1,659 matches
-
în chip de fată de împărat, nevoită să pornească în căutarea iubitului misterios și să urce pe stînci cu povîrnișuri de cremene și de fier. Acolo, sus, se află castelul fantastic unde iubitul o așteaptă. Viața-moarte urcă la cer. Baba mioritică își pune și ea îmbrăcăminte neobișnuită, care se constituie într-un tip de portret specific drumețului asupra căruia s-a abătut o mare năpastă; este și un semn de identitate pentru cel ce aleargă pe necuprinsuri. În corpus-ul mioritic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mioritică își pune și ea îmbrăcăminte neobișnuită, care se constituie într-un tip de portret specific drumețului asupra căruia s-a abătut o mare năpastă; este și un semn de identitate pentru cel ce aleargă pe necuprinsuri. În corpus-ul mioritic, ciudatul portret apare esențializat la cîteva linii, cu intenții de șablonizare, adaptat discursului epic: Și tu de-i zări Și te-i întîlni Cu-o babă bătrînă, Cu furca săină, Ea torcînd la lînă, Cu doi dinți în gură.... Sau
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
portretului cunoaște mutații conjuncturale în retorica baladei. Dar și în colind. De pildă: Mergu-mi și mai mergu, Cete-mi de feciori, Mici colindători. Da-n cale le iasă Prea Sfînta Mărie, Cu rochia deschisă, Calea le-o cuprinsă. În textele mioritice propriu-zise, schița de portret prin vestimentație este obligatorie. În exemplul anterior se rezumă la un singur vers: “Cu rochia deschisă”. El nu este suficient de explicit și nici nu revine în stilul lui “e lesne de-al cunoaște”, însă ține
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fapt, se strecoară aici un vag element funerar. Într-adevăr, voinicul zăcea de moarte, părăsit pe un cîmp unde se dăduseră lupte grele. Era străjuit doar de “cei brazi înalți”, ca în Toma Alimoș; sau ca în anumite variante pur mioritice. Din acest punct, “maica bătrînă” se metamorfozează în doftoroaie și în vrăjitoare: Mă-sa se ducea Pă vîlcele mici, Scotea buruieni dulci, Punea la răni mici; Pă vîlcele mari, Scotea buruieni tari, Punea la răni mari. Și ea-l căuta
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sa se ducea Pă vîlcele mici, Scotea buruieni dulci, Punea la răni mici; Pă vîlcele mari, Scotea buruieni tari, Punea la răni mari. Și ea-l căuta Și mi-l vindeca. Scena aceasta finală își are corespondent într-un text mioritic propriu-zis. La rugămintea păstorului, de data aceasta aflat și el în stare critică, bătrîna pune în mișcare virtuțile magice ale plantelor, pentru a da curs benefic stării suferindului: Maică, maica mea, Gătește-mi vatra de foc Ca să-mi sameni busuioc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Lemminkäinen renunță la aventura eroică. El cedează în favoarea erotismului, în compania fetelor frumoase și “libere” care-l așteptau acasă. Deocamdată, Eros are ascendent asupra lui Marte, ca și a lui Thanatos. În sfîrșit, aventura tot “pură”, dar tragică, a Păstorului mioritic. De data aceasta, Thanatos nu mai are răbdare. Păstorul, la rîndul său, deși de aceeași statură voinicească și curajos ca Arjuna și ca “mic de ciobănaș”, se decide să-l înfrunte pe Thanatos, “cunoscînd” dinainte riscul pe care și-l
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mie de fețe Se știe că miturile, legendele (textele folclorice, în general) cunosc mari mutații de formă și de sens de la o epocă la alta; de aceea, lectura literală și strict sincronică duce la înțelesuri prea adesea înșelătoare. Cazul păstorului mioritic acuzat că n-a pus mîna pe ciomag, în cunoscuta împrejurare critică, mi se pare că trebuie regîndit cu răspundere și competență. Intențiile de politizare, cum se observă adesea, comentariile superficiale, răutăcioase nu-și au locul. Interesează, dacă este posibil
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
analfabet. Moartea se arată aceeași pentru toți și nimeni nu-și poate dovedi vitejia în fața ei. Își schimbă doar fețele. La vîrsta mitică a ivirii și problematizării morții, mesagerul lua chip de zeu. Ca să repet, corespondentul de peste veac al păstorului mioritic este Dumuzi, zeul-păstor al sumerienilor. Au urmat mulți alții, rezultatul rămînînd neclintit. Diferența se constată doar în privința comportamentului în momentul experimentării în fapt. La vestea că moartea se află în apropiere, Dumuzi se vaită cu disperare și cere forțelor divine
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cere forțelor divine împuternicite să-l ajute într-o formă sau alta: Cu inima înlăcrămată Porni departe, spre cîmpie, Cu-nlăcrămată inimă-păstorul Porni departe, spre cîmpie; Cu fluieru-i legat de gît El își începe jeluirea. Nici urmă de jelanie la eroul mioritic. Plîngerea e amînată sau transferată în altă ordine cosmică, pentru ca sensul existenței să fie recuperat dintr-o perspectivă posibilă. Sumerienii vorbeau de autorități sau de divinități patronale, care aveau în stăpînire, fiecare în parte, sectoare distincte din organizarea cosmică și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
da iama în bucate”, adică a face risipă peste măsură. Dar zicala pare să-l împace pe Yama cu Telepinus. Pe de altă parte, paralala Yama-Telepinus invocă, cel puțin de la distanță, mitul Proserpinei, fecioara răpită înainte de nuntire, ca și păstorul mioritic (sumerian ori carpatic), de către forțele infernale. Ca și în cazul patronatului sumerian, actul în sine a provocat dezordine la toate nivelele de ființare cosmică. A fost nevoie de înțelegere între puterile aflate în conflict, între „Marele de Sus” (după formularea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
viza facultatea misterică, puterea sacră cu care era dotat omul (ființa, planta). Zalmoxis, divinitate aproape unică, îi învăța pe daci, prin exemplul personal și, mai ales, prin foarte numeroșii săi preoți, cum să fie ei înșiși „aleși” și nemuritori. Păstorul mioritic, deși nu purta un nume consacrat, era respectat printre ai săi ca fiind purtătorul unor calități morale exemplare, dobîndite în urma unei existețe austere, în tradiția eremiților daci răspîndiți în număr apreciabil pe toată cuprinderea plaiurilor. Există o legendă mioritică, neinventariată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Păstorul mioritic, deși nu purta un nume consacrat, era respectat printre ai săi ca fiind purtătorul unor calități morale exemplare, dobîndite în urma unei existețe austere, în tradiția eremiților daci răspîndiți în număr apreciabil pe toată cuprinderea plaiurilor. Există o legendă mioritică, neinventariată de Fochi (datorită formei sale în proză), în care păstorul, tînăr „nelumit”, coboară din munte, într-o zi de sărbătoare, la horă, în sat. La ducere, trece peste apa rîului, ca Iisus, fără s-o atingă. La întoarcere, era
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
secrete, poate fi esențializată printr-un simplu gest, activ ori pasiv, nu este monopolul unui grup restrîns. Socrate a dovedit că fiecare om curajos și-o poate adresa conform daimonului său. Pe această direcție Dumuzi se întîlnește încă o dată cu păstorul mioritic. Iar dacă am insistat asupra fondului documentar privind existența mitico-istorică a celor trei eroi, Osiris, Decebal, Socrate, am dorit să indic suportul cultural care a favorizat rostirea gravă a întrebării. C. Bestiar mitologic a. Un triptic zodiacal Taurul, Cerbul și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mod curios, Berbecul și-a adjudecat, cu timpul, spațiul acvatic. Domeniul lui este marea primordială în mișcare genezică; se arată totdeauna disponibil s-o înfrunte cînd se anunță momentul insurecțional. O face în favoarea omului, mai precis a ciobanului (păstorului „ne-mioritic”), în ipostaza lui „voinicească”. Interesantă mi se pare și schimbarea formală a rolurilor, în cazul de față fiind vorba de inițiativa celui care preia conducerea dialogului. Cerbul fabulos, stăpîn pe cîmpuri și livezi, lansează provocarea cu adresă la Făt-Frumos „Dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
marea. El se întrece în cuvinte și în laude, pentru că se simte sub ocrotirea celor doi (berbeci năzdrăvani de data asta), care-i sar în ajutor la consemnul știut. Iată un text integral și tipic pentru conflictul dintre păstorul „ne-mioritic” și adversarii săi arhetipali, marea în cazul de față: Dalbuț păcurariu, Mirelui tinerelul! Mi s-o lăudat Că el că mi-și d-are, Cîte flori pă munte Atîția oi dă frunte, Cîți luceferei, Atîția berbecei, Cîte stelușele Atîția mieurele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
asemenea lucruri în dotare, în stîna sa de pe plaiurile cerești ale lui Anù, regele zeilor sumerieni. „Nuditatea zeițelor, observă un autor avizat, este un instrument al morții”. Ceea ce se confirmă perfect în conflictul Inanna-Ereșkigal. Se poate reține și un pasaj mioritic din Luduș (ca multe altele din corpus-ul lui Fochi), de tipul: „- Nu mă pușcați, Nu mă tăiați,/Numai capul mi-l luați. Deposedarea de însemnele cultice depășește înțelesul de moarte ca moarte. Păstorul carpatic putea fi „împăcat” dacă însemnele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a se găsi formule credibile, fie și amăgitoare, de „atenuare” a tragicului, de revalorizare, cum spune Mircea Eliade, stă calea care duce la ideea de „petrecere” a dalbului de pribeag și, totodată, la înțelegerea unei mitologii a morții în variantă mioritică. c). Participare: actorii și spectatorii se întrunesc în funcție de imperativele deschiderii/închiderii spre și în cosmicitate și pe care le numim naștere-nuntă-moarte. Nașterea, judecată după aspectele „văzute”, se mărginește la cadrul aparent familial; cu nunta se încearcă mai insistent forțarea imediatului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și „creator”. Moartea simbolică în istorie nu înseamnă închidere. Totdeauna există un loc de trecere, un „pod” peste care se regăsește încă un tip de existență. Acesta ar fi sensul creației în spirit și în operă. Ni-l ilustrează păstorul mioritic și Meșterul de pe Argeș. Așa cum îl gîndește Eliade, în cercetarea științifică sau în scrierile literare, Thanatos se înseninează. El nu mai constituie motiv de neliniște, de angoasă și tinde să se asemene cu Eros. Contemplarea acestor simboluri mitice, Eros și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui acvatică. Ni se mai spune că la polonezi circulă (la fel de intens și după același scenariu) și motivul „maica bătrînă”. Limbajul criptic nupțial ei i se adresează: tînărul, înainte de a muri, roagă pe tovarășii săi, în cel mai autentic spirit mioritic, s-o anunțe pe mama lui că s-a însurat, apa fiindu-i mireasă, iar lăutarii-brazii. Dar nu asemănarea româno-polonă a alegoriei pare să fie centrul de interes al lui Petru Caraman, ci constituirea ei în materie poetică. În această
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de-a nunta și de-a moartea. Așa se unesc nunta cu moartea. E sensul sentinței, unice și cutremurătoare: „Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs!”. Dar în sistemul alegoric al bocetelor și în acela al poemei mioritice, distanța e greu de apreciat. În primul caz, alegoria îndeplinește o funcție strict etnografică, de natură cutumiară: se regretă o întîmplare nefericită. Tragicul se află împlicat, decurge din firea lucrurilor. În baladă, în colinda rostită la fereastră, într-un timp
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu face contabilitate, nu înregistrează cazurile comune, repetînd la infinit aceleași gesturi disperate și scheme ritualice, pînă se umple un cimitir întreg. Miorița (baladă, colind) s-a desprins de bocet, ca să devină un tip de meditație asupra morții. C. Imaginar mioritic în Baltagul Se face adesea apropiere între „epopeea păstorească” Miorița, și opera sadoveniană Baltagul, înrudite cel puțin tematic, adică inspirate din același mediu de viață păstorească. Romanul ar fi o variantă în proză a cîntecului folcloric. Lucrurile nu stau departe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aproape indiferent la comparațiile privind cele două opere. Dat fiind că stăpînea o informație extrem de bogată, la concurență cu folcloriștii cei mai redutabili, mi se pare mai mult ca sigur că avea în vedere perspective mai largi în înțelegerea problematicii mioritice. Se bucura și de avantajul, aproape unic, de a fi trăit multă vreme printre oieri, în sate și la stîni, ca simplu observator, într-o vreme cînd păstoritul conserva încă forme de organizare și de viață moștenite din străvechime. De
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
le augmentează, ca și scriitorul însuși. Așa se naște portretul ideal de comportament eroic ori de frumusețe, preluat și răspîndit în și prin colectivitate. Este de bănuit că, în linii generale, procesul fabulativ a funcționat la fel și în privința păstorului mioritic. La un alt registru al portretizării, protagonistul este destinat să șocheze dacă judecăm lucrurile numai în schemă mioritică. Să ne amintim de o anume relatare a jupînului David despre „cel cu căciula brumărie”. Cînd Lipan poposea la Călugăreni și prindea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și răspîndit în și prin colectivitate. Este de bănuit că, în linii generale, procesul fabulativ a funcționat la fel și în privința păstorului mioritic. La un alt registru al portretizării, protagonistul este destinat să șocheze dacă judecăm lucrurile numai în schemă mioritică. Să ne amintim de o anume relatare a jupînului David despre „cel cu căciula brumărie”. Cînd Lipan poposea la Călugăreni și prindea „coraj”, ceea ce se întîmpla des, găsea momentul să se răfuiască cu Diavolul, sub pretext că ar fi aruncat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că eu ceva nu înțeleg...”. Fără a intra în amănunte, putem presupune că Gheorghiță reprezintă o interfață, încă neîmplinită, a tatălui său, acela neînfricat, pregătit oricînd să pună mîna pe baltag; dar ne duce și pe calea rezervată destinal păstorului mioritic. Avem de a face cu trei ipostaze posibile ale unuia și aceluiași personaj din mediul oieresc. După consumarea aventurii și pedepsirea asasinilor, Gheorghiță se putea alege cu formula epitetică „cel cu baltagul”, în loc de „cel cu căciula brumărie”. Ultima i s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]