43,516 matches
-
titlu celebru al lui Ortega y Gasset, am putea vorbi despre o "revoltă împotriva maselor". Cîtă îndreptățire i-am putea acorda? Să observăm mai întîi că acest "cosmopolitism luminat" reprezintă reacția previzibilă la naționalismul exacerbat, rudimentar, prin care s-au manifestat primele încercări ale comunității basarabene de a-și descoperi identitatea. Negreșit, există o anume ostentație în programul unei asemenea deschideri largi, care îngăduie partizanilor săi "să se detașeze de nefericita chestiune identitară și de problemele insolubile ale comunității lor, navigînd
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
Admirația pentru severitate e normală în discursul public autohton, adresat cetățeanului exasperat de aranjamente, învîrteli, balcanisme etc. Nu mă pot însă împiedica să observ cum - ironie a limbii - această admirație ia o formă suspect de apropiată de atitudinea cam ambiguă manifestată față de justițiarul Tepeș: prețuit chiar dacă (sau pentru că?) se identifică, un pic, cu vampirul Dracula.
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
ajuns niciodată atît de apropiat de acești dușmani ai evreilor. Dar erau prietenii Velei și ai acceptat să li te pui la dispoziție, dîndu-i lui Grielescu exact lucrul de care avea nevoie. Ca naționalist român în anii treizeci s-a manifestat violent împotriva evreilor. Nu era un arian, nu, era un dac.*)" Asteriscul semnalează singura notă de subsol a cărții, în care Bellow explică: "Dacii reprezentau pentru români ceea ce erau arienii pentru nemți". Nu știu dacă să-mi fac griji pentru
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
confirma cît de unitară și unificată este cunoașterea omenească. Patronul primei categorii este fără îndoială, susțin norvegienii, Ulise din Odiseea, în vreme ce a doua stă sub semnul lui Eneas din Eneida. Interesant mi se pare că la Hans Christian Andersen se manifestă ambele impulsuri, și cel regenerativ și cel analitic și epistemologic, ca să-i spun așa. Tot din prefața lui Grete Tartler - excepțional de bogată în informații - am aflat că excursia în Orient fusese precedată de o dezamăgire sentimentală, căsătoria unei tinere
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
lui Barbu (Ion), Blaga, Rebreanu, Arghezi și... Eminescu. Altminteri ni-e teamă că metaforele d-sale autocritice, atît de pro domo, îi pot aduce deserviciul umorului involuntar. Pufnesc de rîs din proprie inițiativă. Așa cum era de așteptat, D.R. Popescu se manifestă drept un vajnic adversar al criticii. Primejduindu-i încrederea în sine megalomană, aceasta e contestată sub diverse unghiuri, țintuită la stîlpul infamiei, ori de cîte ori prozatorul în chestiune are (ori își produce) prilejuri. În felul d-sale greoi, împiedicat
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
standard, considerată banală și uniformizatoare, se asociază de obicei cu tendința acelorași persoane de a urma moda grupului sau a generației. Opoziția față de constrîngerile normei generale și marcarea apartenenței la un grup anume (care duc și la dezvoltarea argourilor) se manifestă în genere prin tentativa de a construi un "dublu" ironic al comunicării curente. Am mai vorbit, de altfel, despre existența, în româna de azi, a unui stil colocvial dominat de distanțarea metatextuală, de spiritul ludic și umoristic. El se caracterizează
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
regim socialist. Revistele au fost bine "dăscălite" să "oglindească" mărețele realizări ale ultimilor ani, îndeosebi, cei numiți "epoca Ceaușescu". Și, bineînțeles, toate sînt pline de "materiale" festive, ultraelogioase. Și totuși, zilele acestea, ideologii (prin reprezentantul lor, P. Enache) și-au manifestat nemulțumirea față de felul în care presa culturală sărbătorește evenimentul. Cică o face numai formal. De unde au tras concluzia asta? Se pare că ideologii au devenit mai subtili și observă mai mult decît e nevoie; observă, în ciuda avalanșei de manifestări scriptice
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
lui Fănuș Neagu: "Mereu neplăceri; nici o îmbunătățire a situației scrisului și a scriitorilor. Numai Fănuș Neagu e în stare să afirme, iresponsabil, într-un interviu recent din Flacăra (nr. 4, 27 ian. 1977), că: "Sîntem la ora cînd ne putem manifesta plenar, fără teama, altădată prezentă, că vorbele noastre nu și-ar găsi ecou". Iată modul în care poate să mintă un intelectual: Nu putem afirma plenar...". Pe dracu'". Despre arivismul lui D.R. Popescu: "D.R. se amăgește să creadă că niște
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
sunt intelectuali, Ana Pauker, de asemenea, este o persoană interesantă și deosebită. În rest, toți sunt antipatici. Chiar mă gândesc că, dacă situația s-ar schimba și în țară ar veni la conducere alți stăpâni, ei de asemenea și-ar manifesta partinitatea. Guvernul român promovează o linie proastă, el face multe greșeli./.../ Și, în loc ca să dăm poporului eliberat de legionari libertate, guvernul nostru continuă represiunea, teroarea, asasinatele. Aceasta este straniu. Aceasta-i lipsă de omenie. Niciodată să nu provoci ura, ea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
motivație și din acele energii care ordonează amorful și mîntuie neantul, arta ajunge doar un vehicul, un simplu mijloc de transport pentru un produs a cărui măreție trebuie dedusă exclusiv din declarații. în mod absolut, Camilian Demetrescu știe acest lucru, manifestă o vizibilă mefiență față de capacitatea limbajului plastic de a transmite el singur întregul set ideologic, filosofic, estetic și moral, și atunci, aproape cu un gest disperat și fără cea mai mică sfială în fața pleonasmului, suprapune limbajele. Plasticului îi este asociat
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
Evola și mulți alții. Nu mai puțin spectaculoasă e trecerea de la texte masiv și chiar ermetic fillozofice, la delicatețea literară a traducerii din franceză a unui romancier japonez cu o scriitură aproape imponderabilă ca Yasunari Kawabata. Sorin Mărculescu s-a manifestat mai ales în primii ani de după '89 și ca un foarte prompt și atent observator al societății românești în tranziție, cu precădere în revista 22. Mai puțin cunoscută, deși poate mai statornică, e activitatea lui de poet, începută destul de timpuriu
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
1968 și continuată apoi cu alte trei volume, ultimul în 1985. O discreție, explicabilă în parte prin faima de traducător și eseist a autorului, plutește asupra poetului Sorin Mărculescu, o discreție întîlnită altfel deseori atunci cînd asemenea structuri intelectuale se manifestă poetic. Mă gîndesc, de pildă, la poezia lui G. Călinescu, Perpessicius sau, mai ales, la aceea a lui Vladimir Streinu. Nu întotdeauna pretinsa uscăciune livrescă stă în calea receptării acestora ca adevărați poeți, ci, poate, inflexibilitatea criticii obișnuite cu etichetări
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
Cînd ești (într-o) frescă, poți să dai și să te protejezi deopotrivă. Turnul e de sticlă, nu de fildeș. Dar protecția relativă. Nu exclude vandalisme, respirații sufocante, fum și fumuri. Tămîie și tămîieri. Fresca e expusă barbariei ce se manifestă prin scrijelituri și prin incendii și păzită de sfori și de gardieni. Însă prizonieră lor. O frescă duce, de fapt, viață de V.I.P. E destinată să fie privită. De mulțime sau de solitari. De indiferenți sau de blazați. Bifată de
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Karenina devine pentru noi o ridicolă femeiușcă, cuprinsă de o gelozie absurdă care în final îi va distruge la propriu viața. Omnisciența auctorială, convenție literară a realismului literar, nu-l deranjează deloc pe Updike, atîta vreme cît ea nu se manifestă ca psihologism. Tolstoi ne descrie tot ce se petrece în sufletul Annei, dar nu ne și explică de ce. Omnisciența lui se reduce la a vedea și apoi consemna tot. Am zăbovit asupra acestei cronici pentru a ilustra un principiu general
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
cu oralitatea colocvială, deseori umoristică. De altfel, conștiința stilistică dovedită de volumul de parodii cu care autorul a debutat (În genul... tinerilor, apărut sub pseudonim în 1934, reeditat în 1996), confirmată sporadic de articole de comentarii lingvistice și stilistice, se manifestă într-una din predicile din Dăruind, vei dobîndi tocmai printr-o pledoarie pentru modernizare, împotriva tradiției monotone, încremenite, a limbajului bisericesc exclusiv arhaic, hieratic, adesea prea puțin orientat spre comunicarea cu ascultătorii. Libertățile de asociere a registrelor sînt însă mult
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
opinia d-nei prof. Matilda Caragiu Marioțeanu care, cu știința ei în ale lingvisticii, a afirmat că aromâna (sau armîna) e o altă limbă decît româna nu a fost acceptat de toți, destule voci dezaprobînd-o neînduplecat. Și neînțelegerile continuă să se manifeste aprig, cînd, dimpotrivă, necesară ar fi unitatea. Am citit, de curînd, cartea d-lui Gh. Carageani Studii aromâne care, reunind exegeze despre această inflamabilă chestiune (unele comunicări la conferințele periodice ale aromânilor), o ia în dezbatere științifică. E, poate, greu
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
înalțe spada. Dintre filele viforoase ale opoziției la o perioadă inicvă, nălucește o carte scrisă doar în parte, "o carte de dragoste, o semantică trăită a vecinătății". Puțini din criticii noștri - un Perpessicius, un Vladimir Streinu, un I. Negoițescu - au manifestat aceeași propensiune precum Virgil Ierunca spre înțelegerea lirismului dinăuntrul său, palpat cu finețea vibratilă a unor asocieri verbale ce-i aparțin: "Ultimul volum al lui Dan Laurențiu, Privirea lui Orfeu, conturează, fără să retușeze, imaginea unui poet care, spre deosebire de mulți
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
nu-l cunosc acolo. Era o întîlnire organizată de soția lui Lucrețiu Pătrășcanu". Nu, domnilor detractori, Virgil Ierunca nu cade în păcatul idealizării de sine. Autenticitatea d-sale poate fi și surprinzător-candid-contradictorie. Înainte de 1989 (las'că și după), s-a manifestat, în viața noastră literară, o accentuată tendință de sacralizare. Exista o categorie de autori, practic imuni la critică (nu era defel ușor, ba chiar, frecvent, cu neputință să scrii altfel decît foarte elogios despre un Sadoveanu sau Arghezi, despre un
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
programelor, dar și a materialului și a abordării metodologice, stimulată și de competiția manualelor alternative, începe să-și spună cuvîntul. Modernizarea procesului didactic în coordonatele impuse de dezideratul formativ, preocupare centrală în activitatea din ultimii ani a pedagogilor români, se manifestă, în măsură variabilă, la nivelul diferitelor "acte didactice". Între altele și în structura materialelor didactice puse la dispoziția elevilor și a profesorilor. O pondere mare între lucrările auxiliare destinate sprijinului procesului didactic au cele care, sub formă de culegeri de
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
la ameliorarea învățării, cît și la perfecționarea predării în sensul aducerii la zi a informației științifice, teoretice și metodologice. Preocuparea armonizării cunoștințelor predate în învățămîntul preuniversitar cu concluziile și achizițiile cercetărilor lingvistice este comună celor trei lucrări amintite și se manifestă în forme diferite, mai mult sau mai puțin explicite. Reorganizarea în sensul opticii moderne a cunoștințelor de limbă română variază ca amploare și ca manieră de realizare de la o lucrare la alta în funcție de nivelul de instrucție și, evident, de selecția
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
Rodica Zafiu Fenomenul stilistic și sociolingvistic de pătrundere a registrului familiar în scris, manifestat mai ales în publicistica actuală, are, în timp, și efecte asupra sistemului gramatical al limbii literare. Descrierea standard a românei, bazată pe normele limbii culte, se poate dovedi insuficientă, neputînd totdeauna surprinde variațiile unui uz foarte permisiv față de formele și
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
au refuzat înregimentarea, însă afirmarea impetuoasă a unei întregi noi generații în deceniul șapte rămâne și expresia voinței liderului comunist de a-și crea propriul lui anturaj cultural. Nicolae Breban tună și fulgeră împotriva criticilor areactivi de azi, împotriva frigidității manifestate de statul român față de literatură, împotriva lipsei de solidaritate a scriitorilor și chiar și împotriva lipsei de interes cu care sunt primite propunerile sale de dezbateri. El nu înțelege că ceea ce a fost în tinerețea lui glorioasă nu mai poate
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
ar spune Mircea Eliade. Aci entuziasmul lui Radu Stanca poate fi retușat. Valoarea unei cărți "contează", indiferent de conversiunea pe care o poate reflecta sau nu, într-o manieră explicită, din simplul motiv că suflul divin e apt a se manifesta pe mai multe căi, pe întreaga claviatură a axiologiei noastre. Iar ideile nu sînt totdeauna, în ingeniozitatea lor, "diavolești", analoage buruienilor care invadează un cîmp fertil: Tînjesc după un cîmp mănos, făgăduind rod bogat, care, brusc, a fost năpădit de
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
credința în Dumnezeu la credința în misterul lui Dumnezeu. Deși aparent deosebirea e doar de ordinul expresiei, ea este enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta o credință înșelător puternică, însă laicizată tocmai prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și istoricizare. Nu ne e îngăduit a ne raporta la Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
e subtilă, atît la un nivel antropologic, cît mai cu seamă la unul retoric. Iubirea la feminin, susține Lipovetsky, "a devenit compatibilă cu proiectele de autonomie individuală și cu posibilitatea de angajare profesională și socială". A iubi înseamnă a-ți manifesta opțiunea de apropiere față de un alt individ, dar inevitabil și a unor afinități, înclinații, dorințe, idealuri. Or, toate acestea reprezintă repere ale individualității, forme de manifestare ale sinelui. Pentru a iubi trebuie să ai mai întîi de toate o bună
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]