KorAP: Find »[drukola/base=maior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...218 >

5,446 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

un vapor luat din Genova. Luz s-a Întors În Pordenone, ca să deschidă un spital acolo. Locul acela era pustiu și ploios, și un batalion de arditi era Încartiruit acolo. Și iarna, În orașul acela ploios și plin de noroi, maiorul batalionului se culcă cu Luz - care nu mai cunoscuse vreun italian Înainte - și până la urmă i-a trimis lui Nick o scrisoare În State, În care-i spunea că povestea lor fusese doar ceva Între un băiat și o fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În acea primăvară. Îl iubea ca-ntotdeauna, dar Își dăduse seama că ei avuseseră doar o idilă de adolescenți. Spera ca el să aibă o carieră grozavă și credea În el pe deplin. Ea știa că așa e mai bine. Maiorul nu s-a căsătorit cu ea În acea primăvară și nici altă dată. Luz n-a primit vreun răspuns la scrisoarea trimisă-n Chicago. La scurt timp după aceea, el a luat o gonoree de la o vânzătoare, În timp ce mergeau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pe bicicletă. Dar nu reușea, mai degrabă se clătina el, aparatul, când ajungea la partea cu Îndoitul. — Faza asta o să treacă, spunea doctorul. Ești un tânăr norocos. O să joci din nou fotbal, ca un campion. La celălalt aparat era un maior care avea o mână mică de tot, ca de copil. Îmi făcu cu ochiul când doctorul se apucă să-i examineze mâna prinsă Între două benzi de piele care se mișcau În sus și-n jos lovindu-i degetele Înțepenite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
joc fotbal, domnule doctor? Fusese un scrimer grozav, Înainte de război era cel mai bun din Italia. Doctorul intră până În biroul său și se Întoarse cu o fotografie În care se vedea o mână ofilită, aproape la fel de mică precum cea a maiorului, și care se făcuse mai mare după ce urmase tratamentul cu aparatul. Maiorul luă fotografia cu mâna sănătoasă și o privi atent. — Asta-i de la o rană? — Nu, un accident de muncă În fabrică. Foarte interesant, foarte interesant, spuse maiorul, dându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mai bun din Italia. Doctorul intră până În biroul său și se Întoarse cu o fotografie În care se vedea o mână ofilită, aproape la fel de mică precum cea a maiorului, și care se făcuse mai mare după ce urmase tratamentul cu aparatul. Maiorul luă fotografia cu mâna sănătoasă și o privi atent. — Asta-i de la o rană? — Nu, un accident de muncă În fabrică. Foarte interesant, foarte interesant, spuse maiorul, dându-i fotografia Înapoi. — Aveți Încredere? — Nu, spuse maiorul. Mai erau trei băieți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a maiorului, și care se făcuse mai mare după ce urmase tratamentul cu aparatul. Maiorul luă fotografia cu mâna sănătoasă și o privi atent. — Asta-i de la o rană? — Nu, un accident de muncă În fabrică. Foarte interesant, foarte interesant, spuse maiorul, dându-i fotografia Înapoi. — Aveți Încredere? — Nu, spuse maiorul. Mai erau trei băieți cam de vârsta mea care veneau zilnic. Toți trei erau din Milano și unul voria să fie avocat, celălat pictor și al treilea chiar vrusese să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
urmase tratamentul cu aparatul. Maiorul luă fotografia cu mâna sănătoasă și o privi atent. — Asta-i de la o rană? — Nu, un accident de muncă În fabrică. Foarte interesant, foarte interesant, spuse maiorul, dându-i fotografia Înapoi. — Aveți Încredere? — Nu, spuse maiorul. Mai erau trei băieți cam de vârsta mea care veneau zilnic. Toți trei erau din Milano și unul voria să fie avocat, celălat pictor și al treilea chiar vrusese să fie soldat; după ce terminam ședințele la aparate, mergeam uneori Împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
zi pe front, pentru că el n-avea să știe niciodată ce fel de soldat ar fi putut fi, așa că nici pe el nu-l puteau accepta. Mă gândeam că poate nici el n-ar fi ajuns să fie un șoim. Maiorul, cel care fusese un mare scrimer, nu credea În actele de vitejie și-și petrecea cea mai mare parte din timpul În care stăteam la aparate corectându-mi greșelile gramaticale. Mă complimentase pentru italiana mea și discutam cu mare ușurință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
spus el, și atunci de ce nu Înveți gramatica? Așa că ne-am apucat de gramatică și italiana a devenit brusc o limbă așa de dificilă, Încât mi-era teamă să mai vorbesc cu el până nu mă lămuream cu regulile gramaticale. Maiorul venea la spital extrem de regulat. Nu cred c-a pierdut nici o zi de tratament, deși sunt sigur că nu credea În aparate. Într-un timp, nici unul dintre noi nu credea În ele și o dată maiorul a zis că-s numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mă lămuream cu regulile gramaticale. Maiorul venea la spital extrem de regulat. Nu cred c-a pierdut nici o zi de tratament, deși sunt sigur că nu credea În aparate. Într-un timp, nici unul dintre noi nu credea În ele și o dată maiorul a zis că-s numai prostii. Aparatele erau o invenție nouă și noi trebuia să dovedim că funcționează. El spunea că-i o idee cretină, „o teorie ca atâtea altele“. Nu reușisem să-nvăț gramatica și zicea că-s un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
jos peste degete. — Ce-o să faci când se termină războiul, dacă se termină vreodată? mă Întreba. Și vorbește corect! — O să mă-ntorc În State. — Ești căsătorit? — Nu, dar sper să mă căsătoresc. — Ești și mai prost decât te credeam, spuse maiorul, părând foarte furios. Un bărbat nu trebuie să se Însoare. Dar de ce, signor maggiore? — Nu-mi spune „signor maggiore“. — De ce nu trebuie să se Însoare un bărbat? — N-are voie să se Însoare. N-are voie, repeta furios. Dacă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pună În poziția de a pierde. Trebuie să găsească lucruri pe care să nu le poată pierde. Vorbea pe un ton foarte furios și amar, privind țintă-n față. — Dar de ce credeți că trebuie neapărat să piardă? — O să piardă, spuse maiorul. Se uita Înspre perete. Apoi Își Îndreptă privirile spre aparat, Își smulse mâna dintre curele și și-o plesni tare de coapsă. — O să piardă, aproape că zbieră. Nu mă contrazice! Apoi Îl chemă pe asistentul care avea grijă de aparate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
resemna, spuse, Înecându-se. Și apoi plecă, trecând printre aparate, plângând, ținându-și capul sus fără a privi ceva anume, cu o ținută dreaptă, marțială, cu lacrimile curgându-i pe obraji și mușcându-și buzele. Doctorul Îmi spuse că soția maiorului, care era foarte tânără și pe care n-o luase de nevastă până să nu fie rănit atât de grav Încât să fie sigur că nu se va mai Întoarce pe front, murise de pneumonie. Suferise doar câteva zile. Nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
n-o luase de nevastă până să nu fie rănit atât de grav Încât să fie sigur că nu se va mai Întoarce pe front, murise de pneumonie. Suferise doar câteva zile. Nimeni nu se aștepta ca ea să moară. Maiorul n-a venit la spital timp de trei zile. Apoi a revenit la ora obișnuită, purtând o banderolă neagră pe mâneca uniformei. Când reveni, găsi pereții tapetați cu fotografii mari, Înrămate, În care erau Înfățișate tot felul de răni, Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a revenit la ora obișnuită, purtând o banderolă neagră pe mâneca uniformei. Când reveni, găsi pereții tapetați cu fotografii mari, Înrămate, În care erau Înfățișate tot felul de răni, Înainte și după ce pacienții trecuseră prin tratamentul cu aparatele. În fața aparatului maiorului erau trei fotografii cu mâini ca a lui, complet refăcute. Nu știu de unde făcuse doctorul rost de ele. Crezusem mereu că noi eram primii pacienți pe care erau folosite aparatele. Pentru maior fotografiile alea n-au contat prea mult - el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pacienții trecuseră prin tratamentul cu aparatele. În fața aparatului maiorului erau trei fotografii cu mâini ca a lui, complet refăcute. Nu știu de unde făcuse doctorul rost de ele. Crezusem mereu că noi eram primii pacienți pe care erau folosite aparatele. Pentru maior fotografiile alea n-au contat prea mult - el se uita Întruna pe fereastră. Munții ca niște elefanți albi Munții de peste Ebru erau albi și prelungi. Pe partea asta nu era pic de umbră, nu vedeai nici un copac, și peronul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pin al cabanei. Soarele se ridicase și lumina pe deasupra nămeților. Săpaseră un șanț de-a lungul colibei și În fiecare zi senină razele soarelui străluceau pe zid, reflectând căldura pe zăpadă și lărgind, astfel, șanțul. Era spre sfârșitul lui martie. Maiorul stătea la o masă de lângă perete. Adjutantul său era așezat la altă masă. Maiorul avea două cercuri albe În jurul ochilor, urme lăsate de ochelarii de soare. Restul feței fusese arsă de soare, apoi bronzată și apoi arsă din nou. I

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a lungul colibei și În fiecare zi senină razele soarelui străluceau pe zid, reflectând căldura pe zăpadă și lărgind, astfel, șanțul. Era spre sfârșitul lui martie. Maiorul stătea la o masă de lângă perete. Adjutantul său era așezat la altă masă. Maiorul avea două cercuri albe În jurul ochilor, urme lăsate de ochelarii de soare. Restul feței fusese arsă de soare, apoi bronzată și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Nu putea să citească liniștit până nu termina. Soarele se ascunse În spatele unui munte, așa că lumina nu se mai reflecta pe peretele cabanei. Un soldat intră și vârî În sobă niște crengi de pin ciopârțite. — Încet, Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
până nu termina. Soarele se ascunse În spatele unui munte, așa că lumina nu se mai reflecta pe peretele cabanei. Un soldat intră și vârî În sobă niște crengi de pin ciopârțite. — Încet, Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de campanie. Maiorul stătea cu capul pe rucsacul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de campanie. Maiorul stătea cu capul pe rucsacul pe care-l umpluse cu haine ca să fie ca o pernă. Își Întoarse fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de campanie. Maiorul stătea cu capul pe rucsacul pe care-l umpluse cu haine ca să fie ca o pernă. Își Întoarse fața prelungă, arsă și unsă cu alifie către Pinin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]