1,349 matches
-
un dolar, apoi am intrat în secție. Interiorul aducea și mai mult cu o biserică: holul de la intrare era împodobit cu draperii de catifea pe care erau reprezentate scene din viața lui Iissus, iar băncile, pline de indivizi în cămăși maronii, semănau cu niște strane. Biroul din față, un bloc masiv din lemn negru, cu o imagine sculptată Iissus răstignit pe cruce, fusese pe vremuri, cel mai probabil, altarul. Când m-a văzut apropiindu-mă, jandarmul grăsan care stătea de strajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stătea de strajă și-a lins buzele. Mi-a amintit de un pedofil care nu se dă bătut niciodată. Aveam deja pregătit obișnuitul verzișor, dar nu i l-am dat. — Poliția din Los Angeles. Vreau să vorbesc cu șeful vostru. Maroniul își frecă degetul mare de arătător, apoi arătă spre legitimația mea. I-am întins-o, împreună cu dolarul. M-a condus pe coridorul plin de fresce religioase până la o ușă pe care scria CAPITÁN. M-am oprit locului, iar el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și mateloți americani. Nu se zărea nici picior de mexican și toată lumea era disciplinată - chiar și grupurile de răcani ce se bălăngăneau amețiți. Am ajuns la concluzia că patrulele de jandarmi sunt cele ce țin lucrurile sub control. Cei mai mulți dintre maronii erau niște prizăriți de categoria muscă, dar erau înarmați până-n dinți: puști cu țeava retezată, revolvere semiautomate de calibrul 45, boxuri care le atârnau la bandulieră. Firmele fluorescente se aprindeau intermitent: Flame Klub, Arturo’s Oven, Club Boxeo, Falcon’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a doua eprubetă am umplut-o cu smocuri de păr închise la culoare și pline de sânge închegat, culese de pe saltea. Am cercetat crusta de sânge, ca să văd dacă nu sunt nuanțe de culoare diferite, însă am văzut doar un maroniu uniform și am mai prelevat vreo duzină de mostre. Am etichetat și am împachetat funia, împreună cu paginile de anatomie și pozele obscene. Am remarcat o urmă de bocanc bărbătesc impregnată în sânge, am măsurat-o și am copiat urmele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vitelor de povară, Ruben conducea turmele, împreună cu Zabulon și Dan, Gad și Asher și cu servitorii Nomir, soțul lui Zibatu și Zimri, tatăl copiilor Uznei. Cei patru câini alergau și ei în jurul turmelor, cu urechile fluturând. Își ridicau ochii lor maronii de la oi și capre doar când se apropia Iacob și se înghesuiau lângă stăpânul lor în speranța că mâna i se va opri un pic pe blana lor și că îi vor auzi vocea. Iuda, care avea grijă de întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frumoasă și Însorită și se aflau cu toții, grămadă, pe câmp - copii, nepoți, cărucioare, câini -, Împrăștiați În diferite direcții. Henry și Du Maurier se treziră singuri pe Parliament Hill, uitându-se În jos spre Londra, Întinsă la picioarele lor În pâcla maronie a fumului de cărbune, la fel cum mai făcuseră și altădată, Într-o altă plimbare. Am vești, Henry, spuse Du Maurier. Ne mutăm la Londra. — Adică... definitiv? Doamne, Dumnezeule, când? — Cât putem mai curând. Copiii au crescut și New Grove
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încearcă să Îi arate numele și semnăturile de la sfârșitul lor. În cele din urmă, renunță la efortul neproductiv și Îi cere lui Burgess să mute canapeaua lui Henry lângă fereastra salonului, unde priveliștea vaselor care se perindă, despicând neobosite apele maronii ale Tamisei, Își face obișnuitul efect calmant. În ziua următoare sosește Peggy, fiica dnei James, care a plecat cu vaporul din New York În Ajunul Crăciunului. Faptul că a fost dispusă să Înfrunte oceanul iarna și submarinele germane, ca niște haite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apa limpede, netulburată deci, prin care se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI precum un cârcel de viță, de asemenea cel care se purta ca un conducător al delegației și, deși se înfățișa scund, îndesat, suplimentul său de spirit estetic îi ameliorase defectele, vîrîndu-l într-o scurtă și un costum maroniu vădind tăietura unui croitor de calitate. Ceea ce îl alarma... era că-n firul scurt rămăsese tovarășul prim, de la sectorul de partid, solicitând date și informații... privind activitatea liceului nostru. Informații ce-l puseseră în încurcătură pe directorul nostru și-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
M-am trezit și am plecat. Cerul era de un albastru orbitor. Platoul, presărat cu corturi maroniu-roșcate, era de un verde închis intens, ca un deget mare și verde, ridicat sever deasupra unei lumi de un roșu-aprins și de un maroniu deșertic. Dacă Demonii învolburați se învârteau prin Vale, nu mă mai puteau prinde și totul părea să fie bine în lume. Prepelicarul, o femeie în toată firea de treizeci și patru de ani, trei luni și patru zile, stătea așezată pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
câteva ori, așteptând. M-am arătat, evident, surprins, buimăcit și oarecum speriat de brusca lui apariție, neștiind ce să cred și cum să reacționez! Cu toată căldura de afară, misteriosul domn purta pantaloni lungi și Închiși la culoare, de stofă maronie, cămașă și un sacou cenușiu, vizibil uzate. Sesizându-mi uimirea, mi-a spus, ridicând mâna, că el este “un cetățean pașnic” (ha,ha,ha - chiar așa s-a exprimat), aflat În căutarea cuvintelor frumoase, a cuvintelor ... bune de pronunțat (ce-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
n-am mai văzut o flașneta!... Unde Dumnezeu mi-am rătăcit chibriturile? Sorb. O cafea nu tocmai reușită. Chiar amară. Zăresc printre vrafurile de cărți un mic album de familie, cu poze. E un album foarte vechi, cu copertele groase, maronii. Două fotografii se desprind din interior și-mi cad pe genunchi. Într-una dintre ele, Îngălbenită, pe care o prind ușor Între degete, mă văd alături de câțiva copii, În prăfuitul târg evreiesc În care mi-am petrecut primii ani de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit. Ar trebui să-i fac vânt dincolo, peste celelalte. Privesc așternutul. Odios. Seamănă cu intestinele murdare ale unui uriaș asasinat. Ating ușor vrafurile de cărți, colțul mesei, scaunele maronii. Nu mai sună nimeni. Dinspre fereastră se aud zgomote de voci omenești. Devin atent. „Ia uitați-vă, mă, la ăsta de pe bancă. Ia uite-l cum stă... Mă, ăsta era și ieri seară aici...!” „Luați-vă labele de pe el, derbedeilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de braț. Avea nevoie de camera lui, de peștera lui, de liniștea de-acolo. Pe ea o aștepta de foarte multă vreme. Locuia Într-o odaie mare, cu pereții Înalți, lipsiți de culoare și cu mobilier modest. Doar pendula Înaltă, maronie, din lemn masiv, așezată deasupra cărților rufoase, care măsura timpul cu un tic tac stins, nu se integra În decor. Amintindu-și, se Îndreptă spre calendarul din perete și, cu un gest aproape ritualic, mai tăie o zi din așteptarea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
romul: dulci, ispititoare, dar care te pun imediat cu botul pe labe). În sănătatea ta, Lolicica! Îmi răspunse doar cu o Încuviințare din pleoapele și așa atât de grele, după care Își aprinse o țigară lungă și subțire, cu filtrul maroniu. Cineva dădu muzica mai tare. Modern Talking! Buuun, mi-am zis, măcar prin liceu mi-a plăcut: De ce-ai făcut-o tocmai În noaptea asta?/ Eram atât de aproape de Paradis...” Da. Mi-amintesc versurile cântecului. Mi le traducea Levănțică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de ovăz ne fereau de rău de mașină. Așa că pentru mine gustul dropsurilor din zahăr de ovăz e echivalentul gustului de rău de mașină: punga de hârtie cu conținutul ei odios, plimbările pe marginea drumului, ștersul mâinilor de iarba uscată, maronie. Am intrat de-a binelea În centrul financiar, cucerind canioane de sticlă deasupra cărora căldura atârnă ca o ceață liliachie. Deschid cutia de bomboane. Înăuntru sunt șase joint-uri rulate cu grijă. Îmi dreg vocea și adopt tonul unei prezentatoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
săbiile frunzelor de papură, nalte, late și lucioase ca și de rogozul cu muchii ascuțite, abundent, pentru a nu „face buba”, cum des era avizat, și rugat. Uneori cerea să i se aducă pămătufuri cu flori de papură, gingașe și maronii, pe care, după ce le mirosea fără a obține efectul scontat, le rupea În bucăți mici-mici, până ce puful În zborul său suav se oprea, sâcâitor, pe obrăjori sau pe năsucul din care fosăia, strâmbându-l În același timp cu gurița, Încercând
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui Va : Să mulțumim Domnului pentru atâta și să lăsăm și altor săraci! În răstimpuri, Victor spărgea câte două-trei alune culese din copăceii care mărgineau drumul pădurii, alimentându-și, duios, copilul cu aceste fructe crude, ce aveau coajă albă, miez maroniu și frunzulițe Încă verzi. Din alte locuri cunoscute, tatăl culegea „zdrele” curate, răcoroase și tremurânde, cu care Își Îndemna puiul spunându-i: Mânâncă, mânâncă! Sânt bune-bune! După aspect și consistență, copilul le-ar fi refuzat dar nuși putea supăra părintele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nici măcar nu catadicsește să se ridice din fotoliu, să salute, să facă reverențe, deși e chiar regele neîncoronat al „Wattier”-ului. Dezinvolta doamnă se apropie apoi, ca atrasă de magnet, de un bărbat Înveșmântat Într-o haină lungă până la pământ, maronie, Încinsă cu o centură de piele. Fără să poarte mască, figura sa poate servi drept model oricărui pictor, scrie Harriette Wilson. Ochii strălucitori ce trec parcă pe deasupra mulțimii, fără să o vadă, culoarea măslinie a feței, imobilitatea trăsăturilor, surâsul Încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și înapoi, la stânga și la dreapta. Încercă și privi uimită cum sprintena vampă de pe ecran se mișcă înainte, smucit, cu brațele legănându-se, într-o simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel de grădină virtuală, cu arbori maronii, tomnatici, care se legănau într-un vânt slab. Era ca și cum Maggie ar fi mânuit o cameră, furișată la câțiva metri în spate și deasupra avatarului ei, una care urmărea fiecare mișcare a lui - a ei. Acum, pe măsură ce înainta printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acela, eu nu făcusem altceva decât să-i semnalez o banală inadvertență, mă așteptam chiar să-mi aprecieze gestul, era o dovadă că Îl urmărisem cu maximum de atenție, și când colo... Profesorul și-a Înghițit precipitat pastila - o bulină maronie și rotundă, pe care o scosese din tubul verde așezat la Îndemână pe măsuța din fața lui -, iar apoi s-a lăsat Încet pe spate, cu capul răsturnat pe spătarul fotoliului și cu ochii Închiși. Respira lent, Încercând În chip vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
i se desțepenesc lent, iar relaxarea Îi irigă treptat corpul și Îi Încurajam caraghios În gând Întoarcerea la viață: hai, băiețică, hai, copăcel-copăcel... Cu mâini Încă nesigure, Adam a desfăcut capacul tubului verde cu medicamente, a scos două dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de nemulțumire. Erau, pesemne, foarte amare. Am remarcat din nou zbaterea inestetică a cicatricei de la tâmpla stângă, și mintea mi-a zburat instant la piciorul amputat al marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În fundul părții „noi“ a parcului de către muncitori calificați aduși din Polonia În acest scop. Un gard lung din plasă de sârmă Îl despărțea de pajiștea cu flori care Încadra pământul lui roșiatic. După o noapte umedă, terenul căpăta un luciu maroniu și liniile albe erau revopsite cu cretă lichidă, dintr-o găleată verde, de către Dmitri, cel mai scund și mai bătrân grădinar al nostru, un pitic blajin, cu cizme negre și rubașcă roșie, care se retrăgea Încet, Încovoiat de spate, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și plopii din parcul nostru, Îndeosebi În partea sa veche, la est de drumul de trăsuri care Împărțea parcul În două. Adăposturile sale umbroase emanau pe atunci mirosul specific al boletelor care fac să se dilate nările rusului - acel amestec maroniu, jilav, plăcut, de mușchi umed, pământ rodnic și frunze putrezite. Dar trebuia să scotocești și să te uiți bine după o ciupercă gustoasă, În timp ce umblai prin frunzișul ud de sub copaci, până să descoperi și să extragi cu grijă din pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își ling fălcile, arătând cu aroganță spre scutul nefericitului cavaler, care este doar a șaisprezecea parte din tabla de șah, alternând ultramarinul cu roșu Închis și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]