2,951 matches
-
cel puțin în ceea ce privește învățământul primar și secundar. În România este posibil ca această tendință să se manifeste odată cu schimbul de generații, în primele decenii ale secolului XXI; - impactul valoric asupra curriculumului este o realitate pedagogică milenară, așa cum am arătat deja. Metamorfozele axiologice care au însoțit marile mutații social-istorice au antrenat întotdeauna schimbări profunde, adesea totale ale curriculumului educațional. Societatea contemporană pare să se afle în vâltoarea unei transformări de amploare, cea mai profundă din câte a traversat vreodată, și, indubitabil, curriculumul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
The Humanities Project: The Rationale”, Theory Into Practice, 10, 1971, pp. 154-162. 53. W. Reid, D. Walker (eds.), Case Studies in Curriculum Change: Great Britain and the United States, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1975. Capitolul XVtc "Capitolul XV" Stenochoria și metamorfozele curriculumului educațional în era postmodernătc "Stenochoria și metamorfozele curriculumului educațional în era postmodernă" Deocamdată, curriculumul educațional nu este o symphonia agreabilă; dimpotrivă, traversează, apelpisit, o sfântă symphoria care l-ar putea obliga să se risipească în detalii nesemnificative și fărâme
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
10, 1971, pp. 154-162. 53. W. Reid, D. Walker (eds.), Case Studies in Curriculum Change: Great Britain and the United States, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1975. Capitolul XVtc "Capitolul XV" Stenochoria și metamorfozele curriculumului educațional în era postmodernătc "Stenochoria și metamorfozele curriculumului educațional în era postmodernă" Deocamdată, curriculumul educațional nu este o symphonia agreabilă; dimpotrivă, traversează, apelpisit, o sfântă symphoria care l-ar putea obliga să se risipească în detalii nesemnificative și fărâme peideutice fără rost. O îngrijorare stezică și un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
La sfârșitul celui de-al doilea mileniu creștin, frământările civilizației euroatlantice cu privire la destin s-au amplificat exploziv. Speranțele s-au multiplicat până la paroxism, iar spaimele s-au cristalizat în paranoia. Am evocat în cartea mea Mitul lui Chiron (2001)4 metamorfozele acestei mentalități paradoxale care se nutrește, în mod egal, cu delicii apocaliptice și spaime paradiziace. Nu voi relua aici hermeneutica acestei sensibilități oximoronice. Este bine să precizăm însă că ea nu a apărut la sfârșit și început de mileniu. Ultimele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reproducției sociale”" Adesea gândirea postmodernă se comportă ca o mișcare noetică teriomorfă care capturează și îngurgitează rapid monștri culturali mai mici aflați în preajma sa. În anii ’90, pedagogia critică americană și-a abandonat obsesiile politice aderând la mișcarea postmodernistă. Această metamorfoză a fost inaugurată în 1989 de către Peter McLaren și Rhonda Hammer. Eseul lor „Critical Pedagogy and the Postmodern Challenge: Toward a Critical Postmodernist Pedagogy” (1989) a jucat rolul de „manifest al reorientării”75. Ambiția acestor critici era aceea de a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vis cathesihastic. Și zeii vor fi iarăși uimiți de înțelepciunea oamenilor... Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. Găsim la I. Prigogine și I. Stengers (La Nouvelle alliance. Métamorphose de la science, Gallimard, Paris, 1979; trad. rom.: Noua alianță. Metamorfoza științei, Editura Politică, București, 1984) acest text relevant: „Ceasornicul este un mecanism construit, supus unei raționalități exterioare lui, unui plan realizat orbește de mecanismele lui. Lumea-ceasornic constituie o metaforă care ne amintește de Dumnezeu-Ceasornicarul, creatorul rațional al unei naturi automate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care, pe deasupra, sunt și onești profesori de virtute; pe scurt, iată-l pe Ulise patronul sofiștilor, idealul educațional al tuturor profesorilor plătiți de stat, al educatorilor - funcționari, disprețuiți de Socrate pentru că iubeau talanții, și nu travaliul paideutic. Dar nu această metamorfoză odiseică este Kehre de care vorbeam... * Să lămurim acum o întrebare cu adevărat „crucială”: de unde i-ar fi putut veni lui Ulise, dincolo de istețimea nativă, înțelepciunea pe care i-o atribuie sofiștii și o sugerează însuși Homer? Aedul face mereu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
circulare și permite cerului să continue să acopere totul și să conțină universul” (Comentarii ad Homeri Odyseean, Leipzig, 1825-1826, pp. 65 sqq, apud Buffière, op. cit., p. 593). Bibliografie selectivătc "Bibliografie selectivă" Această bibliografie conține numai lucrări semnificative pentru problematica și metamorfozele curriculumului modern, explicit. Am renunțat la lucrările referitoare la curricula implicite și tacite, plecând de la supoziția că ele prezintă mai puțin interes pentru specialistul contemporan. Referințele complete pot fi regăsite însă la sfârșitul fiecărui capitol de către oricine are dorința de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prezența sau absența cozii. și, nu în ultimul rând, pentru că, în interviurile realizate de-a lungul timpului cu oameni obișnuiți, schimbarea atitudinii vânzătorilor față de clienți este adesea adusă în discuție ca un semn al tranziției, ca element vizibil cotidian al metamorfozei mentalității. Indicii după care oamenii în majoritatea cazurilor remarcă sau măsoară schimbarea sunt elemente extrem de concreți, legați de viața de zi cu zi și mai puțin fac trimitere la abstracții cum ar fi „democratizarea societății”, mai ales în condițiile unei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
deschis analizei: vorbește de novatori (Camil Petrescu, Anton Holban - cu modalitatea vagului sau a fragmentarului), iar în capitolul Oglinda și reversul ei îi are în vedere pe André Gide, Lawrence Durrell, D. H. Lawrence, M. Blecher și Liviu Rebreanu, urmărind „metamorfozele personajului romanesc”. Monografia Albert Camus sau Tragicul exilului (1968) trece existențialismul tot prin grilă marxistă, deși limbajul critic este mai relaxat. Discutând proza unui contemporan în monografia Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor (1980), V. susține că fenomenalul are în proza acestuia
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
lit. (1982), 835-838; Cioculescu, Aspecte, 84-103; Vianu, Opere, XI, 271-280; Simion, Orientări, 66-83; Negoițescu, Scriitori, 286-289; Ivașcu, Confruntări, I, 437-442; Mihail Petroveanu, Studii literare, București, 1966, 73-123; Râpeanu, Noi, 199-203; Căprariu, Jurnal, 76-86; Regman, Cărți, 163-167; Piru, Panorama, 53-57; Manolescu, Metamorfozele, 85-91; Mincu, Critice, I, 189-192; Doinaș, Diogene, 66-70; Paleologu, Spiritul, 178-181; Râpeanu, Interferențe, 166-170; Ulici, Recurs, 99-108; Bugariu, Incursiuni, 41-46; Barbu, Sine ira, 137-140; Grigurcu, Teritoriu, 13-17; Rotaru, O ist., II, 530-544; Alexandru Philippide interpretat de..., îngr. George Gibescu, București
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
de la cel de tip proces-verbal, tranzitiv, neutru, la cel inspirat-metaforic, aproape liric” (Daniel Cristea-Enache). Anecdotica e asigurată de tribulațiile unui tânăr cu succes social și erotic care, în urma unui accident de mașină, rămâne impotent. Trama este aceea clasică a unei metamorfoze, infirmitatea modificând violent și brusc relația cu ceea ce se întâmplă în jur. La nivel narativ, cartea nu este lipsită de complicări ale tehnicii de expunere, prin delegarea ca personaj-narator a unui soi de dublu vizibil și agresiv al autorului.” SCRIERI
POPA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
P. Ibrăileanu este un creator complex, tulburat, ca Titu Maiorescu, de drame interioare, inclusiv acelea de ordin sentimental, un spirit superior tinzând spre contemplație, în fine, un moralist strălucit. Când investighează opera, criticul merge dincolo de text, caută filiația ideilor și metamorfozele spiritului care le pune în mișcare. Temperează legenda și dă, prin analiză, o imagine verosimilă a lui Ibrăileanu: un critic prob, fin cititor de literatură, informat, chiar erudit, cu mari posibilități de disociere în sfera ideilor. În analiza critică și
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
folclorice și istorisiri de demonologie populară e mobilizat în capitolul Un orb, unde e prezentată povestea misteriosului personaj Sfânta de pe Vale: oaia năzdrăvană, viziunea paradisiacă a „gurii de rai”, șerpii și smârcul malefic, câinele iadului, fata frumoasă și iubeață ca metamorfoză vicleană a Tălpii-Iadului ș.a. Toate sunt recuperate în ordinea „realistă” prin invocarea stării bahice a personajului care le-a perceput, recuperare contrazisă însă, în alte pasaje, astfel încât textul rămâne ambiguu. În narațiune este vorba de o lume a satului pestriță
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
coincidenței dintre viața și opera artistului). Tot în căutarea modelelor tradiției, monografia Lancea frântă (1995) se ocupă de lirica lui Radu Gyr. Există o demnitate, niciodată trădată, a expresiei poetice la Adrian Popescu, ce presupune eliminarea trivialităților și a stridențelor, metamorfoza miraculoasă a tot ceea ce rănește ochiul și sensibilitatea în caste imagini rezultate din filtrarea stilistică, dar, în ultimă instanță, și o manifestare a unei etici a scrisului artistic ce conotează, ca pe un adevărat crez superior, în ordine morală, și
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
lit. (1982), 857-864; Ion Pillat. Mărturii despre om și poet, București, 1946; T. Păunescu-Ulmu, Poetul Ion Pillat (Contribuții critice), Craiova, 1947; Manolescu, Lecturi, 114-146; Negoițescu, Scriitori, 163-167; Ciopraga, Portrete, 154-172; Regman, Cărți, 235-251; Martin, Poeți, I, 20-28, II, 19-24; Manolescu, Metamorfozele, 92-97; Piru, Panorama, 41-48; Tomuș, 15 poeți, 127-152; D. Micu, Ion Pillat, LL, 1969; Pillat, Mozaic, 231-253; Balotă, Labirint, 45-69; Doinaș, Diogene, 60-65; Papadima, Scriitorii, 218-226; Păcurariu, Clas. rom., 196-201; Ulici, Recurs, 91-98; Victoria Ana Tăușan, Ion Pillat. Ceremonia naturii
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
aplicată analiză de text. Fără a fetișiza obiectul studiat, P. punctează, în concluzie, rolul deopotrivă terapeutic și catalitic al avangardei. Din corpul acestei exegeze sunt extrase și dezvoltate ulterior două monografii autonome: A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei (1993) și Gellu Naum. Poezia contra literaturii (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj). În cea din urmă, criticul procedează după canoanele genului, dublând parcurgerea pe genuri a operei prin fine disocieri tematice și cronologice. Totuși, analiza, care își propune
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
poeziei, București, 1980; Lucian Blaga. Universul liric, București, 1981; Lecturi fragmentare, București, 1983; Jocul poeziei, București, 1985; Soarele și uitarea, Cluj-Napoca, 1985; Amânarea generală, Cluj-Napoca, 1990; Avangarda în literatura română, București, 1990; A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei, București, 1993; Recapitulări, București, 1995; Pagini transparente. Lecturi din poezia română contemporană, Cluj-Napoca, 1997; Gellu Naum. Poezia contra literaturii, Cluj-Napoca, 2001; Viață și texte, Cluj-Napoca, 2001; Descoperirea ochiului, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2002; Elegii în ofensivă, București, 2003. Ediții
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Podoabă, Până la capăt, VTRA, 1995, 8; Al. Cistelecan, Cum se construiește o generație, VTRA, 1995, 8; Ioan Buduca, Cumințenia lui Ion Pop, VTRA, 1995, 8; Adrian Popescu, Transmutația creatoare, VTRA, 1995, 8; Diana Adamek, „Recapitulări”, TR, 1995, 42-43; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 115-118; Simuț, Critica, 24-27; Grigurcu, Peisaj, II, 131-134; Micu, Scurtă ist., IV, 150; Doru George Burlacu, Vocile literaturii, Cluj-Napoca, 1998, 173-175; Poantă, Dicț. poeți, 161-164; Milea, Sub semnul, 98-101; Marin Mincu, VR, 1999, 12; Dimisianu, Lumea
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
individual, mai lent. Sortit acestei „tragedii”, contemporanul său, omul secolului al XX-lea, îi apare, peste ierarhii și clase sociale, un incurabil inadaptat, cu echilibrul lăuntric devastat de efortul sisific pe care îl face în vederea alinierii la ordinea mereu în metamorfoză a lumii exterioare. Acesta este teritoriul de emergență al figurației învinșilor, pentru care P. manifestă o adevărată predilecție, începând cu protagoniștii elegiaci din Scrisorile unui răzeș și sfârșind cu cei mai cunoscuți eroi ai romanelor sale: sinucigașul Radu Comșa din
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
note distincte, sau stenoterme - cuvânt împrumutat de la Simion Mehedinți, prin raportare la cele de circulație generală - sau euriterme. Consecințele cele mai notabile ale cercetărilor lui Edgar Papu au fost dezbaterea de idei în jurul conceptului p. și, pe de altă parte, metamorfoza acestuia în anii deceniului al nouălea. Impactul cu totul neobișnuit al întregului fenomen se explică, indubitabil, prin promovarea de către regimul comunist, după 1964-1965, a unei politici de așa-zisă independență națională, care a recurs la exaltarea pompieristică și, în fond
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
Delavrancea, Ion Minulescu, Mateiu I. Caragiale, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu ș.a. Demersul critic al lui R. se împlinește într-o largă viziune asupra fenomenului cultural și istoric românesc, încadrat în cel universal, ca în Interferențe spirituale (1970). Principiul metamorfozelor și al interdependenței între diferitele domenii ale culturii îi structurează mai toate studiile, eseurile și articolele. Concomitent, a elaborat mai multe ediții critice (în special din opera lui N. Iorga, majoritatea realizate în colaborare cu Sanda Râpeanu), riguroase din punct
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
147-160; Ciopraga, Portrete, 173-202; Crohmălniceanu, Literatura, I (1967), 469-513, 657-659; Georgescu, Polivalența, 187-216; Oprea, Mișcarea, 121-139; Regman, Cărți, 155-162; Al. Bojin, Studii de stil și limbă literară, București, 1968, 189-224; Constant Ionescu, Camil Petrescu. Amintiri și comentarii, București, 1968; Manolescu, Metamorfozele, 49-54; Mincu, Critice, I, 186-188; Piru, Panorama, 414-426; Al. Rosetti, Cartea albă, București, 1968, 49-61; N. Tertulian, Eseuri, București, 1968, 250-313; Balotă, Euphorion, 350-364; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 123-167, 257-260; Brădățeanu, Comedia, 332-340; Georgeta Horodincă, Structuri libere
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Goci, „Pământul din statui”, CRC, 1975, 24; Virgil Mazilescu, „Vârsta cunoașterii II”, RL, 1975, 21; Emil Manu, Memoria poeziei, AST, 1978, 8; Ion Arieșeanu, Adrian Munțiu, O, 1981, 2; Dim. Rachici, „Cel mai mare spectacol”, RL, 1985, 22; Marian Odangiu, Metamorfozele romanului istoric, O, 1985, 26; Haralambie Țugui, „Blazonul”, CL, 1987, 9; Liviu Grăsoiu, Poetul în umbra romancierului, LCF, 1996, 21; Dicț. scriit. rom., III, 322-323. D.Gr.
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
anumite convenții de atelier, poetica deschisă spre a aglutina stiluri extrem de diverse, urmările firești ale acestei atitudini estetice în construcția personajului, a intrigii, replicilor etc., totul pus sub semnul parodicului, mimând incoerența realității și discontinuitatea labirintică a psihicului. Concluziile atestă metamorfoza comicului contemporan, întrepătruns cu alte categorii estetice și alte stiluri. De la teatrul absurdului M. a trecut lesne la poetica Noului Roman, situat pe același palier al genezei social-filosofice. Primele delimitări teoretice, însoțite de texte ilustrative, autorul le opera încă în
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]