12,937 matches
-
și miroase a mâncare. Nu de alta, da’ aveți haine bune și capătă miros... De abia se luminase când bătrâna își sculă feciorii. Dormiseră amândoi într-un pat, același pat în care au dormit toată copilăria. Se culcaseră târziu, aproape de miezul nopții; târziu pentru bătrână, normal pentru fiii ei. Nu reușise deloc Gheorghe să-și convingă mama. Aceasta o iubea mult pe Elena, poate și pentru că a fost prima fată care i-a spus mamă. Cu Lucica era mai rece, poate
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se distreze, să nu se gândească la el, că a rămas singur. Nu l-a ascultat tânăra soață, l-a sunat la câteva zile, spunându-i că are nevoie de bani, că totul s-a scumpit, că vine acasă... Spre miezul nopții, intră în dormitor. Ilona adormise, cu un zâmbet fericit. În patul dublu, din lemn de nuc sculptat, așezat în mijlocul camerei, luminat discret de o veioză, părea o fetiță, îi mai lipsea o păpușă sau un ursuleț din catifea... Deasupra
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aveau loc aproape zilnic, la cele mai diferite și neașteptate ore. Gheorghe participa acum la toate, alături de comandanții securității, al miliției și al garnizoanei. Într-o noapte, se trezi în camera de oaspeți a primăriei cu primul secretar. Trecuse de miezul nopții, iar Tălparu nu se culcase încă. Stătea întins pe canapeaua din piele, îmbrăcat. Fuma liniștit, cu ochii fixați într-un punct din tavan. Pe o măsuță, lângă canapea, o sticlă de ,,albanez” părea să aștepte cuminte, golită pe jumătate
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o stare la alta, de la revoltă la compătimire, în special în privința persoanei sale. Nu se desprinse de pistolet, pe care îl așezase pe masă, parcă pentru a-l avea la îndemână dacă pe ușă ar fi pătruns revoluționarii. Când, spre miezul nopții, la televizor se difuză o declarație a generalului Iulian Vlad, prin care anunță că securitatea este alături de popor, de revoluționari, Gheorghe tresări ca trezit brusc din somn, poate chiar adormise, își luă arma și, fără să spună ceva, se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
invită la masă, în bucătărie. Pensionarii schimbară apoi cursul discuției, începând să se plângă de problemele lor de sănătate, înșirând bolile de care sufereau, de parcă ar fi organizat un concurs privind cel mai bolnav bătrân câștigă... Petrache se culcă după miezul nopții. Dormi buștean până spre dimineață. Un somn bun, de om tânăr. Dar, imediat după ce se trezi, deveni brusc indispus, și se explică povestindu-le bătrânilor visul frumos pe care îl avusese: găsise servieta diplomat, servise o cafea împreună cu domnul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
scenele care m-au marcat profund în primele luni ale șederii mele la Paris. Orașul nu mai era fascinant, ci imprevizibil, derutant. La poliție, am stat până târziu. Când mi-am privit ceasul, nu-mi venea să cred. Era deja miezul nopții. Metroul, aproape gol. La stânga, la dreapta, nimeni. Revedeam, în flash-uri, secvențe din filme americane cu gangsteri. Îmbrăcați în haine de piele negre, strânse în talie și lungi până-n pământ. Pistolul rece la tâmplă. Nu aveam prea mulți bani
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cameră. Îmi las ușor capul înapoi pe pernă și închid ochii. Îi deschid brusc și privesc tavanul. Un gri monoton. Acum mai bine de douăsprezece ore îmi pierdeam timpul pe net. Nu că n-aș avea altceva de făcut la miezul nopții, de exemplu, să dorm. În loc să deschid și eu o carte, am ales să stau în fața unui monitor. După ce răsfoiesc virtual câteva ziare, intru pe Facebook. Microbul ăsta m-a tâmpit de tot. Înainte mai citeam cărți. Acum, nimic. Până
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-l înțelegi și nici nu ai un sertar special în care să-l arhivezi. Să vedeți despre ce e vorba. Tipa asta, Roxana, avea o dorință de speriat, trăgea de mine la fiecare jumătate de oră. Și mă gândesc pe la miezul nopții că-mi vine să mă piș. Și îi spun imediat, dragă, trebuie să folosesc baia. Pe drumul scurt spre toaletă apare gândul acesta, necunoscut mie, o întrebare mai degrabă: ce diferență există și ce filtru se aplică între gândirea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu poezie, proză, muzică bună. Unde ? După ora 24 ești, de obicei, prea obosit să urmărești „Profesioniștii” sau vreo comedie, ceva care Într-adevăr să te relaxeze și să te deconecteze de la grijile zilnice. Chiar și un show politic cu miez este de preferat tuturor mizeriilor anunțate cu tam-tam În minute Întregi de publicitate. Și toate pe banii noștri ; cu alte cuvinte : plătim ca să fim prostiți, nu luminați, că ăștia n-au nevoie de prea multă lumină În jur, dimpotrivă. Dar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
întinderea șoselei, acoperind tot drumul, kilometri întregi, ca un pietriș tras de-un curent continuu. Se opri pe deal, în marginea pădurii, să privească. Imaginea aceasta terifiantă o urmărea de trei nopți. Trei nopți la rând ieșise după, sau înainte de miezul nopții, și văzuse același și-același lucru. Drumul mare în care se scurgeau și se-ntretăiau drumeagurile mici șănțuite de roți, potecile și cărările bătucite de pași, frământate-n copite, întinse și bătute în toate părțile, ca niște piei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
avea încredere decât în Irina, în cealaltă. Irina era și mai frumoasă și era gagica lui. Cu ea puteai să discuți orice, știa să-și țină gura, sinceră și neprefăcută, cu toate că ochii i se deschideau galbeni-verzui, ca la mâțe. În miezul lor se vedeau semincioare de cicoare plesnind și ridicându-se ca niște parașute spre cer. Se-ndrăgostise de ea și-o iubea ca pe-o iadă scăpată-n primăvară, jucăușă-n șolduri și, din șolduri până-n umeri, roșcată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a lui. A lui rămânea numai ușița îngustă ca un capac de raclă, pe unde se putea strecura în caz de nevoie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
huțul care-o purta kilometri întregi prin pădure. Calul se numea tot Tudor. Tudor stejarul. Tudor piatra din fața ușii, Tudor viezurele, Tudor coțofana ce vorbea cu vidra în lumina lunii, când luneca în apele boreale, să-și facă baia de la miezul nopții. Chiar și pe cățeaua ciobănească, neînfricata hăituitoare a lupilor, care-o păzea de-aproape și de la distanță, umplând pădurea cu glasul ei dârz și poruncitor, o dezmierda Tudora și-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
planuri pentru evoluția noastră; un fel de monitori ai istoriei“. Cea de-a doua categorie îi cuprinde pe „filozofii care învață tot ce s-a spus despre diferite probleme în alte părți; ei nu atacă o chestiune de fond, în miezul ei, ci informează asupra a ceea ce s-a realizat aiurea; nu vorbesc niciodată de, ci totdeauna despre; un fel de meseriași“. Așadar, paznicii filozofiei sunt acei profesioniști ai disciplinei care, neputând să facă filozofie, se mulțumesc doar să vorbească despre
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
-l scrieți pe diavol, căruia din bătrâni i se spune ucigă-l toaca. De ce ? Explicația este ușor de dat : sunetele ritmate pe lemnul toacei probabil că scad sau dezintegrează puterea lui - respectiv puterile malefice - vorba din bătrâni are foarte mult miez. Deci, ucigă-l toaca ! rog preoții, pe această cale, ca atunci când ies cu Sfintele Daruri să folosească cuvintele noastre tradiționale cu credință și cu dragoste să vă apropiați și nu cu frică... deoarece Maica noastră și Dumnezeul părinților noștri nu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și m-a ajutat, dar altfel decât credeam eu: mi-a adus de la cimitir, de pe morminte 8 (trebuiau să fie 9) capete de lumânări și prenumele celor de la care au fost luate și m-a învățat să le aprind la miezul nopții și să mă rog la ei să ne dezlege. Pentru ca să fie nouă lumânări, am tăiat una în trei și l-am pomenit pe tata, care murise între timp. și m-am rugat în felul meu până au ars toate
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de iarnă cu Alexandru, așa cum ne-am înțeles. Apoi toate vor intra pe făgașul lor, până de Revelion când, din nou, toți intră în febra altor pregătiri. Eu n-am niciun plan. Tu? Nu cred în chestia cu sărutul de la miezul nopții, sub rămurica de vâsc, dar simt că aș vrea mult, mult de tot să te țin de mână, atunci când se vor număra secundele... Maria a XV. 20 ianuarie Știi? Uneori mă întreb cine va „pleca” primul: tu sau eu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
aproape sfâșiind-o. Da! uite o privește, albastru, minunata păpușă cu bucle blonde, cu rochiță de voal. În plus, două cărți de povești frumos ilustrate, o minge, o cutie de bomboane și o ...gutuie. Mare, perfect galbenă, ca soarele în miez de vară. - Mami, ce i-o fi venit Moșului să-mi aducă și o gutuie? Ce să fac cu ea? E tare și parcă și puțin acră, decretă Mia, după ce încercase să-și înfigă repede dinții de șoricel, în fructul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o să... Poc! Ce-a fost asta? Un zgomot scurt, plin, l-a smuls din visare. Când s-a făcut dimineață? Pătura a alunecat pe podea. Se apleacă să o ridice. Lângă fotoliu, o ...gutuie. Mare, parfumată, galbenă ca soarele în miez de vară.. Sorbindu-i aroma, o duce la buze, ca într-un sărut și cu bucuria pe chip, o așază pe pervaz. Privește afară, spre cerul înghețat, dar senin, ca și cum ar fi căutat, din ochi, pe cineva. Și șoptește: - Mulțumesc
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cum se poate regăsi poeticitatea scenei în definiția de antologie a unui poet contemporan, George Vulturescu ("Unii dintre noi știm că scândura scenei/e un loc înghețat pe care îl poți traversa/ dacă întâlnești privirea celuilalt") și observațiile pline de miez ale unui alt poet, "travestit" acum în exeget al lui Emil Botta, care vorbește despre sacralitatea "posturii de spectator" și aceea a lecturii/scrierii poeziei? În preajma unei catedrale catedrala fiind metafora poeziei și scenei (n.n.) , ne simțim altfel, parcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pentru ca apoi să se dezică de ele, în căutarea durabilului și a siguranței. O gândire poetică tributară metaforismului romantic, de care în același timp se dezice prin parodie, face ușor sesizabilă evoluția sensibilității din adăpostul pleoapei spre exteriorul mecanic, din miezul luminii spre întunericul sumbru: Ochii în flăcări stăteau mărturie că încă nu-s mort (A fost un mister) Înecatul a cuprins marea în brațe. (Jaf) Între extremele care se ating ale dorinței de a fi peste tot și de negăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
obligați să rămână să populeze satele măcinate de război în Siberia, în Taiga și în altele părți ale Imperiului Roșu. Noapte de coșmar Era primăvara lui 1945, noapte cu lună plină și cu câțiva nori, când în localitatea Glodenii-Gândului, pe la miezul nopții, au început să se audă rafale de puști automate. O bandă de tâlhari înarmați au luat satul de la un capăt la altul la jefuit și tâlhărit. Îmbrăcați în uniforme rusești și mascați pentru a nu fi recunoscuți, au început
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Iarna când se însera mergea pe la vecinii care aveau copii mici și se așeza pe un scăunel la gura sobei și începea să depene la povești, încât copiii stăteau cu urechile ciulite și ascultau poveștile lui Aron până se făcea miezul nopții, când el încheia povestea așa: Am încălecat pe-o șa și am spus povestea așa. Moș, să mai vii și mâine ... Când se dădea vreun câine la Gheorghe a Dăniloaie începea să spună: Arone, Arone, mâncați-aș coada, negrule
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cât el. Fiind voinic, s-a întovărășit cu alt flăcău de seama lui, tot orfan, adică cu Cocoloș, un bărbat scurt și gros, iar la față negricios. Și unde știau că oamenii au agoniseală mai din belșug, mergeau amândoi în miez de noapte și îi mai ușura de câte ceva. Așa au mers într-o noapte la Ion Burdun, i-au descuiat o ladă mare cam de doi metri lungime, de un metru lățime și un metru înălțime, care era afară lângă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
podul casei, apoi după sobă, sub pat și apoi în toată casa. Mulți au spus că ei nu cred și nici nu se tem și au mers și ei de au stat fiecare cât a putut, dar cum se apropia miezul nopții, urgia lua proporții. După câteva săptămâni Zavastia a amuțit și făcea doar semne și arăta cu mâna către sobă încercând să explice că cineva sau ceva a ieșit din spatele sobei și a bătut-o cu capul de tocul ușii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]