1,476 matches
-
Ilie Constantin Enigmele magistrului Inel cu enigmă se intitulează placheta de debut, din 1970, a lui Mihai Ursachi (născut în 1941). După trei decenii și mai bine, îi recunoaștem calitatea de „magistru” - pe care și-o proclamă în „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
Ilie Constantin Enigmele magistrului Inel cu enigmă se intitulează placheta de debut, din 1970, a lui Mihai Ursachi (născut în 1941). După trei decenii și mai bine, îi recunoaștem calitatea de „magistru” - pe care și-o proclamă în „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican”; piesa cu pricina este alcătuită din numai două versuri: Un om din Tecuci avea
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
din 1970, a lui Mihai Ursachi (născut în 1941). După trei decenii și mai bine, îi recunoaștem calitatea de „magistru” - pe care și-o proclamă în „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican”; piesa cu pricina este alcătuită din numai două versuri: Un om din Tecuci avea un motor dar nu i-a folosit la nimic. Dincolo de ironie, în ansamblul prea întinsului titlu și abia enunțatelor versuri, iute
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
vor fi având ele a transmite ca științe. Să scrutăm, mai întâi, stihurile: oricare din noi posedă o capacitate de a învăța și de a cugeta - așa cum acel locuitor al orașului Tecuci avea un motor - dar e necesar ca un magistru să intervină pentru a o trezi din starea ei virtuală. Altfel, necălăuzită spre cunoaștere, acea capacitate de a înțelege sub îndrumarea unei călăuze sigure nu s-ar actualiza, ar rămâne inutilă ca motorul omului din Tecuci. A doua parte a
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
ca în momentul scrierii acestei poezii „pe când se credea pelican”. Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității ce-și sfâșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația cristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa. Un magistru dă dovadă, în principiu, de multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate avea și accese de impaciență față cu opacitatea sau suficiența
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
imagine a paternității ce-și sfâșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația cristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa. Un magistru dă dovadă, în principiu, de multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate avea și accese de impaciență față cu opacitatea sau suficiența unora din ei. În „Palmierul Talipot”, Mihai Ursachi e scos din sărite de ușurătatea vreunui alumn
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
că acesta răspunde afirmativ tocmai acolo unde îndoiala se impune în privința existenței sau inexistenței unui lucru: Văzuta-i vreodată pe țărmul de aur cum înflorește ciudatul palmier Talipot? Este o mare coincidență să nimerești chiar în clipa aceea pe țărm. Magistrul își avertizează indirect elevul despre foarte mica probabilitate ca arborele mitic să fi fost văzut de cineva; el însuși nu pretinde că l-ar fi contemplat, mulțumindu-se cu povestiri anonime, și atât de vagi încât nici nu-i pare
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
un mal al fluviului heraclitian; imaginea e completată cu un element de tehnologie medievală (de invenție monastică) - o moară de apă. Fluviul antrenează marile roți ale morii într-un singur sens posibil. Această situare în spațiu sugerează, poate, că gândirea magistrului/monah, oricât de liberă ar fi ea, înaintează în sensul fluxului temporal, rămânând ancorată de malul realității; realitate, totuși, îndoielnică fiindcă stă sub semnul acelui „mi se pare” inițial, confirmat și de mișcarea „într-o doară” a fantasticelor roți: „Mi
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
de „O,”... Operația mea pe text se poate revela scelerată, inadmisibilă, iar cititorul poate ușor reconstitui ansamblul original. Distihul în cauză îmi pare un pic „literar”, trimițând atenția spre un baladesc germanic; fără el, „Tunetul liniștii” câștigă în grandoare. Metaforele magistrului Ursachi sunt austere, rare - și cu atât mai prețioase. Iată una din ele, în piesa „Punct de vedere (p. 131): „Se duc gâștele toamnei și gâgâie duios,/ cu flautele tari ale gâtului/ țintite înspre luceafăr”. Mai atras este poetul de
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
ca nedemn de încredere. Aici, Eul liric constată, preventiv, că nimeni din ascultătorii săi („voi, călătorilor”) nu a trecut prin acel ținut. Cât despre grandiosul dangăt ce marchează orele, faptul că el s-ar auzi pretutindeni este minimalizat: „zic unii”. Magistrul ia în seamă eventualitatea contrară, sub două aspecte, cu o netă înclinație spre acceptarea inexistenței: „dar mai curând” bătaia fabulosului orologiu nu se face nicăieri auzită; iar dacă sunetul poate fi perceput necontenit („într-una”), el sfârșește prin a fi
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
nu-l auzim niciodată”. La sfârșitul acestor însemnări, încerc să transcriu în metru antic „Oda (la Diotima)”, cu un sunet tulburător în creația lui Mihai Ursachi, pusă de el în terține; iată un act de „colaborare” nelalocul lui, de care magistrul se poate lesne lipsi (ca și de nesăbuința comisă mai înainte în ciocârtirea unui poem metafizic precum „Tunetul liniștii”). Precum într-o sfântă cămașă, sfințită cu marea lacrimă-a cerului, sufletul meu se îmbracă în tine, prevestitoareo de bucurie. Spre-adâncile
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
De la priveliști și roade la locuri de îngândurare și fior, unele palpitând de pondere gravă, altele de o finețe seducătoare, - adunate în buchet, într-o corolă de înfăptuiri pe care -ajuns azi la un punct de zenit - geniul creator al magistrului ni le oferă cu rost, spre iluminare și delectabilă reflecție.
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
lui albastră. Dar n-a venit. Doar mutul, cu-n deget, în aer, rășchirat, ți-a desenat conturul și-apoi l-a-mbrățișat. Și surdul, spân, ce-ngână cu preoții tropare, ți-a mângâiat un deget, plângând, în postul mare. Am iscodit magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine suntem, ce-am fost, în doi și-n parte, Dar m-am ales cu-n hârb de ghicitori deșarte. Când orbul ne-a atins cu-n deget plin de rouă, A scos, zâmbind
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
divelor și andivelor Ne întoarcem de la cimitir, de Bunavestire... Noi, rușii, armenii, țiganii, evreii, polonezii, grecii și turcii Plouă. Desfacem umbrelele post-moderne. Umbrele negre. Maro. Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri: căruțași, magiștri, măturători de stradă, oameni politici, de stînga, de dreapta, la nord, la sud Estimp, fiul nostru tresare în somn, lunecă în cavoul acestei pagini, imaculat domn...
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
al lui Avellaneda). Jocul acesta baroc, de oglinzi puse față în față, te trimite cu gândul la stupefiantul tablou al lui Velázquez, Las Meninas. Toate acestea și multe altele infinit mai importante se regăsesc în excelentul studiu introductiv semnat de magistrul Martín de Riquer. Traducătorul iscusit nici că putea găsi un prefațator mai competent. Sorin Mărculescu este un poet. Versiunea lui e absolut nouă, absolut modernă și, în același timp, perfect încadrată în tradiție, precum aceea a unui eremit cistercian lucrând
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
vînătoare". Uneori accentele se îngroașă, limbajul se învîrtoșează, punînd în drepturi ocara bășcălioasa de tip villonesc: Rămîne ea: o matracuca beata / Trăgînd aghiose-n lege pe crivat / Încît tu ieși din rînza-i descuiata / Borît sau pe sub coadă emanat". Fără îndoială adevăratul magistru de la care Soviany a invatat nu numai meserie, dar l-a ros pînă la os și a supt din el măduva poeziei, rămîne Fracois Villon: "Cunoașteți domnilor colegi/ Deviza artă pentru artă / Voi cu pumnale noi în teci / Și toți
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
glas unui calendar sacral local, cu file întoarse patetic, într-un netimp celebrator în absolut: "Vai, vremea cum trece/ rostogolind în abisuri/ sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri...// Dacă aș avea timp,/ aș scrie un poem despre/ Magiștrii îngropați în bărăgane,/ printre abecedare și icoane// Dacă aș avea timp/ aș scrie un poem despre/ diaconul Ion Creangă,/ despre sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri..." (Vedere din pridvorul Bojdeucii). Sau această devotată închinare, pe o trama
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
acestea s-au și întîmplat..." (Toate s-au întîmplat). Conștiința de sine a visului împinge visul în zona ironiei. Cînd se decide la o mai amplă dezvoltare, modalitatea persiflării dobîndește o perfida pedanterie, o seriozitate comic-scientizantă, care-l amintește pe magistrul Ursachi. Este apogeul scriptic al refuzului cultivat de acest poet atît de comprehensiv și de tolerant, refuz virînd spre fantezie că spre o neutralizare. Falsă logică, pletora de detalii, gravitatea simulata par a fi paratrăznetele așezate în calea unei umori
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
casă cu destule camere unde, într-una din ele, așezat la birou, îmbrăcat în bluejeans și o cămașă roșie, ne aștepta scriitorul. Știa că suntem scriitori români și mai știa că el este (cel puțin pentru unul dintre noi) un magistru al prozei secolului XX. Întâlnirea cu Sábato îmi revine limpede în minte acum, cănd aflu că, în 30 aprilie 2011, la 99 de ani, scriitorul a murit. Cu oarecare vreme înainte de a ajunge în Argentina, în 2006, am inceput sa
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
Cleopa, Constantin Galeriu, Teofil Pârâian, Dometie Manolache de la Râmeți, Paisie Olaru de la Sihla, Iachint Unciuleac de la Putna, ajungând la Ioan I. Ică Jr., Paul Gherasim, Andrei Pleșu, Cristian Mandeal, Teodor Baconski, Horia-Roman Patapievici și, firește, Mihai Urzică și Iulian Stoicescu - magistrul, respectiv duhovnicul autorului -, afli că „nu îndoiala reprezintă statura duhovnicească constitutivă a lui Toma“, ci, dimpotrivă, „siguranța totală, neumbrită și molipsitoare“, că trei tineri evrei s-au convertit la ortodoxie grație lui Ioan Alexandru (botezați acasă la părintele Ioan Buga
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
percep lucrurile. Nefiind un autor de ficțiuni și neposedând o imaginație debordantă, transcriu ceea ce văd și aud. "Tu chiar nu ești capabil să descoperi nimic frumos în lumea asta?", mă întreabă adesea cunoscuții. "Tu n-ai decât memoria răului - așa cum magistrul tău, Manolescu, n-o are decât pe aceea a binelui - că mă și mir de ce-ți publică articolele alea pline de grobianisme, faulturi grosolane și otrăvuri!" Nu știu cum să mă apăr de astfel de acuzații. În exterioritatea lor, ele sunt
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
trageți din pipă!" Și-apoi iar "Bo-bo-bo-bo-bom, oa-oa, oa-oa, oa!" Și începeau aventurile, pe Insula Paștelui, cu tăblițele Rongo-Rongo, în Egipt, la mumii, în Himalaia, cu Yeti, omul zăpezilor... De fiecare dată rezolvau alte enigme. Echipajul era mereu același, căpitanul, magistrul Paganel, baronul Miinchhausen și alți câțiva, mai puțin importanți. Paganel era slab ca un cocostârc, într-un fel de costum cadrilat, avea și bărbiță ca de țap, iar baronul era Nicolae Gărdescu, gras și cu peruca pe cap. Era cel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Le punea să se bată una cu alta, babirusa cu facocerul, lupul cu pungă cu iacul, așa că bietele animale nu mai arătau prea bine. Cel mai mult îi plăcea șerpașul, un fel de vultur mai nobil, la picioare semăna cu magistrul Paganel. Pe spate, ca și cărțile de joc de la "Păcălici", aveau tot felul de date despre animalele din poză, unde trăiesc, cu ce se hrănesc... Le știa acum pe de rost, tot așa cum, când îi cumpăraseră jocul în bucățele cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jud. Neamț, al cărei director a fost între anii 1961 1965. Pentru subsemnata, care am fost îndrumată, pas cu pas, de la începutul carierei universitare, atât pe linie didactică cât și de cercetare științifică, profesorul Ion Gugiuman, a însemnat cu adevărat magistrul ideal, sub conducerea căruia miam realizat și teza de doctorat. Prin intervenția de față, consider că îmi îndeplinesc o datorie de onoare, o datorie morală și de suflet, față de cel care mi-a fost mentor și cu care am colaborat
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
extrem de dificil și în ziua de astăzi: cel al zonelor de influență (orașul Huși servind ca poligon de lucru) în perioada interbelică (1943), achitându-se cu mare rafinament și înțelegere nativă de o misiune grea. Poate părea surprinzător faptul că magistrul Ion Gugiuman, s-a aplecat cu mare delicatețe și asupra amintirilor și povestirilor, scriind o carte pentru copii dar cu o simbolistică aparte: Povestiri din grădina bunicilor (1983). La prima vedere pare o carte de ficțiune dar se observă din
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]