2,151 matches
-
Kemenici cu ei pe cap? M. M.: Nu zic, dar Kemenici e chiar primul la intrare, pe stânga. Cum intri pe poartă e el, Divizionul, iar Regimentul e mai încolo. Sunt două unități acolo, în aceeași curte, lângă Gară. Iar milițienii l-au dus acolo: "Băi, unde să-l ducem? Nu-l ducem la noi că ne ia șeful la ture, că la ce-i aducem aici?" S. B.: Mai ales că Ministerul de Interne era atunci prost văzut. M. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ture, că la ce-i aducem aici?" S. B.: Mai ales că Ministerul de Interne era atunci prost văzut. M. M.: Sigur că da, era prost văzut, pentru că așa a fost zugrăvit. Pentru că Armata trebuia să mai nimicească jumătate din milițieni. Probabil că așa era scenariul. S. B.: Cum ați primit dumneavoastră sau toți cei cu care erați acolo vestea executării Ceaușeștilor? Cum ați judecat-o atunci? M. M.: Cu mintea de-atunci am zis: "O să ne bată Dumnezeu dacă am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
îndoaie foaia pe lung, că replicile-s scurte si hârtia-i scumpă". Totul s-a năruit când Sfatul Popular, măsurând metrii pătrați de pe str. Parcului 37, a considerat că există niscaiva spațiu excedentar. Și a fost repartizat noul locatar: un... milițian. Bietul, era bine intenționat: se descălța de cizme când urca treptele de lemn, dar tot nedumerit rămânea, deoarece "și el scrie la birou, însă n-are nevoie de atâta liniște ca să întocmească un proces-verbal de pe urma căruia se poate lăsa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Dostoievski pe Homer. Iar în judecățile de valoare se amestecă nepermis de mult politicul (într-o cercetare revendicată de la a-tot-puternicia esteticului!), ajungându-se la plonjări regretabile într-un banal inventat: "După ce confisca cu justificări obscure "Cel mai iubit dintre pământeni" milițianul satului vindea cartea la oraș, pe sume fabuloase". Hai să fim serioși! Când au fost confiscate cărțile lui Preda, unde, cum?... Una peste alta, "Iluziile literaturii române" e-o carte care te pune pe gânduri nu atât prin demolarea ierarhiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din Craiova, noua mea unitate, însoțit de prietenul Plopșor care - cunoscând cel puțin jumătate din locuitorii Olteniei! - cunoștea și pe maiorul de la O. S. a Regimentului și m-a recomandat ca fiind ceva mai mult decât un sergent t. r. milițian (cum arăta livretul militar). Prietenia arătată de Plopșor cu acest prilej, în tot timpul celor cinci luni de mobilizare „specială” la Craiova mi-a dovedit că mai sunt încă oameni ce merită nobilul calificativ de prieteni. Înainte de 24 Ianuarie se
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Dar nu vor avea ei zile ca să stârpească poporul! Doar că ne zburătăciseră cu Împușcăturile lor. Am rupt-o la fugă spre Primărie pe alte străzi, hăituiți și vânturați Încolo și-ncoace de un popor mult mai numeros de militari, milițieni și securiști, care veneau de peste tot dimpreună cu Salvări și mașini de pompieri. Toți au tras În noi. Vânau poporul ca pe iepuri, din Dacii În plină viteză. Ne Împușcau de la ferestre, din poduri, de pe acoperișurile blocurilor și iarăși fugim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe opresori, și anume gardianul. Însă relevant pentru ceea ce însemna lupta de milenii a creștinilor cu răul, o găsim în mărturia Preotului Dimitrie Bejan despre Învierea de la Aiud: „Imaginațivă cum făceam noi Paștele! Când cânta toată pușcăria Hristos a înviat! milițienii ne suduiau, stăteau cu parii pe noi, dar noi tot cântam! Acolo am trăit cel mai intens bucuria Învierii... Era directorul care îndemna: Bateți-i, măi. Nu vedeți că sunt creștini ?”. Poate tocmai acest citat ne dă cheia întregii suferințe
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
să fac o glumă, îi spun: „Părinte, anii în care ați stat în temniță nu se pun.”, la care sfinția sa replică: „Măi, n-am stat, mi am văzut de treabă.” La fel și părintele Justin Pârvu, când a fost eliberat, milițienii l-au întrebat: „Și acum ce vei face?”, iar părintele Justin le-a răspuns: „Ce să fac, o iau de unde am lăsat o.” În mod evident, o atenție aparte trebuie acordată poeziei „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, poezie care
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ajuns pe un câmp cultivat cu bumbac, cât vezi cu ochii. Pe acest teren erau trasate cu plugul străzi și locuri de casă. De dormit dormeam sub cerul liber, apă nu era nicăieri, nu existau fântâni iar tata, cu aprobarea milițienilor care ne păzeau, a pus un butoi în căruță și am plecat spre un braț mic al Dunării. Când am ajuns acolo, am intrat în apă, am băut pe săturate, am adăpat caii și astfel am scăpat de un mare
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
01.1953 a avut loc procesul, la care nu a acceptat avocat, apărându-se singur (era licențiat și în drept): „...cu barba și cu părul său alb, părea un profet ieșit din mormânt... Președintele a dat ordin la cei doi milițieni să-l ia cu forța pe Monseniorul Ghika...” (El) „cu o mână se ținea de boxă, chiar în fața mea, iar cu cealaltă a apucat banca pe care erau așezați avocații”... „acești milițieni, oameni mari și viguroși, n-au fost în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mormânt... Președintele a dat ordin la cei doi milițieni să-l ia cu forța pe Monseniorul Ghika...” (El) „cu o mână se ținea de boxă, chiar în fața mea, iar cu cealaltă a apucat banca pe care erau așezați avocații”... „acești milițieni, oameni mari și viguroși, n-au fost în stare să-l urnească din loc. Și totuși (V. Ghika) nu cântărea nici 50 de kg. Părea o stâncă”. Mai târziu Monseniorul le-a spus tovarășilor săi de suferință: „La proces, v-
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a mima ceea ce așteptau tinerii de la ideea de "libertate": "puteam să lipsim de acasă noaptea și să mergem pe străzi și să nu fie nici o problemă, pentru că, atunci, pe vremea respectivă, era o problemă dacă ieșeai noaptea pe stradă", căci milițienii legitimau oricând trecătorii, cerându-le explicații (Zoltán Rostás, Florentina Țone, op. cit., p. 21). 164 Se pare că situația nu se datora întru totul faptului că "era un oraș mic". În București, în aprilie 1982, orice trecător ar fi putut vedea
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu sălbăticie extremă, interogându-i brutal și maltratându-i cu sadism pe protestatarii timișoreni arestați între 16 și 18 decembrie și pe cei bucureșteni arestați în 21 decembrie după-amiaza sau în noaptea de 21 spre 22 decembrie (este vorba despre milițienii și securiștii care au torturat cu bestialitate în timpul anchetei). Este evident că, dacă revoluția nu ar fi izbândit, toți cei arestați în decembrie 1989 ar fi făcut închisoare politică, ar fi fost deportați ori uciși. În „Bibliografia” de la sfârșitul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și alte figuri ale nomenclaturii locale, vizibil timorate și îngrijorate pentru siguranța lor (unii chiar au manifestat crize nervoase de depresie, în public sau în mediu restrâns). Uneori au fost agresați și membri ai autorităților de supraveghere: este cazul unui milițian de la o secție de votare, care a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, uniforma fiindu-i sfâșiată de mulțime (Oprea și Olaru, 2002, p. 20). Și în acest caz, distrugerea uniformei era tot o formă de ucidere în efigie
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
efigie a instituției reprezentate de individul respectiv. Prevăzând o ripostă din partea forțelor de ordine - care, de la un punct încolo, începuseră să-și facă simțită prezența -, la un moment dat protestatarii au plasat copii în fața coloanelor, pentru a-i îmblânzi pe milițienii ori soldații care ar fi primit ordin să tragă asupra mulțimii. Ședințele de înfierare a manifestației și de destituire a conducerii IABvtc " Ședințele de înfierare a manifestației și de destituire a conducerii IABv" După violentele manifestări anticomuniste și anticeaușiste de la
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în prealabil, a testat terenul), dar în cele din urmă a renunțat, ca să evite represaliile asupra familiei. După revolta muncitorilor și a celor care li s-au alăturat în marș și după risipirea demonstrației, zona a fost invadată de securiști, milițieni, activiști, îndrumători și tot felul de supraveghetori. Orașul a intrat în stare de necesitate, fiind intens supravegheat pe străzi de trupe și patrule; sediile politice, la rândul lor, erau păzite de armată. Convorbirile telefonice - cu alte localități din țară sau
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
împotriva populației în rândul căreia s-ar fi aflat și presupușii „teroriști” antiromâni. Arestații timișoreni (până într-o mie de oameni) din perioada 16-19 decembrie 1989 au fost supuși la o serie de maltratări grave, fiind anchetați și schingiuiți de milițieni și securiști. Torturile la care au fost supuși seamănă cu cele aplicate în cazul muncitorilor de la Brașov, din 1987, semn că aparatul de represiune nu numai că folosea același metode, dar acestea erau în stilul brutal stalinist specific anilor obsedantului
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pe solidarizarea timișorenilor. Dar Securitatea știa să păstreze aparențele: pe de o parte provoca mulțimea ieșită în stradă, cu ajutorul unor membri de-ai săi care distrugeau însemnele comuniste și instigau la revoltă, iar pe de altă parte, securiști combinați cu milițieni, armată și trupe de grăniceri au participat la represiune. La București, Ceaușescu a intuit trădarea și complotul, și chiar a inițiat la un moment dat destituirea capilor Securității și Armatei, pentru a prelua controlul total, întrucât aceștia au amânat punerea
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
SRI este aceea de a da un răspuns la întrebarea aflată pe buzele tuturor în 1990: cine a tras în protestatarii din stradă? Or, Raportul SRI indică pentru Timișoara- Armata (pentru 17 decembrie), apoi structuri mixte de reprimare, alcătuite din milițieni, grăniceri și trupe de securitate (pentru perioada 18-19 decembrie); la București (21 decembrie), forțele de reprimare au fost alcătuite din scutieri, milițieni, trupe USLA. Raportul SRI mai afirmă că unii manifestanți din București ingeraseră droguri cu efect excitant în după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
stradă? Or, Raportul SRI indică pentru Timișoara- Armata (pentru 17 decembrie), apoi structuri mixte de reprimare, alcătuite din milițieni, grăniceri și trupe de securitate (pentru perioada 18-19 decembrie); la București (21 decembrie), forțele de reprimare au fost alcătuite din scutieri, milițieni, trupe USLA. Raportul SRI mai afirmă că unii manifestanți din București ingeraseră droguri cu efect excitant în după-amiaza și noaptea de 21 decembrie, care să le înlăture senzația de frică (!?); aceste droguri nu fuseseră oferite în stare pură, ci fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
instituție vizată de diversioniști ar fi fost Televiziunea, întrucât întreaga țară primea doar pe această cale informații directe despre revoluție și despre situația din România. Un caz special în care a funcționat manipularea și psihoza legată de „teroriști” identificați cu milițieni și securiști s-a petrecut la Sibiu. În cartea sa Moartea pândește sub epoleți. Sibiu ‘89 (1993), Ion Țârlea pledează pentru ideea că, din cauza presiunii psihologice, haosului și suspiciunii generalizate, la Sibiu, diferite forțe de ordine au deschis focul unele
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ordine au deschis focul unele împotriva altora, iluzia așa-numitului terorism fiind susținută de către noua Putere în mod intenționat. Astfel, la Sibiu, revoluția ar fi fost instrumentată ca anti-Miliție, încercându-se culpabilizarea intenționată a respectivei instituții și confecționarea „teroriștilor” din milițieni, așa făcându-se că mai multe sute dintre aceștia au fost maltratați și umiliți aproape o lună de zile, ținuți prizonieri într-un bazin dezafectat de înot. În acest caz, afirmă Ion Țârlea, s-a mizat pe confuzie și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
-se că mai multe sute dintre aceștia au fost maltratați și umiliți aproape o lună de zile, ținuți prizonieri într-un bazin dezafectat de înot. În acest caz, afirmă Ion Țârlea, s-a mizat pe confuzie și pe manipularea imaginii milițieni=securiști=teroriști. Teodor Filip (Secretele USLA, 1999) afirmă că identificările „securiști=teroriști” au avut un caracter diversionist. Filip dă exemplul uslașilor uciși în condiții confuze în fața MApN, ale căror cadavre au fost lăsate în stradă și profanate (mai târziu, respectivii
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
aceștia erau „trăgători de elită, străini sau autohtoni, care au tras după un scenariu în punctele-cheie ale Bucureștiului. Restul a fost panică, lipsa instruirii pentru asemenea lupte de stradă sau gherilă urbană, au tras unii în alții, militari în militari, milițieni în milițieni și invers” (Ursu-Gheorghiu, 1994, p. 23). 7. Am amintit, inițial, și varianta după care „teroriștii” ar fi fost deținuți de drept comun. Această interpretare apare însă de puține ori (în lucrarea semnată de Valentin Raiha, În decembrie ’89
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
trăgători de elită, străini sau autohtoni, care au tras după un scenariu în punctele-cheie ale Bucureștiului. Restul a fost panică, lipsa instruirii pentru asemenea lupte de stradă sau gherilă urbană, au tras unii în alții, militari în militari, milițieni în milițieni și invers” (Ursu-Gheorghiu, 1994, p. 23). 7. Am amintit, inițial, și varianta după care „teroriștii” ar fi fost deținuți de drept comun. Această interpretare apare însă de puține ori (în lucrarea semnată de Valentin Raiha, În decembrie ’89, KGB a
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]