3,302 matches
-
și editat postum, în 1946 - Bariera, acest titlu fiind hărăzit, de altfel, întregului ciclu. Se realizează aici, cu influențe din literatura rusă - Maxim Gorki mai cu seamă - și din proza lui Panait Istrati, monografia unei zone puțin abordate până atunci, mahalaua bucureșteană, restituită ca un mediu pestriț, pitoresc, marcat de insalubritate morală, de instincte primare, dar în același timp nu lipsit de profunzimi sufletești, de trăire totală a iubirii, sentiment frust, violent, cu „gust de moarte”, ori ca lume revelând oaze
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Universul literar” (1926) „actul provincial” Primăvara ce s-a dus, tentativă de dramă psihologică degajând o delicată poezie melancolică. Piesa Domnișoara Nastasia evocă, asemenea ciclului romanesc Bariera, dar cu un plus de tragism și cu mai nuanțate sondări ale psihicului, mahalaua, văzută altfel decât la I. L. Caragiale, dar la fel de complex cum o adusese pe scenă celălalt promotor al comediei tragice, Mihail Sorbul. Amintind și umanitatea din Azilul de noapte de Maxim Gorki, protagoniștii - Nastasia, Vulpașin -, firi aprige, pasionale, având ceva din
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
lumii funcționarilor mărunți, punând în prim-plan tipul insului modest, dar altruist, loial, afectuos, cu semeni în teatrul lui Camil Petrescu, G. Ciprian, Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian. Noutatea Domnișoarei Nastasia stă în unghiul tragic și verosimil sub care e pictată mahalaua; cu material de extracție caragialiană, d. George Mihail Zamfirescu a izbutit să se scuture de influența marelui comic, convertind în viziune dramatică lumea periferică, intuită până acum numai în deformațiile ei morale și intelectuale. Peste rezerve și deficiențe, romanul Maidanul
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
și moft, ca un „moralist” în sensul francez: constructor de tipuri și portrete. Observația lui Caragiale s-a aplicat unei societăți specific românești, iar așa-zisul schematism al personajelor din Momente se explică prin stadiul de nediferențiere a tipului de mahala. Z. e de părere că în schițe nu domină satira propriu-zisă, ci râsul orientat spre bufon. Opera lui Caragiale este o caricatură și a-i cere „adâncime psihologică”, așa cum făceau C. Dobrogeanu-Gherea și G. Ibrăileanu, ar însemna să se vrea
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
ușă de cremene se mișcă și se dădu la o parte, și din întuneric de peșteră apăru o arătare. 2. Formulează ideea principală a textului: 3. Desparte în silabe cuvintele: licurici, parte, deschisă, zgomot. 4. Găsește pluralul următoarelor substantive: ou, mahala, burier, ghid, mânz, băcan. 5. Scrie câte trei enunțuri cu: a) verbe care să arate acțiunea b) verbe care să arate starea c)verbe care să arate existența 6. Găsește cuvinte cu înțeles asemănător pentru: dușman, cenușiu, șiret, silitor. 7
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
Horia Furtună (Fragment), Const. Rîuleț, I. C. Aslan, Cezar Gr. Cristea, Traian G. Stoenescu, Ștefan Sfetescu, cu proza figurează Const. P. Niculescu (Luminișuri. Destăinuirea, fragmente din românul Religia iubirii), Eugen Boureanul, Coriolan Bărbat, Petru Bănescu, iar Const. Rîuleț publică piesă Urechea mahalalei. Apar recenzii la cărți de Henriette Yvonne Stahl (Voica), Panait Istrati (Chira Chiralina), Ion Minulescu (Roșu, galben și albastru), Ștefan Petica (Poeme), Lucia Mantu (Cucoana Olimpia). Ion Foți traduce, probabil prin intermediar, din lirica persana. A. S.
ŢARA VOEVOZILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290075_a_291404]
-
mai culcat/căsătorit cu cine, cine a mai murit, cine s-a despărțit ori s-a îmbolnăvit, cum o mai ducem... Până la urmă, totul devenea un fel de raport despre starea speciei umane, un autoreglaj verbal. Comunitatea rurală sau de mahala reînvia, spectral, sub forma colectiviza(n)tă a cozii comuniste de la oraș. La București stăteam mai rar la coadă, stăteau, în schimb, ai mei, mai ales taică-meu, care, ca lector universitar, avea un program mai lejer. Eu veneam mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un program mai lejer. Eu veneam mai ales la sfârșit, când „se băga” ceva, pentru că aveam școală, meditații, aveam de învățat. În vacanțe mergeam la doi unchi în vârstă, care-mi țineau loc de bunici, undeva, într-un colț de mahala rămasă nedemolată din cartierul Ploiești-Vest. Stăteam adeseori la rând alături de ei, îmi mai luam și ceva de citit, dar, în general, mă amuza să studiez lumea din jur, gustam, secret și contemplativ, aventura. Se sculau de dimineața și-și planificau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aflată permanent la pândă și căutând diferențele dintre provinciile culturale: Banatul este lumea burgheză, individualistă, iubitoare de confort material, lumea mătușii Valeria din proza lui Sorin Titel, iar Valahia ar fi lumea iacobină a lui Jupân Dumitrache, dar și a mahalalei sordide, pentru care nu numai ficțiunea lui I. L. Caragiale, ci și decorurile teatrale ale lui Lucian Pintilie sunt un model. În ultimă instanță, cartea este o pledoarie contra izolării confortabile a artistului, dincolo de furtunile istoriei. Memorialul deportărilor în Bărăgan din
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
paradis (1996), Patimi în Labirint (1997; Premiul Național „Mihai Eminescu”), Infernul albastru (1999), precum și proza scurtă din Noaptea păsării de aur (2001) au ca numitor comun încercarea de a reconstitui suferințele unor personaje de condiție socială umilă, de obicei aparținând mahalalei, sau ale unor conștiințe dislocate din normal. Motivele, circumstanțele sunt diferite, dar, în general, ele se explică prin particularități psihice, întâmplări nefericite, factori ostili din mediul familial sau social, toate supuse de personaje unei priviri insuficient distanțate. Cauze și relații
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
ținând de oralitatea șablonardă, intertextualitate marcată; totuși, deschiderea produsă de P. este, probabil, singulară. Poetica minimalistă își găsește o ilustrare remarcabilă la el. Decorul e minim: cadrul fizic se limitează la un tramvai, la o poză de familie, la o mahala etc. Elementele acestei fâșii de existent (văzute „obiectual” și „evenimențial”) sunt obiectul unei prelucrări suficient de libere pentru a putea fi considerate „naturale”; realismul nu e parazitat de convenționalisme, adică de constrângeri ținând de formal (dispare marcarea grafică - prin versificare
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
într-o „mentalitate țărănească, adică românească, pentru că, vom dovedi aiurea, numai țăranul are o mentalitate specifică, orășenii și clasele de sus au o mentalitate mai mult sau mai puțin neromânească, clasa cultă fiind în genere o parte din Cosmopolis, o mahala a Cosmopolisului european, din punctul de vedere al mentalității ei, nu vorbesc de origine” ( G. Ibrăileanu, Poporanismul, „Curentul nou”, 1906). Tot aici este acuzat sămănătorismul, care idealizează lumea țărănească, exploatând doar pitorescul ei: „trebuie să fim țărăniști nu pentru că țăranul
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
lui Mihail Sebastian. În 1933 „Cronica literară” devine o rubrică aproape permanentă, Lucian Ruga, semnatarul ei, comentând cu aplicație romane precum Camere mobilate de Damian Stănoiu, Europolis de Jean Bart, Maidanul cu dragoste de George Mihail Zamfirescu („această dantescă a mahalalei bucureștene consemnată într-un roman de necruțătoare și pătimașă forță”), Locul unde nu s-a întâmplat nimic („Trebuia un Mihail Sadoveanu, [...] variat scriitor, care să cuteze să pătrundă în stepa aceasta a banalului și să reușească, prin minuțioase și răbdătoare
PREZENTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289015_a_290344]
-
care își alege modelele îndeosebi din lumea literar-artistică și sportivă, numărându-se între cei mai apreciați profesioniști ai genului. Dragostea noastră cea de toate zilele anunța un prozator cu ochi de caracterolog și de umorist, recrutându-și materia din lumea mahalalei bucureștene, a vieții de provincie și a mănăstirii. Dacă se adaugă și lumea cazonă, școlărească și sportivă, sunt aici principalele ținte asupra cărora moralistul R. își fixează atenția. E. Lovinescu îl reținea în Istoria literaturii române contemporane din 1937 la
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
de la origini până în prezent din 1941, îl plasa în secțiunea Momentul 1932, menționându-l, după Mircea Damian și Stoian Gh. Tudor, la „umorul proletar”: „evocă umoristic, pe urmele lui Bacalbașa, mizeriile vieții de cazarmă și stenografiază nu fără pitoresc limbajul mahalalelor”. Prozatorul practică incizii scurte, dar cu alonjă nuvelistică, în biografia oamenilor obișnuiți, valorificând resursele cotidianului, deopotrivă dramatice, mizere și stereotipe, ca și potențialul său de insolit și pitoresc: un amploiat ajuns muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
repezi despre muzica și opera maghiară și Maddalena - cronică la o operetă a lui A.T. Zissu, reluată din „Independința”), precum și Mateo Cipriani, Orașul Bergamo și monumentul maestrului Donizetti, reluate după „Naționalul” din 1858, Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala și o versiune a nuvelei Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, diferită de cea din „Naționalul” din 1860. A. I. Odobescu tipărește aici întâia dată Doamna Chiajna. Sion face și câteva traduceri din Musset și din
REVISTA CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289187_a_290516]
-
cu privire la preferințele prozatorului. Drama Doamna Kiajna (scrisă în colaborare cu N. Țincu), reprezentată în 1891 la Teatrul Național din București (apoi tipărită), este o exemplificare pentru abordarea simplistă a caracterului aprig, mândru, crud al personajului. Două comedii cu subiecte din mahalaua bucureșteană - Printre vecini, jucată la Teatrul Național din Iași (1893) și la cel din Craiova (1895) și Nunta lui Lică, reprezentată la Craiova (1894), ambele nepublicate - sunt urmate, mult mai târziu, de Poștașul dragostei (1913), cu un umor forțat, generat
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
au mai fost editate câteva cărți pentru copii - Nicușor (1931), Păsărica, draga mea (1932) și Găină cea moțata (1942). Fără un ecou deosebit au rămas alte două mici române, Povestea unei fete (1927) fiind mai degrabă un reportaj din viața mahalalei bucureștene, iar Veșnicul învins (1931) o încercare de analiză psihologică, schematica și cu multe elemente melodramatice, în pofida științei de a ritma alert narațiunea. Tot atunci a dat multe traduceri, cu deosebire din autori în vogă (Maurice Dekobra, Claude Farrère, Myriam
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
vegetală. Același scop polemic rămâne evident și în Cântice țigănești, cartea care i-a absorbit aproape integral personalitatea. Aici contrariază din nou atât reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de mahala, romanța. Surprinde naivitatea mimată cu o mare savanterie de mijloace în exprimarea unui eros frust, aprig, a unei naturi umane febrile și al cărei dramatism inconștient țâșnește în expresii adeseori vulgare sau comice. Lumea aceasta, văzută în manifestările ei de
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
găsește atâtea defecte, încât îi cere să renunțe la literaratură. În volumul de proză scurtă Ceai dansant (1934) P. își extinde aria de investigație, realizând dări de seamă despre modul de a fi al unor personaje aparținând unei „protipendade” de mahala, studențimii, presei. Petreceri stupide, preocupări și discuții derizorii, un orizont meschin, o agitație fără înțeles și o vulgaritate sufocantă constituie mediul natural al acestor indivizi. Naratorul pare un naturalist pus pe observarea speciei, notând exact ce vede și ce aude
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
stridențe și artificiozități stilistice. Personajul central, Fuhn, este și el, într-un anume sens, condamnat să nu își poată împlini idealul erotic. Prin Calea Văcărești P. se încadrează într-o arie tematică specifică prozei românești, și anume realitatea insolită a mahalalei, arie ilustrată îndeosebi de G. M. Zamfirescu, Ion Călugăru, Tudor Teodorescu-Braniște și, mai târziu, de Eugen Barbu, distingându-se structural prin conținut, prin viziune și semnificații. Ca perimetru citadin, romanul circumscrie cartierul evreiesc al capitalei, acțiunea desfășurându-se de la începutul
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
lume care dăduse substanță și individualitate operei sale romanești. După o lungă activitate obscură, I. Peltz s-a făcut în Calea Văcărești și Foc în Hanul cu tei evocatorul evreimii din București, determinând în chipul acesta și o varietate de mahala românească, intransplantabilă. Lumea lui Peltz, văzută mai mult sociologic, e alcătuită din mici negustori stabili ori ambulanți, din prostituate, actori de bâlci, oameni fără căpătâi în căutarea unui rost. Notele lor tipice sunt o nostalgie de prosperitate, personificată îndeosebi în
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
1980, 10; Piru, Ist. lit., 421-422; Marcea, Concordanțe, 246-249; Râpeanu, Memoria, 85-87; Steinhardt, Critică, 159-161; Râpeanu, Scriitori, 217-237; Craia, Fețele, 143-148; Negoițescu, Ist. lit., I, 219-220; C. Stănescu, „Atlantida” lui I. Peltz, ALA, 1995, 281; Z. Ornea, Un roman al mahalalei evreiești, RL, 1995, 45; Dicț. analitic, I, 112-113, II, 84-86; I. Peltz, DCS, 19, 37-38, 171; Dicț. esențial, 631-633; Lovinescu, Sburătorul, IV, 9, 11, passim, V, 8, 9, passim, VI, 7, passim. T.V.
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
relația exclusivistă (latent complex al lui Oedip) pe care încearcă să i-o inculce mama posesivă, insidios tiranică. Personajele reprezentative din mai toate prozele alcătuiesc o mică galerie de inadaptabili, oameni solitari și care detestă existența cotidiană banală și burgheză, „mahalaua” morală, din care vor să evadeze. Romancierul e un fin analist al acestor procese de eliberare și rearmonizare, după cum e și un bun observator al periferiei, cu lumea și limbajul ei. El excelează în introspecția stărilor în care insul e
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
, Alexandru (13.VII.1865, București - 13.I.1945, București), poet. În afara a ceea ce menționează cu zgârcenie el însuși în Amintiri („Adevărul”, 1933) sau cu ocazia unei sărbătoriri („Dimineața”, 1934), se cunosc puține lucruri din viața lui O. Născut în mahalaua bucureșteană Dobroteasa, a copilărit la conacul moșiei Obedeni din Ilfov. Ceea ce explică în cazul său - dar și în cazul unui unchi, Mihail Georgiade (1839-1885), medic și diplomat cu studii lingvistice, care a lucrat la legațiile României din Roma, Constantinopol, Atena
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]