2,843 matches
-
se ridice și să-și tragă scaunul de sub ea. Ștefan o privea insistent pe Dalia. Se schimbase ceva în comportamentul său de când devenise femeie? Era aceeași fată dezinvoltă, plină de temperament, uneori chiar obraznică? Nu-i observa decât o privire melancolică ce-l urmărea. Fata se gândea la ce va rămâne în urmă după plecarea ei. Va lăsa un gol sau doar o scurtă amintire picantă? Nu știa ce să spună despre cum a primit el această întâlnire a lor, când
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
și ai... - Ești formidabilă! Ai intuit perfect, dar... pentru un bărbat de vârsta mea... este cam jenant, adevărat. Nu că am ceva de ascuns, ferească-mă Domnul! - Nu sunt de acord cu tine. Ești un băiat sensibil, poate puțin prea melancolic, romantic, dar întotdeauna există un motiv puternic, justificat, un impuls interior care te-a determinat și eu apreciez enorm de mult acest aspect. Crede-mă! - Te cred, fii sigură! Eu pregătesc ceaiul, iar tu prepari cafeaua... după gustul tău. Îmi
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
era omul matur care-i garanta siguranță, încredere și învingerea fricii de necunoscut. Brațele lui puternice vor ști să o cuprindă cu tandrețe. Cu grijă, să nu-i strivească fragilitatea, nu numai a trupului, cât mai ales a sufletului său melancolic și încă neînvățat să lupte cu vicisitudinile vieții! Imaginile din vis se succedau cu o viteză uimitoare. Îl revedea în subconștient pe Ștefan cum o scotea din mașină riscându-și propria sa viață. Cum o purta pe brațe ca pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
2014 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea luna peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde răsună cu zorii duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376974_a_378303]
-
noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos. Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376991_a_378320]
-
divorțul a ajutat-o. Copiii fiind mai mari de 10 ani au avut posibilitatea, de a opta pentru unul dintre părinți. Cam asta este povestea neromanțată a căsătoriilor mele. Nu am reușit, să-mi ostoiesc dorul inimii. Gata, că devin melancolic. Să lucrăm! -Da, am ajuns la descălecarea lui Basarab I. Aici aveți toate documentele. Camelia a pus hârtiile învechite de vreme în fața bărbatului. Cufundat în studiul documentelor, nu a observat, că femeia îl privea cu un fel de admirație amestecată
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
de public mulțumit cu arta inferioară, romanța are răspuns invariabil. Muzica de mătase a romanței e urzită în brocarte sufletești, cu iubire, dor și patimă umană! Ea e glăsuită azi de interpretul Constantin Florescu pe o linie lirică foarte emoționantă, melancolică, purtând sensibilitatea în absolutul ei! Nimic nou, dar nici nimic vechi, această voce poate că s-a zămislit spre a se intercala între iubitul Eminescu și fericiții ori triștii visători. Romanța cântată de interpretul Constantin Florescu ia din carte poeziile
CONSTANTIN FLORESCU. ROMANŢA, SENSIBILITATE ÎN ABSOLUTUL EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377013_a_378342]
-
muzicale, esteticii scenice, formei și fondului textual. Ne-ar putea aștepta o plânsă devastare a muzicii mai târziu, dar nu-i totul pierdut, deși timpul speranței pare târziu și șansa indistinctă, cenușie, dacă încă mai avem cântăreți cum e gingașa, melancolica Anastasia Lazariuc! Ea vine din pleiada timpului netrecut, dar cu aripile și spiritul de altădată, nu cu grinzile trupului și liră horcăitoare în gât! Fără îndoială, nu toți cântăreții de azi sunt fantomele unui continent scufundat al muzicii, nici nu
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
chema la el discret și cu un aer misterios. Băga apoi mâna în sân, invariabil în dreptul inimii, și scotea de acolo o nucă scăpată de vreo cioară și culeasă de dânsul de pe ogorul dezgolit de holdă, pe care-l cerceta melancolic. Abia atunci când, cu mâna tremurândă, îmi întindea darul, licărea pe chipul lui de dăruitor luminița aceea atât de absentă în restul zilelor. Deși aveam podul plin de nuci, zâmbetul bunicului mă îndemna să adaug plusvaloare darului său nesemnificativ. Și nuca
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
Maria Purdescu nu trebuie să eludăm aproape ominiprezenta amintire a suferinței din dragoste, ceea ce determină priviri retrospective învăluite liric. O anumită atmosferă care frizează dramatismul însoțește prezentele reverberații. Sunt căutate noi sensuri, mereu bazate pe experiențele trecutului, printre multiple acorduri melancolice. Fluidele marine potențează unele accente evanescente prezente în volumul Doruri din alt timp. Misteriosul astru nocturn participă la prezentele scene rituale când, absolut expresionist, "albastra fericire/ plutește în negrul/ care curge și curge și curge în neștire". Într-un poem
PARADIGMA NELINIȘTII CREATOARE DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378082_a_379411]
-
astăzi, se naște la anul 330. În familie are o copilărie fericită și o educație superioară, mai ales din partea mamei, Nona. După ce învață cu părinții săi și apoi la școală, merge spre desăvârșirea studiilor la Cezareea Capadociei. Avea un temperament melancolic, o gândire spontană și ascuțită, dar si un fin talent poetic. Urmează școli superioare la Cezareea Palestinei, la Alexandria Egiptului și Atena „cea de aur", cum o numește el, unde are ca profesori pe Himeriu și Proheresiu. Rămâne încântat de
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > GÂND MELANCOLIC Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu vârful muntelui ne desenează marea pe cer un careu de aștri. În singurătate se-aude liniștea de la capătul lumii, iar luna ne cântă la
GÂND MELANCOLIC de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376457_a_377786]
-
Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu vârful muntelui ne desenează marea pe cer un careu de aștri. În singurătate se-aude liniștea de la capătul lumii, iar luna ne cântă la mandolină un gând melancolic. Și sufletul e pustiit de lacrimile îngerilor ce se zbat în colivia unei scoici, printre stâncile inimii. Viv Referință Bibliografică: Gând melancolic / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
GÂND MELANCOLIC de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376457_a_377786]
-
de aștri. În singurătate se-aude liniștea de la capătul lumii, iar luna ne cântă la mandolină un gând melancolic. Și sufletul e pustiit de lacrimile îngerilor ce se zbat în colivia unei scoici, printre stâncile inimii. Viv Referință Bibliografică: Gând melancolic / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GÂND MELANCOLIC de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376457_a_377786]
-
plină. Încet, un glas suav îl chema: „Vino, hai vino! ”. Înaintă mirat, pe urmele glasului fetei, „Vino, hai vino! ”, pe aleea ce ducea spre fântâna din care se răcorea încă de mic. Aplecându-se, în oglinda ei se reflecta chipul melancolic al unei fete de o fermecătoare inocență, luminat de razele lunii. La vederea lui schiță un zâmbet: - Ai venit! Sunt eoni de timp, prin timp, de când te caut. Nu-ți fie teamă, hai cu mine, hai vino! Vino în Orașul
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
unde încercau buruienile să răsară . Noi ascultam stânjeniți de negăsirea unor răspunsuri, măcar parțial adecvate dăruirii din spusele ei . Am zis totuși la un moment dat, ca să spunem și noi ceva,că noi venim din Romania. România, Eminescu a exclamat melancolic. Surpriza devenise totală, îl știa pe Eminescu, îi plăceau poeziile de dragoste compuse de el, știa atâtea versuri și mândră ne a arătat o carte de a lui tradusă în limba engleză. Ne a lămurit că a fost profesoară de
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
la colinzile la care participăm cu atâta bucurie alături de cei dragi, la minunatele sărbători de Revelion care parcă niciunde nu sunt așa de festive și pline de strălucire că la noi! Nu vreau să vă induc într-o stare prea melancolica tocmai acum, dar o parte din noi a rămas acolo, în tărișoara noastră mică și frumoasă precum o parte din ea este și va fi mereu cu noi oriunde am fi pe acest pământ. Anul ce tocmai s-a încheiat
GANDURI LA INCEPUT DE AN de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376686_a_378015]
-
parastase pentru eroii de la Păuliș de la biserica orientală din Rodna". Tehnica rememorării, dialogurile interioare, familiaritatea tonului în naturalețea relatării, produce în text iluminări de perspectivă. Predilecția prozatorului spre epuizarea unor trăiri, creează un scenariu fabulos-poetic cu o radiografiere în ton melancolic al trecutului cotidian. Amestecul registrelor găsește tonalitatea potrivită, căci foarte adesea înfățișarea compozită a povestirilor se încheagă în romanul underground și aceasta este o probă de consecvență. Imaginația se constituie ca o formă de înălțare a realului din trecut în
INSULA DE VARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375126_a_376455]
-
TOAMNA? Autor: Miron Ioan Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Frunzele cad asemeni unor picături ruginii, iar eu zâmbesc și alerg în mijlocul lor să le prind. Am mâinile întinse precum un copil fericit și melancolic și-mi place să le las să-mi ningă părul și chipul... Toamna "are fulgi" umezi și colorați...niște palme cu nervuri de viață. Undeva printre ele trăiesc câteva clipe ce știu încă să mai bată atât de frumos în
AI SĂ-MI MAI VII, VREODATĂ TOAMNA? de MIRON IOAN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375165_a_376494]
-
provocat iarăși la dialog printr-o mișcare violentă și într-un final a primit răspuns. Copacul părea să-i vorbească despre înțelepciunea ce se ascunde dincolo de suferința frunzelor. I-a spus că nu e trist. Ochii lui par tăcuți și melancolici, dar privește dincolo de aparențe, privește în sufletul făpturilor ce s-au desprins de ram, a făpturilor ce n-au învățat să zboare, a făpturilor ce s-au apropiat prea mult de soare ca Icar, fiul lui Dedal și ceara de
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > ȘTEFAN VLAD. CÂNTECELE, TRAVALIU MELANCOLIC DENS Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Un travaliu melancolic dens sunt cântecele interpretului de muzică folclorică dobrogeană Ștefan Vlad. Toate! Pline de Dunăre și de Marea Neagră, de dragostele pescarilor
ŞTEFAN VLAD. CÂNTECELE, TRAVALIU MELANCOLIC DENS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372629_a_373958]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > ȘTEFAN VLAD. CÂNTECELE, TRAVALIU MELANCOLIC DENS Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Un travaliu melancolic dens sunt cântecele interpretului de muzică folclorică dobrogeană Ștefan Vlad. Toate! Pline de Dunăre și de Marea Neagră, de dragostele pescarilor duși cu luntrea să prădeze apa și rămași datori pe țărm cu ultimul dor, de dorul acesta ce arde scrum
ŞTEFAN VLAD. CÂNTECELE, TRAVALIU MELANCOLIC DENS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372629_a_373958]
-
stăpânește arta spectacolului, cu atât mai măiestrit de data aceasta, cu cât relația cu publicul a fost împărțită în doi artiști: maeștrii Ștefan Vlad și Georgel Nucă! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Ștefan Vlad. Cântecele, travaliu melancolic dens / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1650, Anul V, 08 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ŞTEFAN VLAD. CÂNTECELE, TRAVALIU MELANCOLIC DENS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372629_a_373958]
-
rămas bun la plecare, Cu frunze le-alungi să nu vadă că-i greu Să-ngropi amintirea-n uitare. Doar atunci când, departe, pierdute-s în nor, O creangă-ți atinge țărâna, Și-n vântul tomnatic ce-adie ușor, Le faci melancolic cu mâna. Referință Bibliografică: În loc de bun rămas / Alin Adrian Ciolompea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎN LOC DE BUN RĂMAS de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372723_a_374052]
-
tendința ca permanent să-și facă analiza interioară: cu fiecare piatră tocită/ voi înainta înspre/ capătul celălalt./ Voi fi bătrân. Și când spune voi fi batrân, îl rememorează de fapt pe bunicul. Bunica este și ea în prim-planul amintirilor melancolice. Ea era femeia care creștea liniști/ în locul în care bunica creștea liniști, ea însăși fiind simbolul liniștii sufletești a poetului. Părinții, bunicii, amintirile despre aceștia, legătura metafizică cu ei împiedică descompunerea sufletească, împiedică uitarea. Dorința de a fi mai aproape de
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]