12,997 matches
-
au vorbit fie despre poetica „dorință”, fie despre vulgara „poftă carnală”. Oricum i s-ar zice, continuă P.H.L., contează cu adevărat măsura în care atracția dintre îndrăgostiți este „înnobilată” prin puterea lor de a îndepărta prefăcătoria, poza, mimarea sentimentului și minciuna, în favoarea dăruirii cu deplină sinceritate și cu conștiința creșterii spirituale prin celălalt. Scriitorul are pretenția (naivă?) de a imagina „iubirea pură ca apa de izvor”: acea relație onestă, de comunicare totală, la care visează două ființe umane care s-au
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Pentru că au picioarele scurte...” Și, după câteva secunde, adaugă: „- La noi toate au picioarele scurte!” Presupune că se referă la toate păsările văzute de ea, în copaci sau pe sârmele de telegraf. Își spune, murmurând mai mult pentru sine: „Inclusiv minciunile...” Dintrodată își dă seama că, în lumea micuței sale partenere de discuție, minciuna încă nu există. Va trebui să fie foarte atent la ce și cum îi răspunde: totul trebuie să fie absolut „adevărat”, adică să nu-i trezească alte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
picioarele scurte!” Presupune că se referă la toate păsările văzute de ea, în copaci sau pe sârmele de telegraf. Își spune, murmurând mai mult pentru sine: „Inclusiv minciunile...” Dintrodată își dă seama că, în lumea micuței sale partenere de discuție, minciuna încă nu există. Va trebui să fie foarte atent la ce și cum îi răspunde: totul trebuie să fie absolut „adevărat”, adică să nu-i trezească alte întrebări la care el să nu mai afle un răspuns credibil. A devenit
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
măcar să clipească. Părea sincer mirat și oarecum decepționat că evenimentul trăit de el cu atâta intensitate s-a pulverizat dintrodată. „Caz tipic de mitomanie...” - notează P.H.L. în marginea relatării Profesorului. „Mană cerească pentru scriitori gen Brătescu-Voinești, cu al său Niculăiță Minciună... Remarcabil este că majoritatea copiilor evoluează rapid, părăsesc teritoriul imaginar al jocului și al fabulației aparent gratuite, pentru a accede la jocul (dirijat) al inteligenței. Pe măsura creșterii își face loc tot mai vizibil ceea ce părinții și educatorii cu vocație
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui erau duși în oraș după unele cumpărături, s-a hotărît să folosească toate mijloacele de convingere, pentru a-i face și pe ceilalți să termine odată cu povestea comorii. Că erau sătui cu toții să tot asculte fel de fel de minciuni scornite pe seama ruinelor de pe dealul de lîngă sat. Dar, culmea-culmilor era că toți din grup le credeau. Absolut toți. Adică ce credeau și ce știau de fapt? Că, undeva, nimeni nu cunoștea exact locul, în ruinele unei vechi cetăți de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi împreună cu Ilinca!... Zi că nu-i așa și mănînc zece fluturi cu tot cu aripi! Virgil se înroși pînă-n vîrful urechilor și se opuse cu cea mai mare îndîrjire: Ragi ca un vițel tras de coadă!... De unde ai scornit tu asemenea minciuni gogonate?... Ce am eu cu Ilinca? Nu vezi că vorbești fără nici o noimă? Nu tu ziceai mereu că Vlad are ce are cu Ilinca? Acum o-ntorci? Ba n-o-ntorc deloc, stimabile, hai să fim serioși!... O fi avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l reproșez cu destulă tărie și l-am rugat să-mi mai povestească o dată. Ei, și pentru că m-am întîlnit cu el a doua oară și am stat de vorbă pe malul rîului, unii au scornit fel de fel de minciuni. Și pe Vlad, adică, de ce nu l-aș putea suferi? Pentru că nu l-a crezut pe Bărzăun de prima dată și era cît pe ce să-l pocnească atunci cînd a insistat să nu mai meargă la Peștera Liliecilor? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
veni să sară pe pereți. Citi încă o dată și încă o dată articolul, ca și cum ar fi fost vorba de niște cuvinte magice cu care ar fi putut deschide tainele supreme, iar cînd mai văzu și cine semnează articolul, urlă cît putu: Minciună! Și trînti ziarul pe masă. Văzuse bine și, cu toate astea, mai citi o dată. Semna Matei Mosora, fratele său!... Culmea mistificării! Doar știa un sat întreg că Matei nici măcar nu fusese la peșteră. Și nici nu se întorsese de la logodnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de pornit, în primul rînd împotriva cumnatului său, încît se hotărî să-l facă de rîs cu prima ocazie ce se va ivi. Să se învețe minte să spună adevărului pe nume, trase el concluzia, nu să orbească lumea cu minciuni de astea! Că atît lui Virgil cît și lui Vlad, dar cu precădere Ilincăi și Bărzăunului expediția de la Peștera Liliecilor le lăsase un gust amar, nu trebuie să se mai spună. Cu toată zarva ce se făcuse în jurul celor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lucru despre mine, cînd mă cunoști și știi bine că n-aș minți nici măcar un țînțar, d-apoi pe tine, la care țin așa de mult?" Și totuși Bărzăunul s-a folosit în aceste rînduri de un anumit soi de minciună, deși a făcut el caz că nu minte. Și minciuna a constat în faptul că a pus pe seama Ilincăi acea afirmație năstrușnică, referitoare la așa-zisele sale comentarii în fața lui Virgil, că, adică, i-ar fi scris poezia Matei. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-aș minți nici măcar un țînțar, d-apoi pe tine, la care țin așa de mult?" Și totuși Bărzăunul s-a folosit în aceste rînduri de un anumit soi de minciună, deși a făcut el caz că nu minte. Și minciuna a constat în faptul că a pus pe seama Ilincăi acea afirmație năstrușnică, referitoare la așa-zisele sale comentarii în fața lui Virgil, că, adică, i-ar fi scris poezia Matei. Nici vorbă să fi afirmat Ilinca așa ceva, iar Bărzăunul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pice para mălăiața drept în gură. Aflați voi că eu am rupt ziarul cu poza mea, acela în care se laudă domnul Răgălie cu marea sa descoperire și l-am dat pe foc în fața mamei! Eu n-am nevoie de minciuni! Voi nu vedeți că acuși trece vacanța și n-am reușit să facem mai nimic? (Nu-i reproșați nimic Ilincăi, dar să știți că n-a rupt nici un ziar, așa cum susține. Dimpotrivă, a mai cumpărat 10 exemplare, pe care maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îngrop imaginația". Și se ironiza: "o frumoasă glorie de artist și povestitor neînfrânat" ... "Eu care mi-am zis mag sau înger, dispensat de orice morală, iată-mă redus la pământ... În fine îmi cer iertare că m-am hrănit cu minciună. Trebuie să fii absolut modern ... să deții adevărul într-un suflet și un corp, dincolo de iubirile mincinoase". Dezolanta afirmație "Nu mai pot să vorbesc ... aici se oprește infernul meu", nu era urmarea unei constatări a secătuirii propriilor forțe creatoare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-l aud și pe David. Să-l văd. Să-l ating. Altfel spus, îl abandonez. Dispar în preria mea. Mă las gâdilat de fiecare firicel de iarbă despre care știu că nu e iarbă, ci fibră sintetică. Un fals. O minciună. O minciună tăcută. În sfârșit. Îmi amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru, în patul ei de pe vremuri, mare ca o insulă. Mâna ei mângâindu-mă pe frunte, cu arătătorul încordându-i-se suplu ca să nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și pe David. Să-l văd. Să-l ating. Altfel spus, îl abandonez. Dispar în preria mea. Mă las gâdilat de fiecare firicel de iarbă despre care știu că nu e iarbă, ci fibră sintetică. Un fals. O minciună. O minciună tăcută. În sfârșit. Îmi amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru, în patul ei de pe vremuri, mare ca o insulă. Mâna ei mângâindu-mă pe frunte, cu arătătorul încordându-i-se suplu ca să nu mă atingă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în ziua de astăzi, când circulă atâtea zvonuri și cele mai multe nu au nici un temei... Dumnezeu cu mila..., dacă sunt acolo, să fie sănătoși! RETORICA LUI LACHE Așa cum se întâmplă cel mai adesea, Lache, ca orice om care a învățat că minciuna nu a omorât pe nimeni, ba chiar uneori a salvat vieți, încerca și acum, la masă cu Manea și Broșteanu, ca în atâtea alte rânduri, să-și convingă amicii că este un individ cu totul și cu totul special, că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
deplin liber! Cu dorul nu-i prudent să te joci ori să-l iei în ușor! Mai bine ocolește-l! Sus cerul, jos pământul; sus albastrul, imaculatul, jos ciudatul, păcatul... Când păcatul e din iubire sunt semne de fericire! Când minciuna este rege, n-are cine s-o dezlege! Amorul, dorul, călătorul - „vine” deloc întâmplător. Când te amăgești vine că nu prea gândești! Întâi și-ntâi gândește ce și cât să dorești, după care înfăptuiește!. Nu te pierde în amănunte, fleacuri
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
puțin de infinit... Răul nu are trup propriu; el își face loc oriunde-i energia cosmică (precum și „energiile” noastre omenești!) se încarcă negativ! Să gândim, așadar, fără încetare pozitiv! Suprafața cu toate „sclipirile” ei poate ascunde în lăuntru ei deopotrivă minciuna și adevărul! Să ai tot timpul ceva de lucru, de înfăptuit, de realizat care să te bucure, altminteri te încarci energetic negativ și viața ți se pare, o dată în plus, o povară... Cică viața ar fi mai interesantă când duci
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
a Oamenilor.... Oameni, cât suntem pe pământ, să-i ajutăm, atât cât putem, pe cei săraci! Decât bogăția care pierde omenia, mai bine sărac și curat (dar nu foarte sărac...). Când arunci câte-o „bombă”, vezi dacă are și „efect”! Minciuna în dorința ei aprigă de ascunde cât mai profund adevărul, devine avocatul diavolului! Cată să te vindeci de, invidie-această boală care se îndreaptă în primul rând împotriva ta. Când din invidios vei ajunge invidiat, va însemna că te-ai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
distinctă sferă.... privește, Avito, privește bine", și se reîntoarce la izvorul copilăriei sale, a acelei copilării de care niciodată nu vorbește. "Taci!, taci!, taci impertinentule!" îi zice Avito. * Cu facultatea de a vorbi începe Apolodoro să exerseze imaginația sa, inventând minciunile, antrenându-se în unica potență divină, bătându-și joc de logică. I se deșteaptă sfântul sens al comicului, se recreează în toată incongruența și în tot absurdul. Râde din toată inima, inimă de copil, dându-și pe spate capul, tot
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
consideră satisfăcut, mergând de grabă la don Fulgencio, primește o nouă surpriză. Copilului nu-i lipsesc calitățile de observator, cum se vede spune maestrul, dar nu văd de ce ai fi avut de zis asta, sau nu mi-ai spus vreo minciună... O minciună! Exclamă Carrascal făcând ochii mari. Da, o minciună... provizoriu. Deși este provizorie... o minciună! Dar dacă dumneata te afli în ea, Carrascal? Este oare mai mare minciună ca adevărul? Nu ne înșeală? Nu ne înșeală adevărul cele mai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mergând de grabă la don Fulgencio, primește o nouă surpriză. Copilului nu-i lipsesc calitățile de observator, cum se vede spune maestrul, dar nu văd de ce ai fi avut de zis asta, sau nu mi-ai spus vreo minciună... O minciună! Exclamă Carrascal făcând ochii mari. Da, o minciună... provizoriu. Deși este provizorie... o minciună! Dar dacă dumneata te afli în ea, Carrascal? Este oare mai mare minciună ca adevărul? Nu ne înșeală? Nu ne înșeală adevărul cele mai ingenue aspirații
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nouă surpriză. Copilului nu-i lipsesc calitățile de observator, cum se vede spune maestrul, dar nu văd de ce ai fi avut de zis asta, sau nu mi-ai spus vreo minciună... O minciună! Exclamă Carrascal făcând ochii mari. Da, o minciună... provizoriu. Deși este provizorie... o minciună! Dar dacă dumneata te afli în ea, Carrascal? Este oare mai mare minciună ca adevărul? Nu ne înșeală? Nu ne înșeală adevărul cele mai ingenue aspirații ale noastre? "Dar acest om... dar acest om
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
calitățile de observator, cum se vede spune maestrul, dar nu văd de ce ai fi avut de zis asta, sau nu mi-ai spus vreo minciună... O minciună! Exclamă Carrascal făcând ochii mari. Da, o minciună... provizoriu. Deși este provizorie... o minciună! Dar dacă dumneata te afli în ea, Carrascal? Este oare mai mare minciună ca adevărul? Nu ne înșeală? Nu ne înșeală adevărul cele mai ingenue aspirații ale noastre? "Dar acest om... dar acest om..." își zice Carrascal în stradă, confuz
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fi avut de zis asta, sau nu mi-ai spus vreo minciună... O minciună! Exclamă Carrascal făcând ochii mari. Da, o minciună... provizoriu. Deși este provizorie... o minciună! Dar dacă dumneata te afli în ea, Carrascal? Este oare mai mare minciună ca adevărul? Nu ne înșeală? Nu ne înșeală adevărul cele mai ingenue aspirații ale noastre? "Dar acest om... dar acest om..." își zice Carrascal în stradă, confuz. Imperfecta realitate este un zid de bronz împotriva planurilor sale; nu are voință
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]