2,991 matches
-
cu un topor în mână. Afișa un zâmbet mândru, chiar bucuros. Un om al pământului. Tatăl lui era un țăran. Dispăru! Imaginea sa dispăru din fața ochilor mei. În locul său stătea un om în vârstă, cu ochelari fumurii, ce cred că mascau faptul că era orb, afectat de o calviție totală. Era slab și bolnăvicios, din câte mi-am dat eu seama. "Mișcă, vierme! Ce te miști ca un melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să te miști?" Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și protejată. Regiunile nu au fost cucerite de către armata imperială. Regiunile doar și-au impus neatârnarea, iar Leveriful a fost acolo să le protejeze. Unii guvernatori n-au fost de acord, dar manifestările publice și revoluțiile care nu puteau fi mascate au convins orice birocrați și, în final, s-a făcut voia poporului. Leverif nu a forțat regiunile să i se alăture, ci doar le-a arătat că se poate reveni la vremea Imperiului, iar ele au venit la el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înverșunare. Adulterul trebuie îngrădit prin lege cu și mai multă strășnicie. În clipa următoare, remușcă rile îl copleșesc. Atât de multe acuzații false, sau exage rate din motive propagandistice. O impostură, pe cât de grosolană, pe atât de utilă pentru a masca instabilitatea politică. Își prinde capul în mâini, deznădăjduit. Iar intrigile astea au fost mai toate ur zite chiar de femeile din jurul lui. Sunt mult mai periculoase de cât străinii, pentru că uneltesc din interior. Femeile... Complotează și se iau la întrecere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în folosul Romei. Apucă un colț al togii și își suflă cu putere nasul. Le-a fost dat să trăiască vremuri extrem de tulburi. Câți indivizi ambițioși nu s-au folosit de numele Senatului și al poporului roman pentru a-și masca dorința de dominație! Dar atât el, cât și Asinius Pollio au înțeles că substratul războaielor civile era tocmai răsturnarea guvernării poporului și instaurarea haosului. Libertatea este prin ea însăși o noțiune vagă și negativă. Teoretic, echivalează cu spiri tul și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
odată! o zorește Agrippina. Se scoală în picioare. Încearcă să se dezmeticească. E încă buimacă. Hai, că mă piș pe mine! Limbajul grosolan are darul s-o trezească. Antonia se ridică și ea să meargă cu ele, în timp ce ceilalți își maschează cât pot mai bine stânjeneala. Agrippina e cunoscută pentru ieșirile și vulgaritățile ei necontrolate. Numai Claudius rânjește vesel și-și împinge cumnata să treacă printre scaune: — Du-te, du-te, fată dragă, că plo... plodul ăla din burtă îți ap
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mei! Scâncește către Gallus: — Tribunalul senatorial...? Celălalt tace încurcat. Își freacă bărbia ca să câștige timp. Tri bunalul imperial are același profil și merge mână în mână cu cel al consulilor și al Senatului. Conform principiului diarhiei, cu care Augustus își maschează tirania, la nivelul superior justiția este exercitată integral și paralel de cele două organe teo retic suverane ale poporului roman: consulii și Senatul pe de o parte, principele de alta. Scribonius Libo se ridică în picioare. Îl presează: — Tu, ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde-le și cu lunula, cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută mâna întinsă. — Azi n-ai nevoie de mine? Nu mai tăiem barba un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în interiorul incintei sacre. Majoritatea sunt rude, prinse în păienjenișul legătu rilor matrimoniale pe care principele le-a țesut în jurul familiei imperiale. Nu prea reușește să le distingă trăsăturile, căci soarele îi vine drept în ochi. Iar coroanele de laur le maschează părul și o parte din față. Unde mai pui că aproape toți bărbații sunt proaspăt rași! Vestalele continuă să înconjoare altarul. Nu-i stă în putere s-o iden tifice pe Asinia. Își aduce în schimb aminte cum, printr-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cul tul religios, pe când la ei pițigăiala asta e menită să confere mai multă solemnitate evenimentului. Ca să se forțeze să rămână treaz, își concentrează atenția pe gesturile principelui. Un micuț camillus îi ține la îndemână farfurioara cu tămâie. Plictisit, își maschează un nou căscat cu un rânjet larg. Se schimbă apoi de pe un picior pe altul. A amorțit de atâta nemișcare. Se uită încă o dată spre cântăreț. Flautistul caută să acopere cu notele lui ascuțite toate celelalte sunete străine de ceremonie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și de afirmațiile personajului central, dirijat de intenționalitatea narativă, care îl numește „namilă de om”, facilitând continuitatea comică a contextului, pornită din necesitatea convertirii grotescului în text cu aspect caricatural și alimentarea concepției lectorului cu pasaje pline de haz.Este mascată tragedia degenerării umanului în himeric prin intermediul modalității de abordare a situației personajelor pantagruelice, aceasta fiind una degajată, ornamentată cu folcloric și hiperbolizată într-o manieră lejeră. Limbajul specific oralității și colectivității populare transpuse speciei epice basm întemeiază crochiuri subiective ale
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
goale, ascult telefoanele sunând fără ca să răspundă cineva, și mă întorc spre Ben. ― Cred că da, pare pustiu pe-aici. ― Bun. Se întoarce la mine făcându-mi cu ochiul. ― Hai să intrăm pe site-uri erotice. Zâmbesc larg ca să-mi maschez jena. Nu e vorba că n-aș vrea să le văd, deși n-aș îndrăzni să recunosc, doar că n-aș vrea să le văd stând lângă Ben. Pe de altă parte, numai așa îl voi ține aici pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
excursia mea la librărie, s-o transform într-o aventură exagerată, spunându-i că am dat peste bărbați atrăgători la fiecare pas? Să-i spun că aseară l-am văzut pe Ben cu tipa aia? Să încep să râd ca să maschez durerea și s-o întreb pe Geraldine dacă știe ceva despre ea? Sau poate e mai bine să-i spun Geraldinei despre cum am comandat o pizza imensă și am plâns toată noaptea? Nu. Cred că nu. Așa că îmi amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și împing revista către ea. ― Uită-te la persoanele din imagine. Toate arată minunat. ― Hmm, spune Geraldine, care trebuie să recunoască faptul că oamenii aceia sunt chiar peste medie în materie de fizic. Probabil că sunt modele aduse pentru a masca tocilarii și ciudații în hanorace. ― Of, Geraldine, spun eu, prefăcându-mă din nou că nu vreau decât să ni se alăture. Haide, vino. ― Neah, face Geraldine, luând o felie de castravete între degete și plescăind. Am treabă, trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
convinsă că poate vedea în ochii mei cât sunt de dezamăgită. Tu nu stai departe de mine. Dacă termin cumva mai repede ne putem vedea mai târziu să bem ceva? ― Perfect! răspund eu prea repede ca să mai apuc să-mi maschez entuziasmul din voce, și dându-mi un ghiont pe sub masă în mintea mea pentru că nu am fost un pic mai relaxată. ― Bun. Care e numărul tău de telefon? I-l scriu și ca o idioată ce sunt, încerc să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
al doilea rând de băuturi. Și pentru al treilea. Dar insist și el acceptă să-i iau aceeași băutură. Dar în timp ce mă ridic, îmi vine în minte deodată un gând groaznic. Din față, sunt în regulă, aproape că-mi pot masca dimensiunile, și sper ca oamenii să se uite la ochii și la părul meu. Dar din spate, chiar și eu recunosc că sunt imensă. Oare pot să ies cu spatele din cameră? O să creadă oare că nu sunt sănătoasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trebui să facă pentru asta e să scape de câteva kilograme. Fata asta e imensă, are două, ba nu, trei bărbii. Poartă o cămașă salopetă, menită să-i ascundă imensele umflături care sunt sânii. Își ține mâinile încrucișate ca să-și mascheze cât poate de mult corpul, iar în privire are acea expresie ușor rănită. Ar putea la fel de bine să fie ca mine, mă gândesc, în timp ce o privesc. Aș putea la fel de bine fi ca ea. ― Ea este JJ, mi-o prezintă Brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mor. Astfel umana roadă în calea ei înghiață, Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui vieață Și arătând la soare-a mizeriei lui față - Fața - căci înțelesul i-același la toți dat. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om - În multe forme-apare a vieții crudă taină, Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină, Dorinți nemărginite plăntînd într-un atom. Când știi că visu-acesta cu moarte se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Erau trei fete cu totul și fiecare se ducea pe rând să stea În prag. Bătrâna de la masă le spuse ceva și ele se așezară din nou lângă ea. Din sală se intra direct În bucătărie. Intrarea În bucătărie era mascată de o perdea. Fata care ne luase comanda se-ntoarse cu niște spaghete. Le puse pe masă, apoi aduse o sticlă cu vin roșu și se așeză lângă noi. — Ei, Îi spusei lui Guy, tu ai vrut să mâncăm Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atât de precaută, Înțelegeau ei acum plini de compasiune, atât de pregătită pentru orice situație. Era vorba de un coleg de apartament, nu de un iubit, Încercase ea să le explice, iar ei o lăudaseră chiar mai mult pentru că Își masca tragedia trăită. Nu știuseră - nici măcar Roxanne - că Dwight Îi fusese timp de trei ani „frate mai mare“ unui copil terorizat În școala generală și care Începuse să chiulească pentru a scăpa de suferință. Copilul era acum un tânăr bursier la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și utilă..., îl îngână Carol. Pe naiba! Ajunsesem să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și ridicol. Un figurant dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în mână, deschisă la întâmplare, babe melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ziua de pravilă", târgul era împresurat de jandarmi, morți și ei de frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dragostei, dar, prin sacrificiile zilnice, este și de admirat. Însă la cea mai mică nebăgare de seamă totul s-ar putea murdări. Atunci ai rămâne ca toate celelalte și ai fi o simplă femeie întreținută." Era un argument care abia masca frica de a nu fi obligat să fac prea multe sacrificii și care poate fi ușor interpretat ca o simplă grosolănie de a mea. Am simțit însă că-i necesar să-l dau. Cu o altă ocazie, cu o altă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
amuzamentul văzînd-o pe cealaltă curioasă zadarnic. Am întîlnit-o pe doamna Ghiga în timpul cât eram despărțiți; nu-și mai putea ține curiozitatea ca să afle noutăți și nici măcar nu și-a mai început întrebarea cu o conversație piezișe după obicei, ca să-și mascheze gândurile. Eram la Operă, și ca să mă duc la locul meu trebuia să trec pe lângă ea. M-am prefăcut că nu o văd, dar m-a chemat dânsa, fără să bage de seamă că rolul ei de mare aristocrată nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și lașitatea celor ce aveau să se mai întîmple între noi, căci se deprinsese să mă viziteze și să discutăm literatură. Literatura era doar un pretext pentru mine, iar torturile ce le sufeream și încercam să i le transmit erau mascate prin analiza asupra vreunei cărți). Ioana îmi mărturisise totul printr-un simplu "da", la întrebarea mea cauzată tot de ea. În clipa aceea ne întîlnisem după trei ani de despărțire, și probabil că nu aveam să ne mai vorbim niciodată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îndepărteze pentru mai multă vreme de tabără, cum se întâmplase în timpul misiunii pe care o avusese în Sapaudia cu o lună înainte., El nutrea o afecțiune aproape filială pentru bătrânul războinic, care, deși nu și-o mărturisea și și-o masca printr-o camaraderie tipică pentru oamenii de arme, mergea mult mai departe decât ar fi fost firesc față de un servitor fidel: în bătălia de la Utus, de pildă, îi salvase viața, riscându-și-o pe a sa - se întorsese de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]