3,007 matches
-
confirmând, parcă, misterul dragostei și enigma eternului feminin. Tofana vrea să se smulgă din înjosirea în care o ține legătura cu Castriș și crede că o poate face prin Rudy. În aceasta constă și tragicul, și comicul situației. Tip al mediocrului filfizon, „dobitoc frumos”, cum îl califică Sbilț, Rudy îi este în toate privințele inferior Tofanei. Crezând că îl poate domina, ea vrea să se elibereze de umilința dependenței materiale față de Castriș, făcând din Rudy un om dependent de ea, ceea ce
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
1979, 4; Vasile Sălăjan, „Marele sigiliu”, TR, 1980, 35; Teodor Vârgolici, Istorie și literatură, RL, 1987, 48; Mariana Sipoș, Cărțile întunericului, RL, 1991, 15; Miruna Barbu, Joc în trei minus unu, RL, 1991, 38; Liviu Grăsoiu, Despre personaje și întâmplări mediocre, LCF, 1995, 41; Ulici, Lit. rom., I, 417-418; Micu, Ist. lit., 500-501; Popa, Ist. lit., II, 893; Vasile, Proza, 285-292; Dicț. scriit. rom., IV, 488-489. D. Mc.
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
de mama lui, nu o cere în căsătorie, cedează, în scârbă, logodnicului surorii ei, un individ plat, apoi unui pictor, pe care, de asemenea, nu îl iubește. Se mărită cu el, pentru a descoperi, abia ca soție, că e vulgar, mediocru și pe deasupra îi este și infidel. Divorțează, încearcă să se sinucidă, e salvată de un admirator neagreat, doctorul Panu, dar nu e deloc sigur că, prin el, va obține mult jinduita fericire statornică. Erosul e văzut aici ca o forță
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
modelul eremitic se dovedește insuficient și nu dă rezultate în încercarea de a atinge viața desăvîrșită. Procedînd astfel, el nu ține cont de experiențele unor contemporani ai săi, Ieronim, Augustin, Martin din Tours, pe care îi consideră în acești spirituali mediocri; norma vieții monastice vine din Egipt, deși Ioan Cassian realizează dificultățile - chiar de ordin material, de exemplu, legate de felul în care se îmbracă cenobiții - ce pot împiedica o transplantare imediată a experienței egiptene în Gallia. Pentru Augustin, separarea de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
comparat pe Ioan de Antiohia cu Iuda; a fost exilat la Scitopolis, în Palestina, de unde a plecat ulterior la Tyr; aici a și murit la o dată necunoscută. în Synodicon contra Tragediei lui Irineu s-au păstrat, într-o traducere latină mediocră, cinci scrisori ale lui Eutherius. Trei dintre ele, adresate lui Ioan de Antiohia, lui Helladius din Tars și, respectiv, lui Alexandru de Hierapole și Teodoret al Cyrului, se înscriu în schimbul de scrisori ce are loc după Efes între episcopii care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care a editat-o în 1683. Orientarea era în opoziție cu cea a lui Irineu, pentru că scrierea apăra cauza lui Chiril și încerca să-l izoleze pe Nestorie chiar în raport cu tradiția antiohiană (Synodicon-ul îl apără și pe Teodoret). în ciuda latinei mediocre și adesea greu de înțeles, culegerea e foarte prețioasă, deoarece reunește multe din sursele referitoare la controversa nestoriană. Bibliografie. Ediții: Epistola către episcopi: ACO I, 5, pp. 135-136. Synodicon-ul, păstrat în două manuscrise într-o anexă a traducerii latine a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
promis, vădind completa pierdere a legăturii cu o realitate de care se depărtase complet, o creștere de câțiva lei a alocațiilor pentru studenți!). Ceva mai mult, oare cum vor fi "gândit" specialiștii în ME sau cei având chiar o cultură mediocră, când au ascultat acest M, știind că Poetul, chiar dacă fulminase împotriva unor racile ale timpului, a corupției etc., nu era nici măcar un socialist al acelor vremuri, ba era chiar legat de conservatori, îi cam critică pe "roșii" timpului, liberalii, deci
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
în mod tradițional) sufletul românesc. Între o falsă glorie trecută și un mereu actualizabil autopersiflaj se consumă slaba aderență la realitate de care suferă românitatea. Noi suntem fie cei mai (buni, viteji, drepți, înțelepți, pacifiști etc.), fie cei mai (lași, mediocri, nesolidari, leneși, cârtitori etc.). Pentru "între"-le mijlocitor, adică pentru media pe care se clădește orice realitate normală, nu avem încă organ. Iată de ce a fi român este cu adevărat incomod. Subiectivi prin vocație, boicotăm istoria și ne victimizăm singuri
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
timp de veacuri. Cum văd o uniformă, cum mă simt vinovat. Ce bine-i înțeleg pe evrei! Să trăiești mereu la marginea statului! Drama lor este și a mea. La drept vorbind, ieșit dintr-un popor al cărui blestem e mediocru (dar totuși blestemat) - eram făcut pentru a intui blestemul prin excelență. Cît îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară de unitate! Azi după-amiază am trecut prin transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
și 1899. Mai scrie în „Revista literară”, „Revista olteană”, „Familia”, „Biblioteca familiei”, „Vatra”, „Revista nouă”, „Vieața” „Adevărul” și „Universul”. În 1885-1886 a făcut parte din comitetul de redacție al revistei „Analele literare”. A murit de ftizie. Schițele lui S. sunt mediocre (Actualități, Memoriile unui cățel, Monologul unui papagal), chiar dacă uneori imaginile sunt foarte sugestive, ca în Artă sau De teamă. Încearcă, de data asta cu mai mult succes, și notația satirică (Cartoful, Popa Cinzeacă). O parte din proză și-a strâns
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
degete” ale statuii cu „zece democrații”, iar cele „zece coarne” ale celei de‑a patra fiare cu „zece regate”. Trebuie oare să vedem în utilizarea acestor doi termeni diferiți ideea unei subdiviziuni suplimentare a istoriei, în două etape, una regală, mediocră, iar cealaltă democratică, încă și mai slabă, sau ar trebui să ne limităm la a vedea aici simpla sugerare a haosului eshatologic, în care diferitele forme de guvernământ se vor topi într‑un tot inextricabil? Imposibil de lămurit. Ne mulțumim
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
elogiilor. Autorul Instituțiilor este apreciat „pentru stilul său ciceronian” (Pico della Mirandola îi acordase supranumele de „Cicero creștin”) pentru bogăția informațiilor și justețea argumentelor; aprecierile se opresc însă aici. Eticheta aplicată pentru eternitate acestui tratat pare a fi cea de „mediocru perfect”. Cu toate că este greu de dărâmat o prejudecată uneori acreditată de specialiștii de primă mână, îndrăznim să afirmăm că Lactanțiu, în contextul apologeticii creștine, reprezintă o culme, iar lectura întregii sale opere, o veritabilă delectare intelectuală. Instituțiile, prin caracterul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și 5 februarie 1905, cu subtitulul „Artă, literatură și știință”. Editor: N. Ghermănescu. Publicația, scoasă de Victor Eftimiu, își propune să promoveze tineri autori și să lupte „contra acelora care nu sunt făcuți pentru literatură”. Sunt găzduite versuri juvenile, îndeobște mediocre, de Mihail Cunescu, Pascal Petrescu, D. Ionescu-Morel ș.a. Colaborează cu proză Silviu Marian, Vasile D. Chiru Tejol, E. Antonescu-Sen. În S. Victor Eftimiu este prezent cu articole, versuri și proză, semnând frecvent cu pseudonime (Ionică Chiriașul, Cleon ș.a.). L. Cr.
SPERANŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289820_a_291149]
-
difuz-sacramentală asupra vieții de la țară, gestul milenar al semănătorului, de pildă, fiind încărcat de semnificații alegorice. Dar iradierea poetică se stinge în formularea convențională, uzată, diminutivele, determinanții banali, detaliul șters, nesemnificativ („Afară-i cald și liniștit”) imprimând lirismului un aspect mediocru, atenuat, „decorativ”. Ecouri diminuate vin dinspre erotica lui Mihai Eminescu, într-o rostire sentimentală, cu aer provincial, ca în Jertfa iubirii. Accentele care își păstrează prospețimea și autenticitatea rămân cele din sfera ludicului, fie că este vorba de îndrăgostiți, fie
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
Singh. O imagine a acestui climat artistic oferea deja Mulk Raj Anand, „Painting under the Sikhs”, M³rg 7 (2), 1954, pp. 23-31. 43. Grafie greacă imprecisă (1852, p. xvi). Mulți ar fi Înclinați să considere adagiul delfic un exemplu destul de mediocru și inoportun de referință europeană Într-un context care, fie asiatic, fie medical, nu se potrivește. Totuși, și În principal pentru că Academia platonică din Atena s-a mutat după 529 În Iran, există o carieră absolut impresionantă a formulei din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al genialității”, care afectează exclusiv persoanele cu inteligență inferioară. Această microsocietate este perturbată radical și, din câte se poate infera din datele narațiunii, următoarea stație a virusului este lumea din exteriorul insulei. Cel care expune povestea, un ziarist mai degrabă mediocru, este el însuși „afectat” de virus, iar textul surprinde dubla lui „deșteptare”. Altă povestire care a reținut atenția criticii, Puțin mai devreme, nu și-a transmis interesul dincolo de anii în care a apărut: o ficțiune de tip SF politic, unde
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
B. Casti Gli animali parlanti, textul expune pățaniile unui măgar obosit, flămând, batjocorit și bătut, care reușește să își ia în cele din urmă revanșa cu mijloacele pe care i le-a dat firea. S. scrie și câteva poezii sentimentale, mediocre. În Porul (1833) descrie o luptă pe mare pentru eliberarea Greciei. El încearcă aici metrul lui Lamartine, fiind unul din primii admiratori ai poetului francez în Moldova. Realizează și câteva versiuni din Boileau și Homer, se dovedește un bun traducător
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
la Buzău între 7 martie 1890 și 1 martie 1892. Director: I. Miculescu. Afară de obișnuitele rubrici de știri locale, de articole politice și de polemici, acesta semnează în fiecare număr și articolul de fond. Literatura din S. este cu totul mediocră. Colaborator obișnuit al gazetei, N. Derera iscălește schițe umoristice și un reușit ciclu intitulat Galeria Buzăului, unde include portrete ale unor personalități politice ale orașului. Poeziile aparțin, în cea mai mare parte, unor autori ocazionali. N. Derera publică însemnări despre
SENTINELA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289621_a_290950]
-
livrești, Omul care și-a împușcat umbra, unde cazului de alienare i se atribuie o motivație puerilă (un sublocotenent care urma să plece pe front își împușcă, preventiv, umbra). Ș. a scris și câteva piese de teatru scurt, mai toate mediocre. Spre exemplu, Tulburătorul vis (1970), supralicitată tematic în indicațiile de regie (motivul central ar fi „vânarea de himere”), prezintă, în fapt, o întâlnire peste ani a unor foști îndrăgostiți, prilej ratat din cauza femeii care dezamăgește. În Dialog cu sfârșitul (1970
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
unei civilizații străvechi și, fatal, a unui mod de existență sub presiunea schimbărilor fulgerătoare prin care trece satul românesc - nu se vede limpede. Stilul este mai eseistic și cititorul, obișnuit cu personajele din primul volum, acceptă cu greu ipostaza lor (mediocră social) de acum. Când pe scena cărții reapare Ilie Moromete, lucrurile se schimbă. Ilie Moromete e, și aici, personajul unei proze superioare. Îndată ce, ieșit dintr-o lungă, mediocră amorțeală, își recapătă plăcerea de a medita, de a ironiza, statura lui
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
cititorul, obișnuit cu personajele din primul volum, acceptă cu greu ipostaza lor (mediocră social) de acum. Când pe scena cărții reapare Ilie Moromete, lucrurile se schimbă. Ilie Moromete e, și aici, personajul unei proze superioare. Îndată ce, ieșit dintr-o lungă, mediocră amorțeală, își recapătă plăcerea de a medita, de a ironiza, statura lui ia proporți fabuloase. Ea stă însă sub semnul unui hotărât tragism. În spatele replicilor formulate cu aceeași dezinvoltură, se simte că mulțumirea eroului nu mai e aceeași, loturile, în
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Despărțirea de Suzy este fatală, chiar atunci când Petrini, după doi ani de detenție, o regăsește și îi află adevărata identitate. Femeia își pierduse fascinația. Sinceră, fixată într-o structură determinabilă, Suzy devine o femeie comună. Fără fantezie, feminitatea ei e mediocră. Filosoful o părăsește și se dedică, de aici înainte, micii zeități ocrotitoare Silvia, fiica lui. Lângă romanul sentimental există și un roman politic. Victor Petrini este un caracter tare, un om „care își asumă totul”, incapabil de compromis. O suspiciune
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Cănuță, om sucit de I. L. Caragiale, cu un personaj becisnic și abulic, oropsit de bizare fatalități. Registrul narativ merge de la inofensiv-glumeț până la tragic-tenebros. Personajele au o psihologie „primară”, analizată expozitiv și insuficient, într-un limbaj sărac, pedestru, inadecvat. O proză mediocră despre o omenire mediocră, caracteristică reperabilă și în alte scrieri ale lui Ș. În epoca realismului socialist prozatorul se va adapta fără dificultăți la exigențele oficialității (Pâinea inimii, I-II, 1949, Pământ și oameni, 1957), totuși fără excese, inclusiv cantitative
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
I. L. Caragiale, cu un personaj becisnic și abulic, oropsit de bizare fatalități. Registrul narativ merge de la inofensiv-glumeț până la tragic-tenebros. Personajele au o psihologie „primară”, analizată expozitiv și insuficient, într-un limbaj sărac, pedestru, inadecvat. O proză mediocră despre o omenire mediocră, caracteristică reperabilă și în alte scrieri ale lui Ș. În epoca realismului socialist prozatorul se va adapta fără dificultăți la exigențele oficialității (Pâinea inimii, I-II, 1949, Pământ și oameni, 1957), totuși fără excese, inclusiv cantitative, reducându-și ritmul prezențelor
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
scurtă în revista „Tomis”, iar editorial cu volumul de povestiri Provinciale, apărut în 1971. Colaborează îndeosebi la „Tomis”, „Steaua”, „Vatra”. Proza lui Ș. evoluează tematic pe două coordonate. Mai întâi o radiografiere a mediilor marginale ale societății, populate cu indivizi mediocri, eșuați moral și material, scriitorul reușind performanța de a studia numeroase cazuri ale viciului, slăbiciunilor și ratării în multiplele lor ipostaze, în variantă comico-satirică sau/și picarescă. Povestirile din Dezacorduri (1973), Povestiri senine (1975), Satirice (1982) sau La iarbă verde
SERBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289640_a_290969]