1,879 matches
-
Psihoterapeutul trebuie apoi să își evalueaze tratamentul în două moduri diferite și complementare: a) prin observarea directă a pacientului. Aceasta se face căutând în timpul relaxării, posibilele zone de tensiune cum ar fi, încruntarea frunții, bătăile de pleoape, tensiunea buzelor, a maxilarelor, a bărbiei, o respirație neregulată, mișcări în membre, tresărirea pacientului la zgomote neașteptate, observarea modului în care pacientul părăsește relaxarea prin mânuirea membrelor, pentru a vedea stadiul tonusului; b) psihoterapeutul trebuie să informeze cum trăiește pacientul relaxarea, dacă are dificultăți
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
deja, Nastia se strecură în pat lângă el. I-a mângâiat obrajii subțiați, părul uscat ca frunzișul de toamnă și i-a sărutat mâinile. Făcură dragoste amorțiți și fără bucurie. Ea ieși ca o umbră, fără să-și fi descleștat maxilarele. Soluția fusese găsită în vreme ce locotenentul alesese deja, de la un moment dat, să se mute. Vai! concedierea Nastiei făcuse lucrul de negândit... În ciuda vremii execrabile, amestec de ploaie și zăpadă, porni la întâmplare spre restaurantul gării, sperând să-l găsească acolo
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fi încordați și relaxați pentru a alcătui diverse exerciții izometrice. Mai întîi, trebuie să aflați care mușchi se încordează mai repede. Dacă nu vă puteți decide, gîndiți-vă la ce vă spun oamenii: Ești încruntat, Iar dai din picioare, Îți încleștezi maxilarul.) Odată deciși asupra unui mușchi sau unui grup de mușchi, stabiliți cum vă puteți încorda și relaxa în mod voluntar acești mușchi. Astfel, vă puteți construi propriul set de exerciții izometrice. Elemente importante ale tehnicii de relaxare rapidă 1. Relaxarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mușchi. Întîi trebuie să vă hotărîți care sînt mușchii pe care îi puteți încorda cel mai ușor. Dacă vă este greu să vă decideți, luați în considerare afirmațiile celor din jur: Ai fruntea încrețită; Iar bați din picior; Îți încleștezi maxilarul). După ce ați ales un mușchi sau o grupă de mușchi, decideți cum îi puteți încorda în mod voluntar și cum îi puteți relaxa. Astfel, vă puteți alcătui propriul set de exerciții izometrice. Instrucțiuni. Iată cîteva exemple de exerciții. Completați restul
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mult. Această problemă este rezolvată prin mărirea intervalului de timp dintre încordările succesive ale mușchilor de la 20 de secunde la un interval care nu provoacă dureri de cap. De asemenea, puteți încerca să evitați încordarea mușchilor feței (de exemplu, mușchii maxilarului și sprîncenele), care se contractă și induc presiune la nivelul capului. O altă problemă este dificultatea de a identifica mușchii care trebuie încordați și încordarea lor. Recapitularea exercițiilor izometrice în căutarea unor idei se poate dovedi utilă. Multor persoane le
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ridicat de tensiune permanentă nu este de dorit, deoarece o intensificare ușoară a stimulilor declanșați chiar și de evenimentele obișnuite provoacă neliniște sau alte simptome ale anxietății. Iată cîteva întrebări: Unde simțiți tensiunea? Simțiți tensiune la nivelul feței și al maxilarelor? Aveți pumnii încleștați? Care sînt celelalte părți ale corpului pe care le simțiți încordate? Care sînt părțile corpului la nivelul cărora nu simțiți tensiunea pînă ce nu încep să vă doară? Care sînt caracteristicile tensiunii? Simțiți mușchii încordați și dureroși
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și ia-r fi strivit în maxilarele lui redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut. Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
simțeam atât de copleșit, de neputincios și inutil, încât lacrimile îmi șiroiau pe obraji fără voia mea. Monstruos! Din poziția în care se afla acum Haiduc de pe botul făcut țăndări de loviturile nemiloase ale călăului se dezvelise un rest din maxilarul altădată întreg, lăsând să se vadă un rânjet sarcastic, aruncat speciei umane pentru metodele barbare de "eutanasiere". Pleoapa ochiului stâng pe jumătate ridicată crea o fantă prin care Haiduc trimitea, post-mortem, spre înaltul cerului, un reproș zguduitor Dumnezeului canin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îți venea să te tăvălești pe jos de durere. În acest timp, glandele salivare, într-o efervescență alarmantă, fabricau atâta materie primă, încât nu puteam recepționa tot materialul primit și, tot înghițind în sec, ne apucau niște crampe la nivelul maxilarelor, care ne puneau în imposibilitatea închiderii cavității orale, ceea ce făcea să rămânem într-o poziție deloc estetică: cu gura deschisă și cu firișoare de salivă scurgându-se pe la colțurile ei. Păream asemenea celor atinși de boala Alzheimer ori asemeni puilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și i-ar fi strivit în maxilarele redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut? Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul pașilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
palmă și de partea cealaltă, poate o să-mi puneți falca la loc'. Țurcanu a zâmbit și, ținându-i partea dislocată cu o mână, cu cealaltă l-a lovit din partea opusă, așezând la loc mandibula. Pentru că mai rămăsese puțin spațiu între maxilare, Popa l-a rugat pe Țurcanu să îi mai dea o lovitură sub mandibulă, ca să o apropie de maxilarul superior, ceea ce acesta a făcut întocmai; cu toate acestea Popa a rămas mutilat. A fost lovit de Vasile Ungureanu, care avea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dislocată cu o mână, cu cealaltă l-a lovit din partea opusă, așezând la loc mandibula. Pentru că mai rămăsese puțin spațiu între maxilare, Popa l-a rugat pe Țurcanu să îi mai dea o lovitură sub mandibulă, ca să o apropie de maxilarul superior, ceea ce acesta a făcut întocmai; cu toate acestea Popa a rămas mutilat. A fost lovit de Vasile Ungureanu, care avea ochii în lacrimi, apoi supus altor suplicii fizice. Descrie unul dintre acestea: din poziția șezând cu fundul pe ciment
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Mâinile mi se umflaseră atât de tare încât nu mai puteam strânge pumnul, culoarea palmelor era aproape neagră și înainta printre degete spre partea exterioară. Picioarele erau vinete și se umflau mereu. Vorbeam tot mai greu, fără să știu că maxilarul era luxat sau poate fracturat. Aveam dureri în piept, nu puteam respira decât cu mari dureri și-mi dădeam seama că am temperatură. În autodenunț a scris despre un presupus depozit de muniție și a dat numai nume fictive. Într-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
19-20 septembrie 1958, a fost rearestat, iar soția, supusă presiunilor, a divorțat. Dus la colonia Culmea, apoi la Periprava, va fi eliberat doar pe 6 mai 1964. Afirmă că a avut coșmaruri timp de 20 de ani după Pitești, iar maxilarul nu și-l poate închide normal nici astăzi. Aristotel ('Aligo') Popescu S-a născut la 23 noiembrie 1923 în București, a fost arestat ca student la Medicină și condamnat la 4 ani de închisoare. Aristotel Popescu pretinde că încă din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Țurcanu a aflat de poza pe care o avea Timaru, a început să îi insulte nevasta și copilul, i-a rupt fotografia și i-a îndesat bucățile în gură, obligându-l să le înghită, în timp ce îl lovea cu pumnii în maxilar, rupându-i câțiva dinți. După ce a înnebunit, a fost ținut o perioadă într-o cameră cu alți trei deținuți în stare proastă, însă după ce și-a revenit a fost din nou chinuit la camera 98, unde Livinschi și Pușcașu l-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de agricultură nu era cu putință în cazul lui Sașa. Sașa Ivasiuc își pierduse dinții în anchetă. Își răsuci capul în direcția soldatului, deschise gura și îi arătă gingiile goale. Pe apărătorul cuceririlor clasei muncitoare, cioturile de os rămase în maxilar, operă a căpitanului Enoiu, superiorul său din Ministerul Afacerilor Interne, îl impresionară neplăcut. Dovedeau limpede că are de-a face cu un sabotor. Pentru șiretenia și reaua lui credință, banditul merita să fie împușcat. Un singur glonț, și răul ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cămașă impecabil de albă și apretată, nelipsindu-i, desigur, celebra pălărie Borsalino, pe care ba o dădea jos, ba o punea la loc pe cap sau gesticula cu ea în stânga și-n dreapta când era aprins într-o discuție. Avea un maxilar puternic, bine accen- tuat, și deși gura-i era cam mică, avea buzele groase. Peste nasul coroiat de evreu purta niște ochelari imenși, rotunzi, care-i știrbeau privirea blândă și pătrunzătoare. Era destul de cunoscut pentru că, dincolo de cele două cărți ale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
erau încă vizibile, precum cicatricile unor răni adânci. Marea Gară de Nord fusese aproape ștearsă de pe hartă, în urmă rămânând un cimitir de resturi de șine, bucăți de vagoane, metale, cioburi, betoane, oase și cranii sfărâmate în toate direcțiile, degete, maxilare sau câte o coastă ruptă. Athénée Palace abia dacă mai era de recunoscut. Tot bule- vardul imens al Victoriei, odată plin de viață și de forfotă, era acum pustiu, străbătut în grabă de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sens care se pierdeau printre copacii dărâmați, scoși cu totul din rădăcini și arși. Și gropile imense rămase în urmă de la câteva bombe căzute, în care, dacă te afundai, mai puteai găsi încă resturi de oase. Și cine știe, poate maxilarul unuia, care încă mai purta câțiva dinți, fredonase odată în celebrele localuri elegante vreun tango. O liniște de mormânt. Nici urmă de șahiști sau tablagii. Niciun copil care să râdă în hohote, balansându-se periculos în leagăn. Nicio pasăre pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
putea, cel puțin, respecta legea talionului. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Numai că la voi nu mai e vorba de sânge pentru sânge, voi exterminați o sută de arabi contra unui singur evreu prizonier. Zece ochi pentru unul, și maxilarul cu totul pentru un singur dinte. La Sderot, piața imobiliară se prăbușește din cauza rachetelor Kassam: dar vizavi, în Gaza, se prăbușesc blocurile de locuințe. În cursul unui an, trei morți aici și sute dincolo... Da, omorâm de zece ori mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu totul deosebită și nobilă. Avea o fetiță. Frumoasă fetiță! Da, a suspinat ea, frumoasă. În aceeaș clipă i-am văzut, în ochii mari, o umbră de tristeță și când a zâmbit, am băgat de samă că un dinte din stânga, maxilarul de sus, era atins de carie. Splendoarea aceea de fată începea să se ruineze. Și am mai observat că vocea-i era ușor învăluită ca o șoaptă de dragoste; dar era învăluită și roasă, poate, de un morb ascuns. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu răspuns încă nefinalizat, este: de când datează nivelul cel mai vechi de locuire în zonă ? În acest stadiu de cercetare, s-a ajuns la concluzia că principalele descoperiri de resturi osteologice preistorice, provenite de la Duda-Epureni, constau din coarne de elan, maxilare și mandibule de mamuți (circa 250.000-300.000 ani). În mileniul al V-lea î. Hr., pe teritoriul ținutului Fălciu, au fost identificate numeroase așezări omenești, statornice, caracterizate printr-o permanentă activitate productivă, și au fost identificate anumite preocupări artistice. Pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
masive, robuste, uriașe cornutele din rasa elvețiană Simmental, având uniformele de camuflaj colorate în roșu și alb, înaintau în rânduri compacte asemenea unei oștiri victorioase, smulgând cu limbile lor musculoase, aspre și puternice tufele de vegetație suculente, transformându-le cu ajutorul maxilarelor formidabile într-o emulsie vegetală verzuie cu proprietăți nutritive excepționale. Pe măsură ce înaintau cu picioarele lor solide pe miriștea înierbată, glandele mamare, având conformația și dimensiunea unor rădăcini de copac prezentate în basorelief, lucrau de zor la fabricarea și transportul lichidului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de lichid încă neevaporat. Uitându-te cu atenție pe suprafața crudă, puteai "citi" cu ușurință meniul joianelor din ziua respectivă; inclusiv boabele de porumb, de grâu ori semințele de floarea-soarelui, rămase întregi, scăpate ca prin minune de râșnița puternică a maxilarelor zdrobitoare... De asemenea, se vedea o bogată faună de insecte și de gândaci specifici acestui tip de excrement animalier; dar mai ales o mulțime de scarabei. O, desigur, m-aș fi bucurat enorm ca măcar unul dintre sutele de exemplare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să mai cerceteze camera, oprindu-și privirea plină de o avidă curiozitate asupra farfuriei de aluminiu. Dar aici ce aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]