11,805 matches
-
pe mine. Nu știu de ce să mă supăr, dar nu înțeleg misterele astea. Nu cumva... Măgarule! Ești un măgar! Ce-ți trece prin cap? Atunci ce-s misterele astea? protestă Miluță ofensat, și-i atinse ușor obrajii cu vârful buzelor, mirându-se singur de îndrăzneala sa. Nici un mister. Erika trebuie să plece într-un loc și vrea s-o însoțesc și eu... Dacă-ți spun, te superi și nu-mi dai voie. La o petrecere la care s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
puteau ține capetele pe umeri. Atunci ieșeau clătinându-se, sprijinindu-se de pereți până în spatele casei, unde se ușurau și trăgeau cu armele-n șobolani, dacă nu era Erika acasă, să urce care mai vedea scara și mai putea. Se mira că cealaltă, Irina, care era fată cuminte, de oameni necăjiți, stătea cu asta. Nu mai primise un rând de la Toma. Nu voia să se gândească la el acum, pentru că prea o impresionase Miluță îmbrăcat în hainele lui, trântit acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mecanicul, făcându-i cu ochiul, adică să te fofilezi, șmechere, să nu pună laba pe tine! Cine să creadă, înțolit în costum de gabardină, un pârlit de fochist? Hai cu mine. N-ai pus în gură nimic... Să mănânc?! se miră Miluță, și dădu din umeri. De mâncare îmi arde mie, când sunt pe urmele mele? Intră cu Ghiță Todireanu într-un local ferit, știut numai de mecanic, și-i izbi nările, gata să-l dea jos de pe picioare, un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu pomii. Asta mă va despovăra de toate suferințele și pornirile care mă fac să mă port așa cum mă port... Ca o oaie capie, adăugă alintându-se, brusc înveselită. Am să mă fac pădurăriță. După război, firește. Ce idee! se miră Tudor. Cum așa! Ce poate fi mai frumos! Mai curat! Decât să trăiești în mijlocul naturii! Am visat din copilărie să cresc și să mângâi animale. Să aud goana ciutelor prin tufișuri. Să dau de mâncare veverițelor. Să mă-ntâlnesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Lipsit de originalitate nu ești pentru că spui ce s-a mai spus; ci pentru că accepți de-a gata spusele altora, fără ca acestea să răspundă unei nedumeriri proprii, unei răfuieli cu tine însuți. Adică pe negândite. [Ț] Nu trebuie deci să mire dacă, în aceste cursuri, se vor găsi - numai uneori cu referințe explicite - idei sau teme ce se pot regăsi în gândirea altor filozofi. Ceea ce importă este numai organicitatea integrării lor în mersul gândirii sale proprii, felul în care fac bloc
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
medicală ce trebuia să apară prin investirea banilor, adică zece centre de cercetare ce urmau să fie realizate în țară. Și după aceea autoritățile care clamează de fiecare dată cum absorbția de fonduri europene este o prioritate pentru Guvern se miră că doctorii români pleacă în alte țări. Dacă până acum oficialii se tot plângeau că nu au proiecte, iată că avem situația inversă: există proiecte deja aprobate, există finanțare, numai că actele normative se blochează între ministere luni de zile
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
nou marginile patului, nu avea nimic de care să mă fi putut lovi în timpul nopții. Colegele de cameră m-au întrebat ce fac, pentru că întorsesem pe dos tot patul : saltea, pernă, pături, tot. și era normal ca ele să se mire. Le-am arătat unde mă doare și le-am povestit Visul. Au verificat și ele, ba au mai venit și niște surori și am ajuns toate la concluzia că în pat nu aveam cum să mă lovesc. Durerea persista, și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
La un moment dat simt că nu mai pot scrie și aproximativ jumătate de pagină format A4 a ajuns un scris cumplit, care nu semăna deloc cu scrisul meu citeț și frumos. și spun colegei ce mi se întâmplă, se miră și ea, nu trec câteva minute și calculatorul se întrerupe. Fără motiv evident fizic. Am verificat toată instalația și legăturile electrice nimic; totul era în ordine, doar ecranul era stins. După câteva momente bune, un gând bun trimis de Sus
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
primăvara care, întotdeauna, se lăsa așteptată. Ne bucuram de tot ce ne oferea anotimpul alb, de la primul fulg ce cădea, în general pe la sfârșitul lui noiembrie și până la ultimul țurțur topit abia la început de aprilie. Da, să nu te miri, iernile erau foarte lungi pe atunci. Între timp, s-au schimbat multe, inclusiv anotimpurile nu mai sunt cum erau odată. Poate n-ai să mă crezi, dar într-un fel, mi-e dor de iernile acelea. De sentimentul de libertate
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Nici nu țin minte anul... Când m-au anchetat am leșinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari și pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lașitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
obraz tânăr și veșnic nevinovat de timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația mea, gesturile își fac loc în timpane rămân în timp, ca sfintele icoane. În casele mici și meschine și-n marile saloane, iată! nu mă mai miră că la plecare versurile cad triste din liră. Și galeria este de vânzare în lumea prezentă de bacara, lipsită de soare, în ceașca de cafea vor seca amintirile. Icoane vechi De ziua ta, desigur, Sfântul Gheorghe și-a arătat sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
până la pubertate, în jurul vârstei de 12-14 ani. Deci, până atunci el mai este în legătură directă cu informațiile pe care le deține de acolo de unde vine. De aceea sunt mulți copii care spun lucruri deosebit de importante, de care unii se miră, iar alții nu le dau importanță, considerându-le „prostioare de copil neștiutor”. Vedeți dumneavoastră, atenția care trebuie acordată copiilor și din acest punct de vedere este foarte importantă, pentru că am putea învăța și afla de la ei mult mai multe lucruri
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
curat, adevărat, vezi cum strălucește? Într-adevăr, amfora strălucea ca aurul în bătaia soarelui și era foarte frumoasă. Doar la unul din cele 3 picioare vizibile avea ca o gheară înfiptă în pământ, ca pentru sprijin mai puternic. M-am mirat puțin de acel picior deosebit de tot ce văzusem până atunci, am vrut să întreb, dar m-am abținut. Totul este în ordine, mi s-a transmis telepatic. Dacă este așa cum gândesc eu, în acest copil, pe care toți ni-l
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
amândouă în el. − O să-l aranjez eu. Și fetele se apucară de pregătit costumația de bal. Încercară să îndoaie și să coasă câte o cută pe dinăuntru, dar tare erau nepricepute! Așa că luară lucrurile și plecară la croitorie. Se cam miră croitoreasa că era cineva dispus să strice niște haine atât de elegante, dar la urma urmei asta nu era treaba ei. Așa că le făcu probe și le chemă a doua zi cu treizeci de lei. Ajunse acasă, fetele puseră toate
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
Blackie, stăpână Shelley! Blackie primește o fundă mare roșie, iar Shelley ia cupa și diploma. Urmează setterii. Whisky ia premiul I, cu o fundă mare mov, iar Lucy cupa și diploma. Plus mâncare. Fericite, fetele iau un taxi. Șoferul se miră grozav, văzând doi câștigători. În fața blocului s-au adunat copii. − Haideți să ne ajutați! strigă Lucy. Și copiii cară cei doi saci de mâncare pentru câini până la ușa fetelor, iar Shelley și Lucy vin mândre cu câinii, diplomele și cupele
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
ajute, să ne dea înțelepciune, pentru că având înțelepciune, o să avem și soluții, mai ales, atunci când mai ești susținut și de persoane apropiate. Și de ce mai ai nevoie? Curaj și înainte! Căci viitorul merită să fie frumos. Mă uit și mă mir cât de diferiți pot fi oamenii; unii sunt iresponsabili, alții, încăpățânați, unii, buni, săritori la nevoie, și o altă cateorie ar fi aceea a oamenilor mândri, care poate și ei au nevoie de ajutor sau de un sfat, dar cărora
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
alții mă întrebau dacă nu mă doare capul. Dar eu, buimăcită și speriată, am luat bicicleta și fuga acasă. În acea zi, am fost cel mai cuminte copil. Am făcut curat în ogradă și am hrănit animalele, și bunica era mirată, dar și îngândurată, că știa că nu am făcut toate aceste lucruri așa, fără a face o nebunie. Bine că nu a mai aflat nimic, că sfânta vargă avea să fie gustată, ca de fiecare dată după ce făceam un lucru
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în jos, să se plângă de necaz. Oricum, nimeni nu avea cum să-i ajute. Cuvinte de susținere sunt din partea tuturor, dar ajutor, rar când vezi. Au construit și a doua casă. Și au peste 70 de ani și mă mir de voiniciea lor. Cât curaj și voință, te umpli de atâta energie pozitivă, încât îți vine greu să pleci din căsuța lor mică, dar ridicată în stil tradițional. Rar, când mai vedem o casă cu acele covoare înflorate, cu păritare
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
are, cum se zice, o „deformare profesională”. Teodora sesizează contradicția, dar îl urmărește cu interes, uneori vădit admirativ, alteori cu tandră înțelegere pentru slăbiciunile tipice bărbatului ajuns la „o anume vârstă”. Să fie și un pic ironică?... Sau doar se miră de neașteptata „bucurie a simțurilor” pe care o trăiește bărbatul aproape sexagenar, pe care „a avut norocul” (precizează el, autoironic!) să-l cunoască la timp! Deși ajuns oarecum la „vârsta filosofiei”, înclină mai mult spre un hedonism păgân venind de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
protejeze, păstrând un secret total asupra paternității. Și aceasta din două motive: ca să nu îl expună nici unui comentariu răutăcios (și este de presupus că n-ar fi puține...); ca să nu-și „ridice în cap” propria familie, socrii, cumnatele. „-Socrii?!” - se miră Profesorul. Dar ce pretenții ar putea avea, când fiul lor este ca și „dispărut”? Teodora s-a hotărât în fine să-i dea amănunte. După nașterea copiilor, soțul s-a înstrăinat de ea, a început să aibă o viață secretă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a mers alături cu cei care nu mai sunt. I s-a întâmplat să-i urmărească mișcându-se lent spre cimitir, pe un câmp fără hotare vizibile, purtându-și pe umeri, fiecare, sicriul. Altădată i-a văzut, fără să se mire, cum pășesc agale pe străzile unui oraș de nicăieri, luminându-și calea cu propriile capete, pe care le purteau în mâna dreaptă ca pe niște felinare. Când și-a chemat defunctul tată la telefon și l-a întrebat unde se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu lua tu nimic... Lasă că iau eu tot ce trebuie. Tu numai să vii, atît. Mă duc să-i chem și pe ceilalți. Ne întîlnim pe șes, lîngă pădure. Acolo ne așteaptă și Vlad cu vaca. Cu cine? se miră nespus Ilinca auzind de un asemenea partener la săpături. Cuu... lasă că-ți explic eu mai tîrziu. Să vii repede, auzi? Și o luă la fugă. Măi, măi, că tare mai ești grăbit! clătină din cap Ilinca și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ori stînga? Dreapta! zise cu inima îndoită Virgil. Dar, nenorocire! Vlad îi arătă palma dreaptă goală. Nu se mai putea face nimic. Deci Vlad va lucra împreună cu Ilinca, iar Virgil cu Bărzăunul. Dar mie nu-mi dați s-aleg? se miră Bărzăunul. Tu? pufni Vlad dîndu-și importanță. Tu sapă cu Virgil! Ce mai vrei? Hai, gata! Bărzăunul tăcu strîmbîndu-și gura într-o parte. Oricum, n-ar fi reușit să-l întoarcă pe Vlad din hotărîre. La drept vorbind nu-l interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mari de ciocolată. Întinse fiecăruia cîte unul, ciufuli vesel părul lui Virgil, îl pișcă puțin de bărbie pe Tomiță, iar pe Bărzăun îl strînse la piept spunîndu-i "pistruiat'. Începu să rîdă chiar și Nicanor, dar, văzînd că Virgil se uită mirat la el, se încruntă numaidecît. Ei, acum putem sta de vorbă? reluă străinul. În aceeași clipă se auziră cîteva bătăi ușoare în ușă. Virgil întoarse capul și crezu că soarele răsare chiar atunci în ușa primăriei. Ilinca! șopti el fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca o pocnitoare: Păi tu știi, puștiule, că tăblițele astea poartă inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, și că-s mai de preț decît dacă ar fi de aur? Eeei!... făcu Bărzăunul grozav de mirat. Chiar așa? Păi! continuă străinul umflîndu-și gușa și uitîndu-se la tăbliță de parcă atunci ar fi trebuit s-o înghită cu apă rece. Extraordinar! se miră din nou Bărzăunul nevenindu-i să creadă. Eu le-am găsit pe toate trei, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]