4,697 matches
-
septembrie păsările rebele îmi desenează pe cer zâmbetele învățate pe de rost primăvara. Frunzele se împrăștie prin aleile solitare ca și rănile ce dor ascunse sub piele... Seara vine în mirosul unor visuri coapte, adormind sub copacul golit de remușcări melancolia mi se închide în inimă ca esențele tari în sticluțele mici. Vântul îmi șoptești cu glasul frunzelor: - El este aici, îl poți recunoaște - după urmele ultimul vis ... Referință Bibliografică: Pastel de toamnă / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PASTEL DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363021_a_364350]
-
limbă , de țară și de neam le dădea aripi acestor titani să creeeze lucruri imposibile, opere nemuritoare , filme de neuitat pe care , vă rooog să recunoașteți , le priviți și domniile voatre , pentru a sută , a mia oară , cu oftat și melancolie.... Ce am primit în schimb , haos , hoție și moarte ...încă de pe când Petre Român ( Neulander) ne-a spus că industria construită de părinții și bunicii noștri e un morman de fiare vechi , iar Silviu Brucan, alta emanație ne- a invatat
O ISTORIE MINCINOASA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363569_a_364898]
-
ca în vacanță să meargă la țară, la bunici, unde se simt în libertate deplină în mijlocul naturii. Parcă fără de veste, ca un ciclu al vieții, după maturitate se instalează bătrânețea și în mijlocul naturii prin sosirea toamnei ce răspândește în jurul său melancolie: „Vine toamna”, „Ploaie mocănescă” , „Toamnă rece”, „A căzut bruma”, „Romantism de toamnă” A căzut o frunză-n drum”: „A căzut o frunză-n drum. Vântul, jucăuș acum, / O alungă prin grădină / Și o lasă-apoi în tină. Plânge frunza; în picioare
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
domnului Zilieru. S-au spus anecdote și iar s-a cântat. Au fost și multe glume, unele născute pe loc și puse pe seama unor întâmplări pline de haz consumate în timpul excursiilor noastre. Fără să-mi doresc, m-a cuprins o melancolie adâncă și fața cred că-mi părea tristă. Nu se vedea. Întunericul era dens și lumina flăcărilor jucăușe oferea permanent alte nuanțe de culori tenului meu ca și în cazul celorlalte persoane. Se apropia clipa despărțirii. Treceam în revistă pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
bucuria să admir, împreună cu Dan, răsăritul soarelui. A fost un tablou măreț, cum mai rar se poate vedea. Curând s-a trezit Silvia. Am mâncat câte ceva, fără poftă. Conștienți că organismul are nevoie de hrană și nu ține seamă de melancolia ori de bucuria omului. N-am trezit-o pe Violetta. Dormea așa de profund, încât ne-a fost milă de ea. A mâncat, totuși, dar mult mai târziu, la masa de prânz, cum s-ar spune. Nu vă mai plictisesc
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
prin parcurile cu statui și nimfe, ci chiar în ipostazele sălbatice, cum ar fi tablourile marine. Ideea lumii că teatru, cu care el se joacă pe o scenă imaginara, face carieră în epoca barocului. În versurile lui se întrețes: nostalgicul, melancolia, enigmaticul, sentimental evadării, si, uneori, si poză cu declamatoriul. Romanțele sale distilează sentimente vagi, dominate de gesture teatrale, toate contopite într-o policromie pseudosimbolistă. În “Ecce homo” el este “ o-mperechere de straniu/ Și comun,/ De aiurări de clopot/ Și
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
mi se face de o înjurătură, de-un blestem, de-o plecare la dracu-n praznic, de-o venire și statornicire, de-o râdere, de-o plângere și mai rar de-o rugăciune ... A venit definitiv în sufletul meu, resurescitându-mi melancoliile și formele deocheate ale literelor cu sânul alb și rotund de iubire întru cuvânt. La fereastra triumfului său literar arde turbăciunea mușcatelor înflorite semantic, răni de flacără tratate de mâna Doamnei lui, de mâna Doamnei doctor sărutată de acest mag
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
care, sub oblăduirea puterii temporare pe care o au, sfărâmă cu duritate abjectă tot ceea ce Dumnezeu a creat pentru a fi supus respectului, iară nu hulei - Omul. Începând să te afunzi un pic câte un pic în acel soi de melancolie perversă care îți apasă din ce în ce mai abitir viața, te întrebi cu armele aruncate din deznădejde în țărână, dacă ziua de mâine nu-ți va fi, oare, la fel de anchilozată precum îți este și cea de azi ?! ... Unicul spațiu la care se mai
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
născut. În cinci țări, pe două continente De altfel, în această carte grupul exilaților (români stabiliți în Franța, Canada și Statele Unite) formează o societate în miniatură, cu trecut, prezent și viitor, cu triumfuri și eșecuri, cu dureri și bucurii, cu melancolia și dorul fiecăruia după patria natală. Astfel„ „despre prietenii și cunoscuții lui nea Mitică Sinu se poate vorbi, fără doar și poate, ore întregi fără să te plictisești, iar de scris, poți scrie atât cât te ține condeiul, pentru că ai
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX . O ALTFEL DE CRONICĂ A ISTORIEI ROMÂNILOR DE ACUM UN VEAC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362451_a_363780]
-
prima oară, atunci, în tren... Îți mai aduci aminte? Ceva din tonul lui o făcu să izbucnească în râs. Poate vocea prea mieroasă care nu se potrivea deloc cu alura lui de om serios, chibzuit și excesiv de irascibil, ori poate melancolia care nu-l caracteriza deloc sau poate cuvintele astea frumoase cărora tocmai le dăduse drumul. În clipa imediat următoare se simți jenată de propria izbucnire și căută să-l împace: - Scuză-mă, dar... cred că ceva ai pățit... Nu spui
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
Ceața matinală se scaldă, intangibilă, impasibilă, în lumina farurilor înroșite de frig ale mașinilor ce vin dinspre vară, pe drumuri de țară. Aburi calzi, ca de ceai, ies din fornăitul cailor și din cumințenia pământului. Miresme de toamnă, fiori de melancolie și doruri ce dor pătrund discret, ca un gând de poet, printre frunzele îmbolnăvite, îmbătrânite, ce încă nu s-au desprins de pe crengile tot mai moarte, de prin visele tot mai deșarte, ale copacilor, bieții de ei, îmbătându-le cu
DIMINEAŢĂ DE TOAMNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361048_a_362377]
-
ploi și lună o aud plângând în arborii când cobor să sărut mugurii ce ne-mpreuna casa cioplită din lemn de dor ce-a zidit-o aprilie-n câmpie mă priveste-acum cu frunzele ce zbor și-mi acoperă fruntea cu melancolie DANS PĂGÂN de-o vreme caut ceva ce-mi era drag m-am pierdut pe mine și nu mă revăd pe copilul orbit în mare prăpăd stă un bătrân singur și-l așteaptă-n prag cine o să vândă casa din
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
drept cuvânt ne punem întrebarea: „Merită să ne readucem în amintire lucrurile depășite? Ne pot aduce amintirile ceva încurajator?” Răspunsul mi se pare a fi „cele prezente” care ne pot spune mai mult despre un viitor posibil. Ne-ar ajuta melancolia? Ne este de folos trufia? Observ că celor care le merge bine devin trufași. Ce bine când acest defect se autocorectează în timp. Uneori simt cum vremea se face din nou frumoasă, chiar dacă din ce în ce se răcește. A
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
în cheia fericirii! Ne-a fost dat un timp întâlnirii noastre, dar cântecul nostru își poartă, departe, ecoul visului înflorit. Acolo, frunzele copacului meu îți vor șopti: marea ești tu, marea sunt eu, acel spațiu imens, mister, neliniște, exaltare, fior, melancolie, vibrație, pură emoție, necuprinsul din infinit! Dincolo de tăcerea albă, un câmp de păpădie este acolo, un câmp și liniștea lui verde, ai să rămâi cu mine, acolo, mereu, privește-mă, privește-mă, hai, vino, întinde mâna și simte-mă! E
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
fi fost / atins de mâini omenești / în timp ce valurile smulg cuvintele / făină, sare, cafea, zahăr...” / doborâte sub mantia lor. / Mestecăm nisip în mâncare / și ultima amintire, / piele străină /acoperită de alge. / În cântec, o cădere fără sfârșit / și soarele negru al melancoliei”. Cu toate acestea, omul are capacitatea de a se reface, el uită trecutul și o ia din nou de la început ca-n prima dimineață de luni a lumii. În peisajul sinistru de după inundație, ca o făgăduință, ca un nou legământ
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
mult decat primești și dacă pierzi nu dispera. Numai cine nu pierde nu va avea sentimentul câstigului. Mergi desculț, aleargă prin ploaie..., lasă-ți ființa să simtă natura, iubește verdele... și încearcă să iubești chiar toamna. Numai iubind și înțelegând melancolia, tristețea și deznădejdea toamnei, vei iubi renașterea fragilă a lumii primăvara, nebunia verdelui văratec și lunga pribegie a iernii. Iubește-ți singurătatea atunci când o ai.Nu ești singur...te ai pe tine. În singurătate te înțelegi și te cunoști mai
SFATURI PENTRU FIUL MEU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360766_a_362095]
-
văzut o căprioară ... Unde ai văzut tu, frate, o căprioară? Poate p-aia care a trecut pe șosea ... crăcoasa aia, cu țiganul ... Nu erau d-aici, erau din oraș ... Of, viața mea! Pe vreunul dintre bărbații de la mese îl apucase melancolia ... Vedeți! și ne-am uitat toți, după degetul lui Thomas, pe care și-l îndreptase spre tavan. Ia auziți cum sună! Și acea voce și-a repetat strigătul de teamă, de deznădejde, de bucurie că, uite, cu toate chinurile de pe
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
nostru a intitulat-o „CU ANTON PAN ÎN CÂRCIUMIOARĂ LA DEȘLIU” . Noi așa spunem, că biserica aceasta de spirit, plină de veselie, de voie bună, de cântece, de glume care nu se mai termină, cu forme ciudate, învăluită într-o melancolie nesfârșită se numește Operetă și nu așa cum îi zice autorul „Revistă umoristică într-un act”. Și când spunem lucrul acesta suntem convinși că istoria ne va da dreptate. Și iată de ce, pentru că Opereta d-lui Marin Voican are o construcție
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
în urmă de către cei de-ai casei, care rămân în prag cu suflete pustiite, oftând de dor în plină zi senină A plecat dandy! Pleacă și liceenii la oraș, cu geamantanele doldora de lucruri. Rămân suspinele celor de acasă și melancoliile prietenilor din vecini. N-ar fi deloc un paradis acest loc de n-ar fi atâta nostalgie în sufletele oamenilor!... Au plecat cei veniți de la oraș. Rămân singure pajiștile frumoase ca-n basme. Rămân luncile și poienile pline de turme
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
chemarea iubirii maritale și jocul erotic al seducției, filtrate prin spiritul autoanalizei lucide al conștiinței. Iubirea ca experiență totală în diversitatea identității ei conferă textului un lirism profund care învăluie demersul epic într-un aer de nostalgie a infinitului, de melancolie, de suferință a singurătății. Fiecare dintre eroi manifestă nevoia de împlinire prin semeni, prin comunicarea de suflet, prin iubirea trăită conștient. Astfel, Dorin Moisescu, scriitor, topește fiecare gest în substanță mitică, caută experiențe inedite pentru ca viața să nu treacă pe lângă
CRONICĂ LA „INELUL DE IARBĂ” DE AL FLORIN ŢENE de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364176_a_365505]
-
sub semnul unei fericiri hedonice. Lucrările sale sunt tot atâtea confesiuni, treceri și încercări ce ne fac să visăm nostalgic, să vibrăm contemplându-le, având o putere imprevizibilă de seducție și intensitate. Tușa picturii are eleganță, ritm și muzicalitate, sugerând melancolii destăinuite doar șevaletului, precum și o vervă cromatică ce o onorează cu o paletă generoasă, cu suficiente elemente din gama predominant caldă. Delicatețea și sensibilitatea fac din creația ei o poezie de o infinită tandrețe. Florile anotimpurilor și-au găsit în
CARMEN SIMON FLACK de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364216_a_365545]
-
altfel de moarte) „cu pioase dezlănțuiri de genunchi înfometați„ poetul își caută „întregirea” în adâncurile structurii sale „răspândită în celule”- acolo unde s-a aflat înainte de căderea adamică, „regăsind-o „atâ de tandru surâzând”... Eul liric, identificându-se cu tistețea, melancolia, încremenit uneori în întrebări sfâșietoare... unde este „femeia singurei lumini pe care o știu”, caută printre semne desăvârșirea. „cine ești tu / te-am întrebat de o eternitate de ori / de o veselie de întrebări te-am întrebat / cine ești tu
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Umbra”, „Un alt fel de surâs”, „Dulce amar”, „Lacrimă de frunză” și altele). Acest poem al iubirii, sumă a versurilor din astfel de poezii, este ca un joc de lumini și umbre, dacă vreți, un evantai de stări de la dulce melancolie la amintiri dureroase, de la zâmbet sau râs cristalin până la izvor de lacrimi. Nici nu este de mirare, atâta timp cât ne amintim, cu bucurie, nostalgie ori tristețe, că iubirea adevărată, iubirea împărtășită, cunoaște aceste stări și nu poate exista altfel decât prin
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
Îmi cerea fără gesturi să-l scot dintre păianjeni și să-l mărturisesc de acum încolo la orice pas. Nu am făcut-o. De ce m-aș fi băgat unde nu-mi era locul? A trecut încă o toamnă roasă de melancolie și o iarnă viforoasă peste catapeteasma Bisericii mele. Iisus este tot acolo și mă așteaptă sigur. Uneori îl visez plângând. “ În scrisoarea “Iisus cel bătut în cuie de cositor”, poposim în casa bunicilor scriitoarei. “Iisus era între noi, la locul
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
Acasa > Poeme > Antologie > VERDE ÎNȘELĂTOR Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului bolul de iarbă a explodat frumusețea nopții așterne melancolia cuvintelor pe fila fără trup bolul de piatră a scăpat din pumnii fără degete imagine ciudată în ochii mireanului fără glorie victorie a singurătății asumate în ochii luminii ființei zăvorâtă în cuibul dintre spini ciocul speranței răzbate printre noduri înțelepciunea
VERDE ÎNŞELĂTOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363183_a_364512]