20,506 matches
-
tragi apa? — Diaree. — Cum arăta căcuța? Era lichidă sau moale? — Nu mă uit la ea! Nu m-am uitat! Și mai lasă-mă-n pace cu căcuța - doar sunt la liceu, ce naiba! — Ah, nu țipa la mine, Alex. Nu de la mine ți se trage diareea, te asigur. Dacă ai mânca doar ce capeți acasă, n-ai alerga la WC de cincizeci de ori pe zi. Mi-a zis mie Hannah ce faci, așa că să nu-ți închipui cumva că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până-și dă jos hainele de oraș năclăite, în care a umblat toată ziua după datornici, și își pune costumul de baie. Eu îi duc prosopul în timp ce el clămpăne pe stradă, spre plajă, în pantofii cu șireturile desfăcute. Am pe mine pantaloni scurți curați și o bluză imaculată, sarea din apa oceanului am dat-o jos la duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat frumos, cu cărare. Promenada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu tot! îmi strigă ultima mea presupusă (și autointitulată!) mireasă dezamăgită prietena mea bizară, lungană și foarte ușchită, care într-o oră de pozat pentru reclame la desuuri câștiga cât analfabetul de taică-său într-o săptămână de lucru în minele de cărbuni din Virginia de Vest. Credeam că-i fi f’un tip superior, limbistule, nenorocitu’ dracu’! Pe fata asta frumoasă, care mi-a răstălmăcit intențiile, o cheamă Maimuța, porecla trăgându-i-se de la o mică perversiune la care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Mamă, de ce-ai...?“ și spunem tot felul de povești în vreme ce vaporul uriaș se cutremură zgâlțâit de ruliu și tangaj, ne dăm mari cu poante gen - a cărui mamă era cea mai sufocantă, care avea cel mai tembel babac, cu mine ți-ai găsit nașul, ticălosule, ține umilință pentru umilință, rușine pentru rușine... vomatul căznit din WC-uri de după mesele zilei, hohotele de râs isteric, ca de muribund, ce se înalță din cabine și lacrimile vărsate cât ai clipi - ici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pereții acoperiți de rafturi de cărți, a căsuței noastre de la țară focul arde molcom, doica irlandeză îmbăiază copiii înainte ca Mama să-i culce în pătuțurile lor, iar suplul fost manechin, fostă călătoare pe meridianele globului și deviaționistă sexual, fiica minelor și a combinatelor de prelucrare a minereurilor, victima autoproclamată a unei liote de nemernici lipsiți de orice scrupul, poate fi văzută aici în pijamaua ei Saint Laurent și în botoșei, cufundându-se gânditoare în lectura unui roman de Samuel Beckett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de evadare pe care ne-a oferit-o amândurora), omul care mă leagă prin AVC de Bill Mauldin, eroul la fel de drag mie ca și Corwin și Howard Fast - față de Morty, cu ochii scăldați în lacrimi de iubire (pentru el, pentru mine) mă leg să folosesc „puterea condeiului“ pentru a-i elibera de nedreptate și exploatare, de umilințe, sărăcie și neputință pe oamenii la care acum mă gândesc (și simplul gând îmi face pielea de găină) ca la Popor. Sunt înghețat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
brațul șefului de promoție 1950 de la Liceul Weequahic! Ori redactorul de la Revista de drept a Universității Columbia! Ori militantului idealist pentru libertățile civile! Hai să privim adevărul în față: curvă sau nu, tipa e marfă, recunoști? Cine o vede cu mine își dă seama clar de tot ce-mi doresc eu de la viață. Este exact ceea ce taică-meu numea „fufă“. Da’ bine-nțeles! Și pot eu să aduc acasă o fufă, doctore? — Mami, tati, v-o prezint pe soția mea, fufa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreun rău? Trebuie să le spun că-s pe cale să facă o greșeală. De bună seamă că n-au de gând să mă trateze ca o bandă de huligani antisemiți. — Pardon, fac eu și mă strecor printre ei cu o mină aspră pe chipu-mi cuprins de paloare. Unul din ei strigă în urma mea: — Domnu’, cât e...? la care eu iuțesc pasul și-o țin într-un ritm alert spre hotel, fără să pot înțelege ce le-o fi venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi putut fi soră, îmi zic eu, încă o fată zdravănă cu idealuri nobile. Chiar mi-o și imaginez pe Hannah care ar fi emigrat în Israel dacă nu l-ar fi găsit pe Morty, s-o salveze. Dar pe mine cine să mă salveze? Șiksele mele? Nu, nu, eu le salvez pe ele. Nu, mi-e clar că pentru mine mântuirea se cheamă Naomi! Poartă părul ca o fetiță, împletit în două cozi - asta ține, desigur, de tehnica hărțuirii adversarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până când aceasta avu tot atâta realitate ca și peronul spălat de ploaia rece ori semnalele luminoase ce se tot schimbau. Apoi bărbatul i se adresă și ea se văzu obligată să revină din lumea ei ascunsă și să afișeze o mină de voioșie și curaj. — Ei, domnișoară, o să avem parte de o călătorie lungă Împreună! Să ne facem cunoscute numele. Al meu este Peters, iar ea e soția mea, Amy. — Pe mine mă cheamă Coral Musker. — Cere-mi un sandviș, imploră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În mișcare. Lămpile gării Înaintară singure spre Întuneric, iar doctorul se Întoarse să plece de lângă ea. Dacă aveți nevoie iarăși de mine, sunt la trei compartimente mai Încolo. Mă cheamă John. Doctor John. Ea spuse cu o politețe familiară: — Pe mine Coral Musker. El se Înclină În fața ei scurt și formal, Într-un mod neenglezesc, și plecă. Fata văzuse În ochii lui alte gânduri, căzând ca ploaia. Niciodată până acum nu mai avusese senzația că e uitată atât de brusc. „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi atinse mâinile. — Să nu crezi că sunt rece. Dar mi se pare că ne cunoaștem de atâta vreme. O imploră: — Fii puțin mai străină. Dar Înainte ca ea să-și fi putut recăpăta vioiciunea minții, pentru a arbora o mină „străină“, deja recunoscuse, „Da, și eu simt același lucru“, așa că nu mai era nimic de spus și stăteau În tăcere, ca niște prieteni vechi, gândindu-se fără agitație la noaptea care-i aștepta. Scurtul ei acces de recunoștință trecuse, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unei obrăznicături din primul rând. Ciocolate. Invitații la masă. La vederea pieptului cenușiu de gâscă de pe platoul său, se opri o clipă. — Luminile Londrei, Încheie el. Dacă veni vorba de varieteuri, spuse Myatt, Janet, n-ai vrea să vii cu mine la un spectacol În seara aceasta? Folosi numele ei de botez, simțindu-se acum cu totul În largul lui, căci știa că mama ei fusese evreică și că-l avea pe unchiul ei În buzunar. Mi-ar face mare plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am zărit o veche cunoștință, spuse Hunter. Mă duc până acolo să o salut, bine? Sigur, iubitule, am răspuns, iar Hunter se Îndreptă către un grup din celălalt colț al camerei. Milton bătu cu palma sofaua, iar Marci și cu mine ne-am așezat lângă el. — Cum e măritată? mă Întrebă Milton. —E atât de plăcut... Începui eu, dar Marci mă Întrerupse. —Să fii căsătorit trebuie că este cel mai plictisitor lucru din toate timpurile, se văită ea. Respectul de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gât dintr-o Înghițitură. —Unde e Hunter? se uită Lauren În jur. Vreau să-l cunosc mai bine. Uite-acolo, cu Sophia D’Arlan, i-am răspuns, arătând către șemineu, unde Sophia Încă discuta cu Hunter, având pe față o mină serioasă. Se pare că sunt vechi prieteni. Lauren făcu o piruetă măiastră și apoi se aplecă și-și atinse vârful patinelor. Din poziția aceea, spuse: —Sophia spune asta despre soții tuturor. —Hunter o ajută la un proiect la care lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca lumea măcar trei Încăperi - bucătăria, dormitorul principal și salonul - și atrăgându-mi atenția că În mai puțin de o lună, de una singură, nu aș putea obține acest rezultat. Avea dreptate. Știam bine că Milton manipula acea parte din mine care-și dorea să-i facă o surpriză lui Hunter, oferindu-i imaginea de fată de modă veche, deloc preocupată de carieră, În stilul „proaspăt căsătorită“ care se ocupă de casă. Știam și că un cămin confortabil l-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
niciodată menționat de către jurnaliștii de la revistele pentru femei și nici de grupul ei exclusivist de prietene devotate În mod servil, cunoscute și ca doamnele de companie. Am exagerat cu florile de păr? Sau nu sunt destule? Întrebă ea, cu o mină Îngrijorată, atunci când eu și Lauren am ajuns, imediat după miezul nopții, la apartamentul de lux de la ultimul etaj de la Hotel Rivington, care era locația pentru Petrecerea de Divorț. Era Îmbrăcată cu o rochie Ungaro de culoare albă, cu imprimeu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spus adevărul. — Am găsit chitanța asta de hotel În costumul lui adus de la curățat. Era de undeva de unde el spusese că nu fusese. Cred că mă minte. —O, Doamne, spuse Lauren Încet. —Ce să fac? — Ar trebui să vii cu mine la Moscova la meciul de polo pe zăpadă și să uiți de toată povestea asta. Pe 6 noiembrie. Să-ți notezi În agendă. —Sunt foarte tentată. Dar acum, serios, ce-o să mă fac? am continuat eu. Poate că nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
adevărat că Christopher... —Tinsley ți-a spus asta? Are În mod sigur pe altcineva. Nu a vrut să spună pe cine. Zice că o să pună capăt relației ăleia, dar eu sunt În stare de șoc. Te rog să vii pe la mine. Singurul lucru pe care l-am mâncat În ultimele trei zile sunt pastilele de Seroquel. E pentru schizofrenie. Da’ eu n-am schizofrenie, am... Deodată, se auzi un fonfăit și foșnet de șervețele. Marci plângea fără să se poată controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asta. Ar trebui să-ți acorzi niște timp de gândire, să reflectezi. Oricum detest Bungallow 8. N-am putut să intru acolo cu Christopher. Era prea supraponderal, spuse Marci, ștergându-și lacrimile cu mânecile din dantelă. Apoi, uitându-se la mine cu disperare, Întrebă: Cât durează partea asta cu meditatul asupra problemei, mai exact? Trei săptămâni? Aș putea să termin de meditat până la Ziua Recunoștinței? 13tc "13" FΨΨΨ de aniversarea căsătorieitc "FΨΨΨ de aniversarea căsătoriei" To: Sylvie@hotmail.com From: Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mâner din carapace de broască țestoasă, de se pot cumpăra de la Asprey. Știam că dacă Își lăsa la mine o periuță de dinți, asta ar fi dus la haine lăsate pe la mine, ceea ce ar fi dus la rămânerea lui pe la mine... așa că, știi ce? Încă sunt În căutarea unui tip pentru Cuplarea nr.3! Să te distrezi minunat la Paris și ne vedem la Moscova. Îmi aduc o șinșilă 1 grozavă. De-abia aștept. xxx Lauren Email-ul de la Lauren, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă simt atât de dărâmată. Sunt furioasă rău. Lauren nici măcar nu mă lasă să-mi sun soțul, m-am plâns eu. Are dreptate. El are neapărat nevoie să-și dea seama ce-a pierdut... —Rochia asta e destul de teatrală pentru mine? ne Întrerupse Tinsley. Plutea către noi Într-o rochie de bal roșie, cu multe zorzoane la umeri. Cum o să-și dea lumea seama că m-am hotărât să devin actriță de teatru? Că arăt ca o dansatoare de flamenco. — Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vreun șef mafiot. Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le scriu pe o bucată de hârtie. Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plecat de-o oră spune, luînd ceașca pusă lîngă telefon -, vine cu cursa rapidă. Cred că abia aștepți rîde sonor Paula, întinzîndu-se după țigări. Am auzit cum îți dădea sfaturi profesorul; ar fi trebuit să nu te primesc azi la mine... Ca să-ți tihnească telefoanele inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine făceai nes decît amestec. Un puști obraznic, zău! face un gest evaziv Paula, aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de Doamne-ajută?! se miră Vlad. Aici, pe aleile combinatului gîndește cu glas tare Mihai, încă sub impresia privirii cu care l-a înfruntat Teona. Da-da, mormăie Vlad, sorbind ultima înghițitură de cafea am cunoscut mai înainte în birou la mine una înfofolită, gripată, i se vedea doar jumătatea de sus a ochilor și-avea niște picioare... superbe! Dacă nu termin la timp rezervorul, cred că mă-nghite Fă-i curte; ori o potolești, ori o întărîți mai rău. Nțt! face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]