7,982 matches
-
amintire, amintire fiind și eu pentru marioneta mea. Nici măcar atât, fiindcă eu nu sunt amintire, ea, marioneta da. De aceea o port legată de mine, pentru că și eu pot fi umbră, verdele și răcoarea vieții și negrul pământului. Ca orice maternitate, ca orice punct material. Sunt viață! Iar marioneta trăiește prin mine. oamenii o văd și râd. Râde și marioneta când o mișc. Și din nou am senzația că ea mă silește pe mine, fiind marioneta marionetei mele. De cine râde
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
mișc. Și din nou am senzația că ea mă silește pe mine, fiind marioneta marionetei mele. De cine râde lumea? De mine, sau de ea? Pașii mă poartă prin aceleași locuri umbroase. Ba nu, sunt altele. Și tot atât de materne. Doresc maternitatea? Nu știu, dar caut aceleași văioage întunecate. Și iat-o! S-a desprins de mine, o mână apoi alta. Și pielea se lasă sărutată. De mâini? Iar marioneta nu-i. Nici lumea. Sunt eu și mâinile ei. Mă gustă și-
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
în locul meu. Sunt eu însumi. Dar ea? Ea... Zilele trec. Și pașii mei și verdele frunzelor e tot mai intens. Negrul matern dă viață și mereu dispare. Iarba-l ascunde. Verde, verde și iarăși verde. Și pașii mei flămânzi de maternitate. Doar ei. O găsesc prin aceleași văioage. Cu aceleași curgeri cristaline. Și pașii se bucură. Sărut cu tălpile răcoarea pământului. Și Geea-mi privește sărutul. Îi simt înfiorarea și tulburarea izvoarelor. Mă înfior la rându-mi. Și tălpile. Iar marioneta? Nu
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
Mă înfior la rându-mi. Și tălpile. Iar marioneta? Nu-i. Eu sunt. Zi cu zi am crescut. Am devenit bărbat. Iar gustul pământului matern mă doare. Mă răscolește tot mai mult. Eu sunt bărbatul. Și-mi răsfir tălpile peste maternitatea răcoroasă. E neagră. Ultimul negru în marea de verde. Verdele vieții. Și trupul mi se-nfioară. Am umbră? Sau umbra mă are pe mine? Iar încep? Nu. Nu trebuie. Eu sunt bărbatul cu umbră. Deci, eu am umbră. Nu am umbră
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
trupul mi se-nfioară. Am umbră? Sau umbra mă are pe mine? Iar încep? Nu. Nu trebuie. Eu sunt bărbatul cu umbră. Deci, eu am umbră. Nu am umbră. Nu am... Pe naiba, eu am nevoie de ea. Îmi este necesară maternitatea. Ce-aș fi fără ea? O trecere? Da. O trecere prin spațiu și timp. Și nu vreau să fiu o umbră. Nu vreau să am umbră. Dar vreau să fie ea. Ea, umbra mea. Umbra care să-mi ascundă neputința
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
O trecere prin spațiu și timp. Și nu vreau să fiu o umbră. Nu vreau să am umbră. Dar vreau să fie ea. Ea, umbra mea. Umbra care să-mi ascundă neputința. Iar pașii mei să-și găsească răcoarea în maternitatea umbrei. Când văioagele vor dispărea sub verdele vieții. Când curgerile vor înceta. Eu însumi să pot fi Ea. Sau Ea să-mi dea umbra care să-mi apere maternitatea. Și pretutindeni să găsesc răcoarea. Răcoarea sufletului însetat. Și trupului înfierbântat
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
-mi ascundă neputința. Iar pașii mei să-și găsească răcoarea în maternitatea umbrei. Când văioagele vor dispărea sub verdele vieții. Când curgerile vor înceta. Eu însumi să pot fi Ea. Sau Ea să-mi dea umbra care să-mi apere maternitatea. Și pretutindeni să găsesc răcoarea. Răcoarea sufletului însetat. Și trupului înfierbântat. Și tălpile fierbinți de căutare. Și dorințelor mele. Și bărbăției mele. De aceea trebuie să-mi bucur încă tălpile de răcoarea văioagelor umede. - Doamne! Ce este? Negrul se întrerupse
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
aceea trebuie să-mi bucur încă tălpile de răcoarea văioagelor umede. - Doamne! Ce este? Negrul se întrerupse brusc. Pete de aur și lumină laolaltă cu cele de un negru strălucitor, arămiu și roșu. Și toate-s în mișcare. Se mișcă maternitatea? Nu. nu-i ea. E o salamandră ce-și caută locurile umbroase. Și ea? Ea nu-i, nu trebuie, este doar o salamandră greoaie și nedorită. Și talpa piciorului meu s-abate peste culorile-n mișcare, strivind cu disperare și
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
lungul picioarelor. Iar frunzele cad. Și crengile sunt goale. Tot mai goale și negre, de parcă văioaga s-ar fi urcat spre cer. Iar eu tot mai rece. Frunzele cad și iar cad, de parcă ar vrea să-mi dăruiască pe veci maternitatea. Și dorm, așteptând o nouă înflorire a negrului matern. -------------------------- Gheorghe Andrei NEAGU Focșani, 15 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Gheorghe Andrei NEAGU - SALAMANDRA / Gheorghe Neagu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2089, Anul VI, 19 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
copilărie semănam c-un moșneguț de treaba Jucându-se cu barbă prin iarbă La porțile creației și ale iubirii Am sunat cu clopoțelul bisericii din sat Și iată-mă acum Bărbat adevărat Așteptând să vină ambulanță Să mă ducă la maternitate Pentru părăstas Doamnelor și domnilor zău că-i STAS anarvorig Super Moderator La réalité copie l'art - Costel Zăgan Suivant une des directives de la poésie d'Ana Blandiana Mes parents (Mă mère en particulier) Je suiș retourné directement de la tombe
BILINGV de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362786_a_364115]
-
CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel:“Crăciun al copiilor străzii” Era Ajunul Crăciunului. Voinescu stătea plictisit în cabinetul său. Era de gardă la Maternitate, deși ar fi dorit foarte mult să fie acasă, cu familia. Dar serviciul are prioritate. Fără acesta, nu ai ce pune pe masa de Crăciun. Așa că, vrând nevrând, a acceptat serviciul de gardă. Deodată, cineva a bătut violent în ușa
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
polițist. - Nene, o fată are nevoie de medic! Vă rog, nu este o glumă ! Polițistul reveni în cabinetul lui Voinescu și acesta își luă trusa medicală pentru a pleca împreună, conduși de Gabriel. Au luat-o pe o străduță din spatele Maternității, urcând spre o zonă păduroasă. Omătul acoperise complet crengile copacilor și datorită frigului, înghețaseră, dând un aspect feeric locului. Așa, cu frunzele încremenite în gheață, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese, Zâna zăpezii
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
pungă cu covrigi de la chioșcul din spatele Bibliotecii. Îi era foame. Acum trebuie să am eu grijă de Aura și de copil. Îi vom spune Ieronim. Așa am hotărât noi. Epilog Trecuseră câțiva ani de la întâmplare. Voinescu își terminase serviciul la Maternitate și dori câteva minute de reflexie în natură. Urcă în zona verde din spatele Bibliotecii. Se opri visător pe o bancă. Niște copii zdrențăroși, ai străzii, îl priveau cu insistență. Intrase pe teritoriul lor. Bărbatul se gândi că, în oraș, întâlnești
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
permis să mă gândesc la mine și la viitorul meu statut. Deocamdată sunt obișnuită să mă scol de dimineață și să plec cu autobuzul la ferma mea de văcuțe, care au ajuns de curând tinere mămici. - Ia auzi! Ai și maternitate? - Desigur. Li se acordă o atenție deosebită atât lor cât și noilor născuți. Sunt o investiție foarte valoroasă și nu ne permitem să nu le acordăm cea mai mare atenție. - Lângă atâtea griji și atenții, mai este loc și pentru
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370159_a_371488]
-
8 ore de muncă aveam 24 ore libere, fără repausuri duminicale său sărbători. Soția, Marga, inginer chimist, lucra numai în orele normale conducând laboratorul de supraveghere al apei folosită ca materie primă în generatoarele de aburi. După terminarea concediului de maternitate, pe atunci de două luni, Marga a reînceput serviciul. Alăptatul nu a fost influențat deoarece erau numai doi pași din laborator la blocurile de locuințe ale coloniei de urgențe din curtea uzinei unde locuiam. Un caz fericit, mai rar întâlnit
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
copilărie semănam c-un moșneguț de treabă Jucându-se cu barba prin iarbă La porțile creației și ale iubirii Am sunat cu clopoțețlul bisericii din sat Și iată-mă acum Bărbat adevărat Așteptând să vină ambulanța Să mă ducă la maternitate Pentru parastas Doamnelor și domnilor zău că-i STAS Costel Zăgan , Poeme infracționale Referință Bibliografică: REALITATEA COPIAZĂ ARTA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 858, Anul III, 07 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate
REALITATEA COPIAZĂ ARTA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353220_a_354549]
-
dădea pace. Ușa s-a deschis și timpul a zăbovit o clipă. Lordul se uita încordat la femeia care stătea în fața lui, cu privirea înrourată, frământând batista între degetele fine. Era neschimbată. Cu excepția faptului că se împlinise odată cu vârsta și maternitatea îi îndulcise rotunjimile trupului, accentuându-i frumusețea. Femeia vieții lui avea nevoie de sprijin. Nu o uitase niciodată, era permanent în gândurile lui. Se îndreptă spre ea. Ar fi vrut să o frângă în brațe, să o liniștească, să-i
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
o tematica interesantă, "tablouri realiste și surrealiste în care apare pasărea, ca simbol al aspirațiilor, al libertății". Ea ne propune ca exemplu "o pasare măiastra care face ceasuri în loc de ouă, alta care hrănește puii cuibăriți într-o pălărie (simbol al maternității), sau o pasare care duce veștile peste acoperișurile din Iaffo ori poartă...o mască de gaze". Această prezentare modestă poate fi, desigur, mult completată. Opera lui Baruch Elron este foarte bogată în simboluri. Creația, Natura, Omul se află în impact
EXPOZITIA PICTORULUI BARUCH ELRON de DOREL SCHOR în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357071_a_358400]
-
întreb: „Pentru ce nu mă grăbisem să ies?” Mă uitam și eu la el mirată și neputincioasă îmi ridicam umerii. Atunci tataie, convins că nu-i puteam răspunde relua firul gândurilor: -Tu știi că era să te scape în wc-ul maternității? Nu-l mai priveam; de data aceasta povestea lui nu era deloc pe placul meu. Să mă scape în wc? Ce poveste de necrezut! Tocmai pe mine? -Nu mă crezi? mă întreba tataie jenat pentru că vorbele lui nu mă convingeau
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
și partea superioară a rochiei, renascentist, aceasta din urmă inspirată mai degrabă din însuși portretul Monei Lisa. Mâinile, și ele după un studiu a lui Leonardo, se odihnesc în armonia primitoare a unui viitor prunc. Repaosul palmelor îmi sugerează harul maternității binecuvântate. Dacă Dalí face graviditatea explicită și redundant simbolică în Madonna sa, Niram preferă promisiunea elocventă. Privindu-i chipul, observăm cum artistul face ca părul să rimeze cromatic cu faldurile rochiei. Și totuși, figura, de o delicatețe extremă, este daliniană
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
adesea cu „măiculița lui”. Ce treabă aveam eu cu trecutul lui? Eram confuză. Tot ce credeam că știam, pica. De la tataie nu aflasem nimic interesant până atunci; el nu uita niciodată să mă supere că era să cad în wc-ul maternității și că plângeam să mă urce pe cal. Îl așteptam să vină ca pe o „pâine caldă”. În seara aceea trebuia să plătească scump neglijența și mai ales egoismul lui. Nu știam exact ce aveam să-i fac, dar trebuia
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
nicicând condiția de om nu a fost supusă presiunii de plebeizare. Un stop cadru stradal, clasicul cuplu de cerșetori, mama și copilul, constituie poate imaginea cea mai expresivă pentru sugestia deriziunii simbolurilor sacre, biblice, la care s-a ajuns. Tragedia maternității eșuate, se scufundă în mocirla dilemelor legislative ale sistemului autocrat și neîndurător : naștere precoce sau avort ?! Oare cum e atunci când o adolescentă, claustrată într-un spațiu domestic tulbure și nedeslușit, fuge pe fereastră către lumea mare, unde găsește porțile realității
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
dată, ca prin absolut tot ceea ce fac, să fiu aproape de copii, să-i secondez, să-i îndrum, să-i protejez. Din punctul meu de vedere, cel mai minunat sentiment, dintre toate cele pe care ființa umană le poate încerca, este maternitatea, însemnând: crotire necondiționată, iubire, dăruire. Trebuie să devenim conștienți de faptul că timpul efectiv în care copilul se poate concentra și, implicit, poate acționa conștient și conștiincios, este foarte limitat. De multe ori, din dorința noastră de autodepășire, uităm aceste
LUMEA COPILĂRIEI, PROFUND MARCATĂ DE LUMEA ADULŢILOR de MIHAI MARIN în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357357_a_358686]
-
-și respectă valorile și-n care poeții o duc din ce în ce mai greu: “Avem păcatul, totuși, de-a mânca, / Dar și păcatul de-a muri de foame - / Pâinea-i produs de lux, în țara mea - / Produs de lux - și țâțele de mame - // Maternitatea este un păcat, / Este păcat, și-a zăbovi în rugă, / Păcatul cere bani, de consumat,/ Și banii la păcate, te înjugă - // Virtuțile, de mai încap în școli, / Pe piața prețioaselor păcate, / Nu merită - o viață - nici doi poli - / Și sunt
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
doi poli - / Și sunt produse nestandardizate - // Avem păcatul de-a ne fi și frig, / Păcătuim când prea bolnavi, ne doare - / Produs de lux e astăzi un covrig, / Produs de lux - căldură, sau răcoare - // Produs de lux - o viață de copil, / Maternitatea este un păcat, / S-ar prea cădea să dispărem umil, / Dar moartea e, și ea, de condamnat - // Avem păcatul de a fi bolnavi, / Și-a nu-nțelege, vindecării, costul, / Muncim iluminării celor bravi, / Ce ne cer bani, să nu ne
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]