1,516 matches
-
și purtarea ta, integră, demnă, cinstită. Îngrijește-te! Nu fuma prea mult - asta mi ar purta ghinion! Știi ce mult țin la acest lucru, fiindcă vreau să mi te întorci sănătoasă și mirosind minunat. Am rămas aceeași, după cum vezi, cu maniile mele, cu ideea mea fixă. De aproape o săptămână nu am mai primit nimic de la tine. Repede, între două telefoane, o carte poștală și pentru mine, care te iubesc și aștept. M. c. p. 17 ianuarie [1950], marți dimineață Draga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mania de a lua cât mai multe bagaje, tu, preaiubita mea, burdușești micul bagaj pe care îl iei cu cărți și caiete de scris nu-știu-ce, de care nici nu te atingi (ceea ce mă încântă). Așa că „ne“ propun să renunțăm la maniile noas tre. Vrei, dulcea mea? [...] 41/1950 III Miercuri, 26 iulie [1950], seara Nu mă certa, dulcea mea dragă. Iarăși am căzut, de data asta pe când străbăteam piațeta prin care treceau liniile de tramvai înainte de stația [Liceul] Lazăr, venind dinspre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru cîte [lucruri] de bine i-am făcut (pentru familia lui mi-am pus în joc însăși cariera mea didactică), invidia de care este animat (m-a bîrfit grav de tot pînă și la unii studenți), crizele bolnăvicioase de grandomanie, mania lui deformatoare, spiritul de intrigant etc., etc. L-am tolerat mult prea mult cu gîndul că el, care se crede cel mai inteligent și mai cult dintre toți, va înțelege. N-a înțeles însă nimic pentru că e bolnav de aroganță
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
specificațiile de rigoare. Îți mai trimit și altceva pe deasupra: capitolul intitulat Poezia proastă și foarte proastă care se scrie în acest moment la noi.Îl pun și pe acesta în cartea mea, spre a lăsa lumea să se crucească de mania autorlîcului la români. (Am pus acolo toată motivația.) Mă gîndeam că ar avea... priză publicistică, adică ceea ce nu pot eu să scriu acum (din lipsă de timp). în fine, ți le încredințez pe amîndouă să... „alegi”. Cer scuze pentru faptul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
tentativa mea de ton autoironic) și pe undeva rănit (într-un mod nespecificat) ; nevrînd să dau impresia că sînt pompos, că iau prea în serios o vocație cum e critica de film, îmi cobor dragostea de cinema la rangul de manie. Dacă spun acum că, la vremea aceea, încă mai scriam ca să impresionez gagici, sînt, probabil, prea dur cu mine însumi sugerez un element de calcul vulgar de care mă știu nevinovat. Dar mă preocupa prea tare ce impresie lasă sensibilitatea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care-l supune unor tensiuni noi, unor noi provocări invitându-l într-un joc complex al înțelegerii din care acesta se alege adesea doar cu confuzia. Termenul de „fandaxie” provenit din greacă este înregistrat ca argotic cu sensul de țicneală, manie, fiind însă înrudit cu cel de fantezie. Ideea generează un joc periculos al imaginației scăpate de sub control, putând trece în zona patologicului, în fixația maniacală. Idee fixă, fandacsie, ipohondrie. Există un crescendo în această simptomatologie de uz domestic, ideea, „un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
blasfemic” al deriziunii caragialești care nu rămâne în zona superficiilor, ci vizează conținuturile chiar și în cazul unor aparent benigne conversații. Altfel, bășcălia se diferențiază de conversație prin ceea ce remarca și Gérard Dessons, în La manière folle. Essai sur la manie littéraire et artistique și anume că : „Tandis que la conversation est collective, le bavardage est mono- manique. Mais le bavard est exhibitionniste. Il a besoin qu’un autre, réduit à la fonction d’oreille, le regarde parler, lui confère une
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
total schimbați. Ochii noștri c)prui dovedesc, În principal, c) exist) ceva f)r) vârst) În fiecare din noi. În rest sunt zbârcituri. Și de ce nu am zâmbi? V)rul Notă Gordon vine de la Țel Aviv spre sfârșitul s)pt)manii și atunci sunt trei chipuri Înrudite În aceeași camer). Tenul lui Notă este diferit de al nostru - are nuanțe de cafeniu. În plus, poart) o șapc) de tip sovietic și are câțiva dinți Îmbr)câți În aur. Avem Ins), evident
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pierdut orice inspirație și forță de a-i mobiliza. Nu mai aveam Încredere nici În mine, nici În proiect. După câteva săptămâni, mi-am dat seama că e inutil să mă zbat așa, că trebuie să iau o decizie radicală. Mania, nebunia lui Herakles, care, revenit din Hades, Își confundă copiii și soția și-i omoară, crezând că se află Încă pe câmpul de bătaie, această febră a maniei era gata să mă intoxice și pe mine și să mă facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
inutil să mă zbat așa, că trebuie să iau o decizie radicală. Mania, nebunia lui Herakles, care, revenit din Hades, Își confundă copiii și soția și-i omoară, crezând că se află Încă pe câmpul de bătaie, această febră a maniei era gata să mă intoxice și pe mine și să mă facă să-mi pierd echilibrul, și așa destul de delicat. A fost singura dată În carieră când, În toiul unui proiect, am simțit nevoia să mă opresc. După un prim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mi se Învârtea și mintea Îmi aluneca Într-o parodie a luptei cu moartea. Seara de sâmbătă era sau ar fi trebuit să fie așteptată cu bucurie, pentru că era seara când Mademoiselle, care aparținea școlii clasice de igienă și considera maniile englezești - les toquades anglaises - doar o sursă de răceli, Își permitea primejdiosul lux al unei băi săptămânale, Îngăduind astfel un răgaz mai lung privirii mele fugare. Ne mutasem Între timp În casa de la oraș, o clădire În stil italian din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în relațiile cu oamenii, de o cinste rară. Probabil că încă de pe atunci, din perioada clujeană a cunoștinței noastre, suferea de unele scrupule și suspiciuni exagerate care, cu timpul, s-au accentuat și, amestecându-se cu însușirile devenite ticuri și manii (un prosop de care te-ai folosit așezat „frumos” pe tăblia patului, „să se usuce”, o scandaliza ca un grav atentat la sănătatea și viața - pe care o dorea cât mai lungă firește - a mobilei respective) au făcut din ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o carte despre Caragiale ? Scrie una despre Kant !” „Despre Kant s-au scris, n-o s-aduc nimica nou despre Kant !” - el spune în cartea aceasta a lui, ultima, Cele șase maladii ale spiritului, despre comic, în general (au filozofii această manie a generalului) : comicul este ceea ce ne arată că ceea ce este nu este decât ceea ce este ! Nu e decât asta. Asta face comicul : divulgă mediocritatea fenomenelor înconjurătoare. Asta nu e decât asta. Mai știm că, de pildă, Caragiale-i un satiric
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai învață chestia asta - că sunt trei grade, trei efecte ale comicului : comedia sau comicul de caracter, care ar fi treapta superioară, comicul de moravuri ar fi cea medie și, în fine, treapta cea mai de jos, comicul de situație. Mania kantiană a ierarhizărilor categoriale ! M-am gândit multă vreme dacă nu cumva nu există un singur fel de comic : cel de situație. Căci nu văd de ce comediile de caracter - să luăm piesele lui Molière cele mai clasice - nu sunt, dacă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
amesteca pe Dumnezeu cu salata de ceapă. Și misterul a continuat, în mintea mea, prin un accident stupid. Ajunși "la gazdă" (un fel de vilă, închiriată în fiecare vară, la Vera Ivanova, o rusoaică refugiată de la Odesa), Buntea, care avea mania curățeniei, a scuturat, de la etaj, hăinuța mea din care a sărit minunatul Roskop Patent; chiar în fața mea s-a transformat într-o grămadă de rotițe, arcuri și fragmente metalice. Nu am plâns, cum s-au așteptat bunica mea și Vera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
inepție. Pensionarii din Strada Zorelelor ca și toți pensionarii, în general nu reprezintă nici un pericol social. Este drept că acest grup populațional are câteva atitudini comportamentale cu totul ieșite din comun, unele deprinderi vicioase, dintre care cea mai periculoasă este mania lor de a fi la curent cu toate taxele, datoriile de întreținere, chiriile și chiar cu contribuțiile la biserică. Acest obicei perturbă, trebuie să recunoaștem, echilibrul civic la care aspirăm cu toții, pentru că restul cetățenilor sunt nonconformiști, neacordând atenție acestor fleacuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pregătit în permanență, zi și noapte, un leagăn în care mama care născuse un copil nedorit, clandestin, îl așeza acolo, cu un bilețel: "Îl cheamă Ion sau o cheamă Măria" și mai punea ceva, o jucărioară săracă, o rugăciune, ceva. Mania fugea, după ce trăgea de un clopot anume pus lângă leagăn. Așa se termina și începea un fel de viață. Maternitatea "Ghica Vodă", cea mai veche din Iași, a fost și s-a numit, un veac întreg, "Leagăn". Acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în acest fel mai întreg. Îi resimțim totuși lipsa dintr-o știință pe care ar fi putut-o ilustra cu strălucire. VILI Marcat puternic de individualism, Vili a constituit o grea problemă pentru Archeos, care nu reușea să-i înfrângă manii mai puțin controlabile cum era cea de înrăit colecționar. Spre paguba cercetării, băiatul a rămas de cele mai multe ori un „căutător de comori”. Asta nu la împiedicat să fie la fel de laborios în investigații. Locuind în centrul istoric al urbei Iași, și-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Da, probabil că ai dreptate. Sunt gelos pe cei care publică la celebra, mai ales printre români, editură pariziană. Dar știi cum se întâmplă: adevărații geloși, invidioși, nici nu-și dau seama de situația lor. Invidia e o formă de manie a persecuției. Dacă mai fac un pas pe linia asta pot chiar să zic că invidia se înrudește cu modestia. Sunt surori gemene... — Iar tu te crezi mare scriitor! — Nu e adevărat. Nu mă cred mare scriitor! — Poate că te
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
transport", cam în aceeași manieră în care francezii numesc delirul transport (pp. 5-6). La început de secol XX, paranoicul e megalomanul maniacal, "nebunul care gândește". În capitolul al VIII-lea (dedicat "diverselor leziuni ale funcțiilor de înțelegere", întâlnite în cazul "maniei intelectuale"/ manie raisonnante) din Traité médico-philosophique sur l'aliénation mentale ou la manie (1800), Philippe Pinel se oprește întâi asupra gradului diferit de afectare a "atenției, judecății, reflecției, imaginației, memoriei și raționamentului". "Câteodată toate aceste funcții sunt mai mult sau
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
La început de secol XX, paranoicul e megalomanul maniacal, "nebunul care gândește". În capitolul al VIII-lea (dedicat "diverselor leziuni ale funcțiilor de înțelegere", întâlnite în cazul "maniei intelectuale"/ manie raisonnante) din Traité médico-philosophique sur l'aliénation mentale ou la manie (1800), Philippe Pinel se oprește întâi asupra gradului diferit de afectare a "atenției, judecății, reflecției, imaginației, memoriei și raționamentului". "Câteodată toate aceste funcții sunt mai mult sau mai puțin suspendate, diminuate sau subliniate în cursul acceselor; câteodată, însă, doar una
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
individul nu se însănătoșește, ci este în continuare afectat, manifestând la modul cel mai vădit idei delirante fixe pe care le cultivă cu grijă și le repetă încontinuu; aceasta este întotdeauna o formă secundară de boală, provenind din melancolie ori manie". Psihiatrul german dă ca exemplu o gândire delirantă fixă în care "pacienții cred că sunt persecutați, înconjurați de spioni, torturați cu electricitate de dușmani secreți, amenințați de francmasoni, posedați de diavol și condamnați la chinuri eterne, jefuiți de bunurile cele
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Richard von Krafft-Ebing, care nu admite forma acută, dar recunoaște forma cronică primitivă (originară, atunci când debutul se produce în copilărie sau junețe; tardivă, atunci când debutează la maturitate) și forma cronică secundară (cea mai frecventă, ea fiind stadiul final al ipohondriei, maniei și îndeosebi al melancoliei). În Psychopathia Sexualis, with especial reference to the antipathic sexual instinct, a medico-forensic study (1886), când e vorba de formele patologice ale vieții sexuale se face o distincție între paranoia persecutoria și paranoia religiosa, cea din
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Psychiatrie publicat în mai multe ediții (opt), continuu augmentate, între 1883 și 1915. În ediția a II-a, Psychiatrie: ein kurzes Lehrbuch für Studierende und Ärzte, în care evoluția clinică devine criteriul esențial pentru a distinge maladiile mintale vindecabile (melancolia, mania, delirul și stările acute, epuizarea) de cele incurabile (nebunia periodică sau circulară, delirul cronic, care corespundea pe atunci cu ceea ce psihiatria franceză numea folie systématisée, démence sau, mai simplu, "paranoia"), autorul face următoarele observații asupra unui caz de paranoia: Cele
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
într-un sistem variind foarte mult: pe de o parte, dereglări delirante manifeste, pe de altă parte, păstrarea activității mintale. În plus, se remarcă raritatea sau absența halucinațiilor. Simptomul principal rămâne concepția delirantă, sub forma ideilor de persecuție, de gelozie, mania grandorii, ideile mistice sau erotice, fie izolate, fie combinate sau succesive. Le apropie pe toate faptul că se mențin în domeniul posibilului și verosimilului, pacienții știu întotdeauna să-și apere ficțiunile cu argumente luate din realitate. Semnele bolii rămân multă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]