4,482 matches
-
muzicalitatea inconturnabilă a versului lung; existau acolo fragmente reușite, altele plate, dar melodia „grădinii" se desfășura egală cu ea însăși, obsedantă. Unele fragmente melodice se înlănțuiesc demonstrativ pînă la finalul pregătit cu grijă - un vers sau o pereche de versuri memorabile: „Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale!";/„Mor florile mîhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă...";/„ Miroasă dulce, cum miroasă un așternut păstrat de zestre"; „Iar noaptea toată deodată miroase-a dragoste și-a moarte
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
profund autentic!". După ce ține a ne încredința că, în prezent, „despre «cultura română» vorbesc mai mult (...) aproape numai în sensul unui proiect ideal, deoarece (...) ea practic aproape nu există în parametrii săi clasici", dă pe față încă o dată, în formulă memorabilă, întreaga aversiune ce i-o trezește bicisnica literatură. În obiectiv, nu altceva decît poezia. Se face o referință la un text arghezian ce i-ar confirma, pe moment, tendențiozitatea: „Într-un loc, T. Arghezi amintește și el într-un articol
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
de jos a televizoarelor, pe când diversele captează ore și ore în șir atenția sutelor de realizatori de emisiuni de la Tv. Cu binecunoscutul său umor, Ioan T. Morar a sintetizat obsesiile exclusive ale românilor timp de o săptămână într-o frază memorabilă: „A fost îngropată Mădălina Manole și a fost dezgropat Ceaușescu." Asta e tot ce s-a putut spune la televizor în vara sufocantă a lui 2010 despre România. E mult? E puțin? E deprimant, e declasant, e rușinos. Și e
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
dat literatura pe care o scrieți iluzia unei depline libertăți? O, dragă Iolanda, cât de frumos m-ai întrebat, da, mi-a dat, iluzia mi-a dat-o. Puțină Curvăsărie Maghiară va adus multe elogii si fixarea într-un postmodernism memorabil. Vá simțiți în continuare postmodernist? Eu nu-mi spun nicicum, dar despre mine într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
Angelo Mitchievici Giuseppe Tornatore deschide filmul său cu o serie de cadre care rămân memorabile, un grup de copii se joacă cu vârtelnițele în timp ce bătrâni ferfenițiți, cocliți, joacă cărți, unul îl trimite pe un băiat să-i cumpere țigări promițându-i 20 de lire dacă vine mai repede decât se usucă scuipatul lui în țărână
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
ziare vechi și nostalgie. Tocmai această nostalgie și perspectiva inocenței împrumutată de la copilul Peppino relevă nuanțele și deschiderea spre mitologia acestui pământ sărăcăcios, stâncos, prăfos, vizitat de vânturile fierbinți ale Africii. Nu cuvintele vorbesc în film cât gesturile, ele sunt memorabile; intrat în magazinul măcelarului Don Carlo Mina, potentat local, însoțit de un anturaj de bărbați la costum, prefigurare a mafiei siciliene, ridică degetul mic cu inel pe el pentru a comanda un kilogram de carne. Măcelarul se folosește de gesturi
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
Nicolae Manolescu Când, la sfârșitul secolului XIX, scria memorabilul vers „de la musique avant toute chose", Verlaine definea o noua arta poetica, aceea simbolista, subliniind preeminența elementului muzical. N-avea cum să-și închipuie că muzica va fi în secolele următoare, împreună cu poezia, cea dintâi artă interzisă de anumite regimuri
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
Ana Chirițoiu Dialogului din 27 februarie 2012 dintre scriitorul israelian Amos Oz și filosoful român Gabriel Liiceanu, al patrulea din seria „Conferințelor de la Ateneu”, deși agreabil, i-au lipsit momentele care să-l facă și memorabil - cel puțin în sensul în care a devenit memorabil unul dintre dialogurile precedente desfăș urate sub aceeași egidă a Ateneului, avîndu-i ca protagoniști pe Herta Müller și pe Gabriel Liiceanu. E posibil ca de această dată cei doi conferențiari să
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
27 februarie 2012 dintre scriitorul israelian Amos Oz și filosoful român Gabriel Liiceanu, al patrulea din seria „Conferințelor de la Ateneu”, deși agreabil, i-au lipsit momentele care să-l facă și memorabil - cel puțin în sensul în care a devenit memorabil unul dintre dialogurile precedente desfăș urate sub aceeași egidă a Ateneului, avîndu-i ca protagoniști pe Herta Müller și pe Gabriel Liiceanu. E posibil ca de această dată cei doi conferențiari să nu-și fi propus oricum decît un dialog consensual
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
buna-credință, deși se comportă violent, agresiv, ca orice fanatic. Proverbul popular care i se potrivește este: „drumul spre iad este pietruit cu cele mai bune intenții”. Cele patru vieți ale lui Sherlock Holmes Cine ar fi crezut că primul personaj memorabil al romanului polițist se dovedește la fel de viu la vârsta de 150 de ani cum era la mijlocul secolului XIX când s-a născut? E vorba firește de Sherlock Holmes, detectivul inventat de Arthur Conan Doyle, care și-a simțit într-atât
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4885_a_6210]
-
neapărat un defect, acesta. În definitiv, Nicolae Breban e un mare prozator. Nu mai are datoria de a o lua, cu fiecare carte, de la capăt, de a se, cum se spune, reinventa. Are o formulă a lui. Când nu e memorabil de-a dreptul, e, cel puțin, recognoscibil. În schimb, faptul că a dublat cantitatea de pagini necesare unui bun roman de analiză, da, e un defect. Iar faptul că în loc să încerce să înțeleagă istoria (așa cum sugerează pe ultima copertă), el
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
deși îl recunoscuse, să-l refuze ferm pentru implacabilul motiv că actorul nu avea nici un ban în buzunar (o tabletă costa 80 de bani). Maestrul a trebuit să se sufoce ducîndu-se acasă spre a-și lua nitroglicerina. La fel, e memorabilă vizita pe care Dora Petrilă i-o face actorului Nuni Anestin, în casa căruia găsește un schelet acoperit de piele (suferea de cancer laringian), care o imploră să-i curme chinul cu o tabletă de cianură. Scenele acestea se întipăresc
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
idilă”, „toleranță devălmașă” și altele, și altele. Om de spirit și, totodată, om duhliu, Regman este, așadar, în primul rând din pricini, cum am spus, de stil. Puțini sunt criticii literari de la noi care să fi acordat atâta atenție formulărilor memorabile. (Care, până la urmă, fac jumătate din eficiența unui articol.). Regman e, din acest punct de vedere, un campion. Ar mai trebui notat, poate, că exercițiul său e cu atât mai dificil cu cât nu e pus în practică pe spații
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
fost în primul rând stilistică o dovedește faptul că nicăieri acesta nu se prevalează de marotele prezentului. Puținele bucăți ale lui Cârlova rămân, din acest punct de vedere, curate. Fără nimic conjunctural. Observația îi aparține lui Mihai Zamfir și e memorabil formulată: „Pentru a arăta că arta divinației poetice fusese împinsă de Cârlova la limită, să notăm că el nu a scris nici poezie socială, nici satire, nici pamflete îndreptate contra cuiva; nu s-a atins prin urmare de acea zonă
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
pupă vesel, iar în mijlocul lor tronează regele bandiților, Benya. Comisarul o spune elocvent, „nu pot exista doi regi în Rusia”, adică Benya și Țarul. Portretul mirilor este însă fabulos, iar vechiul cinema își demonstrează aici capacitatea de a făuri portrete memorabile, așa cum ne-au rămas de la pionierii fotografiei, Nadar sau Brassaï. Mirele și mireasa sunt de o urâțenie fioroasă, alianța, putem bănui, s-a făcut numărând biștarii, fără a-i mai întreba pe protagoniști. Junele clăpăug cu o privire abulică și
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
moarte, al unei întregi umanități, desigur; dar biruitor prin luptă activă, niciodată. Biruința e a celor mulți.” Poate, de aceea, versiunea a doua pe care a cunoscut-o Bălcescu, în opera lui Spătaru, atinge, deși mai descriptiv, cu o frumusețe memorabilă în detalii, impactul grandios al unei înaintări venind din neființă, frontal, implacabil somînd la expiație, precum statuia Comandorului din Don Giovanni. * Și această inerentă terribilità - ca s-o designăm cu un termen canonic -, înstăpînită în cugete ca o chemare gravă
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
la Mihai Moșandrei sau la Adrian Maniu. Spre a nu mai vorbi de Sadoveanu sau de Al. Cazaban, vânători de clasă ei înșiși, peste tot prezenți în Epistolă, sau de Nicolae Tăutu, poet minor uitat dar autor de farse vânătorești memorabile. Terenul farsei, al comicului creat de lăudăroșenia vânătorească, viciul benign al mai tuturor vânătorilor, de la Tartarin din Tarascon la baronul Münchhausen, acest teren al comicului este copios exploatat de Ștefan Cazimir, cum era și de așteptat. „Evanescența hotarului dintre fantezie
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
Simion sunt tocmai acelea dedicate raportului dintre omul și scriitorul Creangă, precum și concluzia aparent paradoxală la care ajunge: că nu opera îi este datoare celui care a scris-o, cât acesta operei a cărei creație este în fond. O spune memorabil la sfârșitul studiului său: „Ion Creangă nu a avut, poate, cât a trăit, biografia pe care opera o merita cu prisosință, dar, după dispariția lui sau, poate, chiar din timpul scurtei sale existențe, Creangă a început să devină o creație
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
Cineplex. Cu romanul său Planeta maimuțelor (1963), Pierre Boulle oferea una dintre distopiile remarcabile ale secolului XX și ocazia de a reflecta încă o dată asupra a ceea ce edifică sau dizolvă umanitatea. De fapt, două dintre romanele sale au cunoscut ecranizări memorabile, Podul de pe râul Kwai (1957) al lui David Lean, după romanul omonim apărut în 1952 și Planeta maimuțelor (1968) al lui Franklin J. Schaffner. Tim Burton se reîntorcea asupra temei în Planeta maimuțelor (2001) cu propriile mijloace artistice. Nu ar
Maimuțe între evoluție și revoluție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5322_a_6647]
-
dintre ei a zis că e o poezie superbă și celălalt a zis că l-am atins în mijlocul sufletului profund și îi vine să plângă.” (p. 72) De urmărit, încă o dată, limbajul. Dezarticulat, dar molipsitor. Fragmentul nu e, în sine, memorabil, dar merită, cu un mic efort, învățat pe dinafară. Pentru că e excelent. Chiva atacă toate ritualurile discursului poetic, prefăcându-se că le urmează întocmai. De la cultul, ușor alcoolizat, al prieteniei dintotdeauna și pentru totdeauna, până la celebrarea frumuseții necontingente care, odată
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
la primii ei pași, cum era poezia pașoptistă. Ușurința de a compune - trăsătura esențială a poetului - s-a transformat curînd în principala deficiență a unei opere mult prea întinse: ea a fost și blestemul lui Bolintineanu. Versurile și strofele lui memorabile se găsesc înecate într-o mulțime anonimă și rareori ele se ridică pînă la dimensiunile unei poezii întregi. Versuri izolate reușite se numără însă cu sutele. A descoperi valoarea poetică bine ascunsă din această nesfîrșită operă presupune o investigație aproape
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
zice, curat comparatistă. (Pe care nu știu s-o fi făcut altcineva înainte.) E vorba despre schița Bùbico, al cărei scenariu se regăsește în detaliu în Idiotul lui Dostoievski, într-o întâmplare relatată de generalul Ivolghin! Coincidența e, în sine, memorabilă. Numai că autoarea Lumii ca ziar merge și mai departe. Căci, la Dostoievski, se mai întâmplă ceva. Scena cu pricina nu e genuină. Nastasia Filippovna îl dă de gol pe povestitor: cu cinci zile înainte, citise, în L’ Indépendance Belge
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă atinge pragul intensității emfatice. Din păcate, genul acesta de travaliu eseistic nu dă naștere unor formule memorabile. Fraza nu poate fi reținută din lipsă de agresivitate. O procesiune de enumerări frumoase cărora le lipsește acuitatea. Sînt autori care, orice ar face, lasă o impresie de blîndețe mucalită și politicoasă. Din categoria aceasta face parte Ciprian Vălcan. Cuvintele
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
și intervențiile Hertei Müller la Göteborg au ritmat programul tîrgului, iar seminariile dezbateri, la care autoarea a apărut la scenă deschisă, au fost literalmente luate cu asalt, dar cu o admirabilă stăpînire de sine și disciplină, de către public. Cu un memorabil discurs împotriva dictaturilor, a duplicității morale a așa-numitei „Realpolitik” (pragmatism politic), cu o pledoarie lucidă în favoarea libertății, scriitoarea a inaugurat salonul scandinav, a oferit o conferință de presă, s-a angajat public, alături de Mario Vargas-Llosa, („nobelizat” în 2010) pentru
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
cărților sunt taxate, din pricina aceasta, inclement, aproape ca niște defecte de caracter de care se fac vinovați cei care le-au scris. Sigur că e la mijloc și un joc intelectual de deconstrucție, dar asta nu face observațiile mai puțin memorabile. Câteva exemple sunt savuroase. Unele sub altele, așadar: „Citesc o carte luată la-ntâmplare dintr-un vraf, Queer de Burroughs, tradusă bizar începând de la titlu (Pederast, ceea ce cred eu că e din alt registru) și probabil plată ca o talpă
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]