2,529 matches
-
Billy era de fapt directorul centrului Tyron Guthrie care ne găzduia, și un dramaturg de noto rietate mondială. El mi-a spus prima dată povestea cu contesa. A treia sau a patra zi mă nimerisem lângă el la masă și mestecam cu lingura în eternul pudding. „You doin’ O.K.?“ mă-ntrebase cu gura plină. „Yeah, fine“, îi răspunsesem cu engleza mea de Iowa City. Cum mergea cu poemele? Well... mergea greu, fiindcă poetele noastre erau afurisit de orgolioase, niciodată nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai trăiască după o asemenea cădere? O sală cu mașinării, spațiul la care nu poate ajunge. Ceva țâșnește din el. Oamenii intră și lunecă departe, prea repede. Chipuri se înghesuie spre chipul lui fără gură, înghesuind în el cuvinte. Le mestecă și suflă înapoi sunetul. Cineva zice răbdare, dar nu lui. Ai răbdare, fii răbdător, asta trebuie să fie. Pot fi zile. Nu se știe. Timpul fâlfâie în jur, cu aripile frânte. Voci trec, unele dau roată și se întorc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cel mai prost șofer începător. Uneori se repezea înainte, trecând ca un vârtej peste orice limită de viteză. Alteori, o ruptură din linoleum îi tăia elanul. În unele zile rezolva orice puzzle inventat de terapeuți. În altele, nu putea să mestece fără să-și muște limba. Nu-și amintea nimic despre accident. Dar era din nou capabil să formeze noi amintiri. Karin era gata să mulțumească oricărei puteri pentru asta. Tot mai întreba de două ori pe zi cum ajunsese acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mută a femeii ăleia, Gillespie. Își bău cafeaua, studiind fundul ceștii. La masa din celălalt capăt, fermierii făceau schimb de glume despre agenții agricoli guvernamentali. Weber asculta fără să înțeleagă. — Deci, zice primul gagiu, gândacul ăsta nu scuipă ce-a mestecat, ca ălălalt. Nu, zice al doilea gagiu. Asta e o călugăriță care nu face compost. Chelnerița lui își făcu din nou apariția. — Te mai servesc cu ceva, dragă? — Doar nota, mulțumesc. Oh... și pot să vă întreb ceva? Avea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca Groenlanda. Deschise gura ca să răspundă și descoperi că limba i se lipise de partea din spate a dinților. Nu putea saliva sau umezi golul înghețat și uscat din gâtlej. Orice australian de pe lumea asta și-ar fi închipuit că mestecă fier. Cuvintele ieșiră afară, dar pe bucăți, de parcă tocmai ar fi suferit un atac cerebral. Mormăi ceva despre cărțile sale care combăteau ideea „suferinței“. Orice stare mentală era pur și simplu un mod de a trăi nou și diferit, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stetoscopul de colo-colo Încet și atent, și totuși indiferent, și asculta. Un polițist cu un chip aspru și Întunecat, ciupit de vărsat, ridat și cu un aer brutal, stătea În picioare lîngă el, urmărind calm scena și legănîndu-și ușor bastonul, mestecînd Încet o lamă de chewing-gum. CÎțiva bărbați, printre care paznicul de noapte și vînzătorul de ziare de la colț, stăteau și priveau fix, liniștit. În sfîrșit, doi tineri, un băiat și o fată, bine Îmbrăcați, avînd ceva obraznic, indecent și urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lumina drumul cu trupul lui dar râma cu ce mă poate ajuta? Ea merge încet, eu merg repede, nu prea ne potrivim... Râma e o ființă umilă dar, pentru plante, e o binecuvântare. Ea fabrică sol fertil. Înghite pământ, îl mestecă bine, îl preface în sol roditor. Înseamnă că râma cea mică e o zână. Din păcate, unele substanțe chimice cu care noi vrem să ucidem dușmanii plantelor, îi pot ucide și pe prietenii plantelor. Așa am făcut noi cu aceste
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fie și intens militantă. Nu știu ce să-i spun, înainte de toate ar fi de arătat că limba a început să mi se întărească, un gust fără gust mi se preumblă dinspre bolta palatină spre omușor și invers, mai apoi urmează lignificarea, mestec lemn, apoi placaj, pe urmă iarăși grav mă uit la steaua fericirii colective și dăi cu pedesereul, și cu cedereul, și cu teteleul, și cu pepeleul, grav trebuie să fiu, în tranșee să mă mențin, cu un bocanc ac și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
-le-o lor. După alte discuții, maică-sa îi spunea pe un ton ascuțit: — O să stai la masă pîn-o să mănînci ultima fărîmă. Sau: Așteaptă tu, pînă o să-i spun lui taică-tu, drăguțule. Atunci el lua o bucățică, o mesteca fără să-i simtă gustul și o vomita în farfurie. Apoi se încuia în dormitorul din spate. Uneori, maică-sa venea la ușă și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o bucățică? De dragul meu?“ Atunci, Thaw, simțindu-se crud striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-a auzit de muzică clasică? Mîna sus dacă n-ați auzit de muzică clască. Nici o mîna? Bine. Vedeți voi, muzica clasică este genul suprem de muzică, muzica celor mai buni compozitori. La fel, studiul limbilor clasice este studiul suprem. Mesteci ceva? Thaw, care înghițise nervos, fu îngrozit că întrebarea era țintită spre el. Neîndrăznind să-și dezlipească privirea de fața profesorului, se ridică încet și clătină din cap. — Răspunde-mi. Nu, domnule. — Deschide gura. Deschide-o larg. Scoate limba. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ea se scutură, așa că începu și el să mănînce. Foamea și setea nu-l prea deranjaseră de cînd intrase în zonă, iar acum descoperi că mîncarea era atît de lipsită de gust, că o băgă înapoi în rucsac, dar Rima mesteca repede și sălbatic, de parcă mîncatul ar fi fost un fel de răzbunare. Devoră curmalele, smochinele, carnea de vită, fulgii de ovăz și ciocolata, cu fața scăldată în lacrimi. Lanark se uită la ea îngrozit și, în final, îi spuse timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de propriul grumaz și a început să mestece. Coada o avea legată într-un imens nod lucios. — Sus, băiete, că te brinde noabtea în zăbadă. Cin’ te-o fi lăsat să mori aci, că nu-i bicior de om, cât vezi cu ochii? Era un bărbat negricios, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să-mi dea, credeau că-l beau, dar eu n-am băut încă vin în viața mea. Matale nu ți-e foame, mănâncă dumneata. Și-și goli buzunarele surtucului. — Ai vorbit vreodată la telefon? Bărbatul dădu din cap a aprobare, mestecând. — Și eu, de trei ori deja, de la Universu’, mi-a dat voie domnu’ director Cazzavillan. Se-aude cam rău, cu păcănituri și sfârâituri, da’ crezi că-i omu’ -ntreg acolo, în pâlnia receptorului, mic ca o păpușică, doar că nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui răspunse că vrea să doarmă și s-o mai lase-n pace. Atunci Nicu nu-i mai vorbi. Mâncă el, repede și aproape pe nemestecate. Doctorul Margulis îi spusese că trebuie să mănânce mereu la aceleași ore și să mestece îndelung. Dar Nicu făcea exact pe dos: mânca atunci când ajungea acasă sau ori de câte ori îi dădeau unii și alții, și înghițea iute, nu-i plăcea să-și piardă timpul mestecând ca oile. Doctorul era foarte bun cu el și-l controla
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spusese că trebuie să mănânce mereu la aceleași ore și să mestece îndelung. Dar Nicu făcea exact pe dos: mânca atunci când ajungea acasă sau ori de câte ori îi dădeau unii și alții, și înghițea iute, nu-i plăcea să-și piardă timpul mestecând ca oile. Doctorul era foarte bun cu el și-l controla mereu, să nu aibă nici o boală, iar dacă tușea îi dădea hapuri și-i spunea cum să se îngrijească, odată l-a pus să respire aburi de la o oală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mamaia ar fi rămas toată în gura mamei, așa cum oamenii de departe pot să stea în întregime în gura telefonului. Era mic atunci, mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei și ea a spus Pfui!, iar când el a nceput
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și primise îmbucătura, iar odată cu ea, gustul degetelor: de nucșoară, de femeie flămândă, de piele de drac. — Ei, n-a fost gustos? Cel puțin o dată pe săptămână ai aici o delicatesă ca asta, fiindcă fraierii ăștia își închipuie că își mestecă propriile... O privi fără ocolișuri, așa cum nu făcuse vreodată cu vreo femeie. Nu știa câți ani să îi dea. Era tânără și voinică, înaltă cât el și, în afara unei cute între ochi, pe care o făcea la mânie - fiindcă tocmai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lingura în supa vâscoasă, ca pe o vâslă cu care ar fi vrut să atingă toți peștii, pe fundul apei. Așteptau să soarbă el primul și abia apoi se porneau să își mute pâinea ori sarea de la unul la celălalt. Mestecau și își rumegau gândurile, fără să le spună cu voce tare. Doar Omar ar fi vrut să vorbească, dar era prea lipsit de curaj. La bucătărie, deja se știa că o să vină o noră în casă și vorbeau despre ea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui semiți. Stând lângă o cișmea cu ornamente de piatră, în același timp nu putea să nu râdă în sinea lui de caraghioslâcul acelui popas, fiindcă ceea ce îl întrebau cel mai des cunoscuții din țara lui de adopție era dacă mestecă zgârci de evreu de câte ori are carne la masă. Părea greu și ireal pentru ei să le spună că trăise printre armeni și evrei de la care bunică-sa cumpăra vin și mătase, iar mai târziu, când stătuse o vară la Isfahan
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i face-o pară verde Ș-om lupta pân din noi unul se va stinge și s-a pierde. 465Pară roșă este smeul, pară verde e Călin Și în galbenu - ntuneric ei se luptă cu venin. Se - nfășoară, se desfășur, mestecând a lor văpae, Fulgerând umbra din codri în a flacărei bătae, Joacă-n juru-le dumbrava când în umbră purpurie, 470Cînd încremenește parcă într-o brum - adânc - verzie, Când în dungi înflăcărate, bolți, cărări în jur se casc Sub lumini de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pare rău, pot renunța. Melania Lupu declară senină: ― Noi doi o să ne mulțumim cu câte o bomboană, nu-i așa, Mirciulică? Bineînțeles după ce vom oferi la toată lumea. Se servi doar Șerbănică. Apucă lacom două fondante și le băgă în gură mestecând repede cu ochii spre bucătărie. Cotoiul mirosi bomboana și miorlăi întorcîndu-și capul. ― Cât pot fi de zăpăcită! Am uitat de mâncarea ta. Întinse o pungă de plastic pe covor și așeză deasupra feliile umede de parizer. Mirciulică se năpusti ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ideea v-a fost sugerată de o coincidență. Expunerea tabloului lui Goya în Muzeul Chiusbaian, adică la câteva zeci de metri de locuința prietenilor dumneavoastră, soții Miga. Nici că se putea ceva mai potrivit. Melania luă un fursec și-l mestecă mecanic. Părea uluită, arborase cea mai veritabilă expresie de candoare ultragiată. ― Cine a scornit istoria asta? Doar nu Florence! Ea ține la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de blană gălbuie. Matei îi aruncă o privire întîmplătoare. "Dumnezeule! E hidoasă. Parcă ar fi un păianjen." Sprâncenele desenate inegal dispăruseră, lăsând un chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o a doua pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie mestecând. ― Firește că vor veni. Popa o privi iute: ― De ce? Formalitățile s-au terminat, pe Panaitescu ― ideea dumitale ― ni l-au rambursat. Râse sinistru: Acum îl veghem. Mâine vom plânge la înmormîntare. Bătrâna clătină capul. Pe figura senină nu se citea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mici ale căror portiere se deschideau fără zgomot, totul arăta și suna diferit atunci când gustai băutura fermecată pe care străinii o savurau pe malul Mării Negre (elixirul Sinalco), totul arăta și suna diferit atunci când gustai, cu aerul unei revelații, guma de mestecat și micile pastile albe de Tic-Tac. Dintr-odată, lumea din jurul nostru se lumina, având consistența de cristal ciocolatiu a batoanelor de Toblerone. În țara lor fără de culori, copiii vedeau ridicându-se, peste blocurile marilor bulevarde, un curcubeu de bomboane colorate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
apropierea porților. Dar înainte de asta, prietenul nostru trebuie să vă înlesnească niște luări de contact necesare. Când totul o să fie în regulă, lui o să-i achitați cheltuielile. Prietenul mai dădu o dată din capul lui de cal, fără să înceteze să mestece salata de roșii cu ardei iuți pe care o înfuleca. Apoi vorbi cu un ușor accent spaniol. Îi propunea lui Rambert o întâlnire pentru poimâine, la ora opt dimineața, sub porticul de la intrarea în catedrală. Încă două zile, a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]