se găsește în biroul acestuia un manuscris adresat naratorului, care va transcrie această poveste de dragoste, cuprinsă în Creanga de aur. Stamatin căuta peșterea Magului, exponentul civilizației dacice. Dacă unii exegeți remarcau la Sadoveanu, regresiunea spre elementar (G. Călinescu), alții observau că această concepție decurgea din nostalgia originarului (Al. Paleologu). Civilizația arhaică, în viziunea lui Sadoveanu, este, așadar, cea primordială, nedegradată, și recuperarea ei înseamnă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mare începeau să înflorească cele dintâi fire albe". Pentru a se regăsi pe sine pur, trebuia să treacă prin experiența iubirii, prin suferință, dovedind rezistență, mai ales într-un Bizanț marcat de vicii, un adevărat Infern. Împărăteasa Irina îl considera mag, făcător de minuni: "Ești, precât înțeleg, un taumaturg", iar episcopul Platon îi remarca singurătatea absolută: "Părea singur în mulțime și ridicat deasupra ei. Părea într-un pustiu al propriului suflet". El va fi un conducător spiritual (caesar = împărat; breb = rozător
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Cartea Românească, București, 1986. Mincu, Marin, Textualism și autenticitate, Editura Pontica, Constanța, 1993. Mincu, Marin, Nichita Stănescu (1933-1983), în Poeticitatea românească postbelică, Editura Pontica, Constanța, 2001. Mincu, Ștefania, Nichita Stănescu între poesis și poiein, Editura Eminescu, București, 1991. Modorcea, Grid, Magul călător sau speranța în viața și opera lui Mihai Eminescu, Editura Eminescu, 1995. Moraru, Cristian, Nichita Stănescu opera ca "excepție" (observații asupra sintaxei poetice), în Ceremonia textului, Editura Eminescu, București, 1985. Munteanu, Romul, Lecturi și sisteme, Editura Eminescu, București, 1977
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care a preferat prezentul teatral, în realizarea filmica a scenei nașterii lui Emanou, Arrabal a ales să se întoarcă în timp folosind posibilitățile de care dispune cinematograful. Pe ecran apar imaginile lui Emanou copil, a mamei și a tatălui său. Magii sunt trei femei frumoase, printre care o zărim pe Miss Orient. Acestea îi aduc, printre daruri, si o chitară 109. În mod clar, istoria sacra a fost coborâta în profan. Toate aceste acțiuni au loc în timp ce pe banda sonoră pot
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ABREVIERI adv. - adverb ap. - apelativ (nume comun) art.hot. - articol hotărât bg. - bulgar (de origine bulgară) d. - din, provine din et. - etimologie (origine) germ. - germană (de origine germană) jud. - județ (ul) km. - kilometri lat. - latinesc (de origine latină) m. - metri mag. - maghiar (de origine maghiară) n. pers. - nume de persoană (antroponim) n. top. - nume de loc, nume topic pol. - polonez (de origine poloneză) prep. - prepoziție rus. - rusesc (de origine rusă) scr. - sârbo-croată sl. slv. - slav (de origine slavă) sb. srb. - sârbesc
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de Jos, Lunca de Sus, Mădăraș, Mihăileni, Sâncrăieni, Sânmartin, Tomești, Tușnad. În 1910, existau 31.524 case, iar la recensământul din 1956 au fost înregistrați 273.964 de locuitori. Atestările mai importante aparțin anilor 1587, 1634, 1790, 1849, 1861. Et.: mag. csik « ținut de frontieră ». CURIȚA, sat aparținător de comuna Cașin, situat pe pârâul cu același nume. Apa izvorăște din Măgura Cașinului, din locul numit Poiana Cârlanului. Este un afluent de stânga al râului Cașin. Cel mai vechi document de atestare
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
nu dădea naștere la urmași, a devenit din ce în ce mai aplecată spre o formă de misticism fanatic. A mers în pelerinaje pe la mai multe mănăstiri,care, conform folclorului, erau benefice pentru femeile sterile, dar a apelat în același timp și la astrologi, magi sau licori așa zis miraculoase. Aceste eforturi au fost descrise de către Alain Tallon în lucrarea sa Le sentiment national dans l'Europe méridionale aux XVIe et XVIIe siècles, punând însă accentul pe analiza memoriilor părintelui Fiacre, creditat de către aceasta pentru
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
fi avut În noi propria forță a lui Dumnezeu,/ cum ar putea să ne extazieze dumnezeirea /” Celebrele versuri goetheene ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie interpretativă, denominînd un gînd mai vechi, după care „maiestatea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
rătăcitor prin stele”, sunt două moduri de existență, două genotipuri diferite, este tipul social al statornicului, al celui angajat Într-un sistem echilibrat și cel al călătorului, al erantului, al misionarului care nu se poate atașa de nimic, de aceea magul este rece, iar Cătălin fierbinte, iar fata va alege În cele din urmă pe cel fierbinte, pentru că ea nici măcar nu este o eroină, are o existență Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. destul de liniară, nu o putem nicicum asimila marilor eroine
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Numai sub formă de emanație, de corpuscul, de undă, se Întîlnesc cei doi eroi. Alt vehicul este ochiul. Eroina Îl vede pe Luceafăr cu ochiul pineal, numai pe palierul noumenalului se petrece Întîlnirea mirabilă. Începînd cu strofa a 15 eroul, magul, astrul, se transformă pășind În lume, În realitatea obiectivă. „și din adînc necunoscut/ un tînăr mîndru crește” Adică din inconștient, din celălalt regim se Întrupează eroul, care trece pragul care se află pe marginea ferestrei...legătura dintre cei doi protagoniști
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]