1,916 matches
-
îmi luă brațul și se strânse lângă mine, speriată" (p. 154-155). Când se referă strict la sine, naratorul notează divagațiile bărbatului cu aspect aforistic: "Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje" (p. 140). Și mai direct: În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții" (p. 137). Când se-ntoarce noaptea, singur, de la Târgu-Neamț, admi-rînd cerul, simte nevoia dragostei, într-un gest de apărare: "Eternitatea cerului era funebră. ă...î
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui Mary. Dealuri maro zbârcite, câmpuri uscate, movile nisipoase. Singura pată de verde era în ceea ce localnici numeau Orașul Copacilor. Acesta într-adevăr ieșea în evidență. Când au aterizat, pista a sfârâit; avionul a rulat până la poartă ca printr-un miraj sclipitor. Toate chipurile lipite de ferestrele terminalului erau albe. Lui Irene locul i-a displăcut instantaneu. Și-a luat singură poșeta și geanta de mână. Naji n-a ajutat-o deloc. De altfel, refuzase să stea lângă ea, chiar dacă biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare și-n barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc să lumineze pământul. Miraj Plănuiam să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Gândurile însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Schiez și nu mă satur
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sălbatic, norii se izbesc să lumineze pământul. Miraj Plănuiam să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Gândurile însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Schiez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
noile reprezentări arta algoritmică alternomodernismul arta transgresivă metamodernismul net art atenție se închid ușile de piatră Balada inimii țin ochii închiși în fața orologiului sau oglinzii balada din inima ta sau a mea se aliniază în cortegiul albastru și un fraged miraj dansează cu fiecare vis al somnului din somn și al singurătății la lumina mariajelor vieții cu ploaia și vântul arborii plâng prin frig și tăceri izolate balada crescută în inima mea tresare atunci când șirul anilor alege simbolurile într-un minunat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se încrețea pielea de frig și de silă, îmi miroseau mâinile a săpun Cheia, spălam bucăți de tricouri rupte că era criză de vată, părul meu lung, viguros și strălucitor se îmbâcsea de ou combinat cu șamponul clisos Farmec, fabrica Miraj. Nu-ți scriu încă umilințele morale, dor și mai rău. Îți povestesc doar o scenă. Trebuia să-mi fac o operație la piciorul drept. Obținusem programare la un chirurg strălucit, dar aveam nevoie de adeverință că nu-s gravidă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trei-patru în jur de 30-35 de ani care veniseră în port național, strălucind în culoarea albă a cămășilor de in cu gulerele și mânecile înflorate, printre ei și Lung (soția lui purta însă o rochie albă de muselină: treaptă și miraj al burgheziei acum după război; dar nu se știe, îmi spuneam, dacă era o treaptă de ridicare sau coborâre). Femeile erau, toate, în atracția, înșelătoare sau nu, a aceluiași miraj, rochii lungi în diverse culori (numai rochia doamnei Agripina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui purta însă o rochie albă de muselină: treaptă și miraj al burgheziei acum după război; dar nu se știe, îmi spuneam, dacă era o treaptă de ridicare sau coborâre). Femeile erau, toate, în atracția, înșelătoare sau nu, a aceluiași miraj, rochii lungi în diverse culori (numai rochia doamnei Agripina era mai ieșită din comun: rochie neagră cu paiete, moda vestită a orașului). Tatăl Anei, am uitat să spun, purta un costum negru de croială impecabilă, pe care-l făcuse (după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tu și eu știam. Cum nu știi?” - „Mă gândeam la Ana”. - „Da, dar noi, suntem absolutul, știai foarte bine. Dragostea nu poate exista decât în absolut. Acesta e oxigenul ei. Nu există dragoste relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre înserare și noapte, în fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lucruri subtile, cum ar fi direcția vântului, țipetele păsărilor năpustindu-se din văzduh și strigătele femeilor din vale) încât să producă o iluzie de același fel - dar și contrară - a scurgerii timpului. Tânărul se lăsă cu plăcere în voia acestor miraje contradictorii și armonioase, plutind ușor în derivă către starea de conștiență, care le izgonea pe amândouă și le substituia o a treia iluzie: prezentul. Eu eram băiatul. Eram Joe-Sue, indianul axona, orfan cu nume ambiguu, dat astfel la naștere pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bucureștene. Descoperisem atunci minunea amurgurilor, cu totul alta decât în satul nostru. Acolo asfințitul venea dintr-odată, ca și cum Dunărea înghițea Soarele. Întunericul năvălea dinspre pădure, dinspre baltă, un vălătuc greoi pogorât brusc peste sat. Rareori am trăit în sat bucuria, mirajul înserărilor. Diminețile, în schimb, erau minunate. Lumina parcă pășea temătoare peste case, peste ogrăzi, peste dealuri, peste sufletele noastre. Soarele se urca lin, răsfățat, întârziindu-și venirea în Lume. Mai mult parcă se juca de-a răsăritul, copil alintat, râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Suluc-mahlesi, îngâna Kerim furat de reveriile sale, înșirând după numele lor toate mahalalele de pe terasele Balcicului în care, spunea el, avusese în fiecare câte o nevastă. Cotropiți de muzica tainică a cuvintelor, îl ascultam tăcuți, biruiți, lăsându-ne furați de mirajul tânguirilor sale. Îl stârneam cu câte o întrebare, uneori, când eu însumi mă doream toropit de reveriile unor ținuturi în care nu aveam să ajung nicicând: — Kerim, îi spuneam, pot să te întreb ceva? Mă privea cu ochi înguști, scormonind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
servitori care s-o escorteze n-ar fi fost de nici un folos: Jacinta n-avea ochi decît pentru fată. Se temu că, dacă ar fi clipit din ochi, vedenia s-ar fi destrămat. Rămase pironit În loc și se uită la miraj ținîndu-și răsuflarea. La puțin timp, ca și cînd i-ar fi intuit prezența și privirile furișe, Penélope Își ridică ochii spre el. Frumusețea acelui chip Îi apăru dureroasă, de nesuportat. Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i-am cerut să oprească. Era deja ora patru și zece cînd autobuzul m-a lăsat Într-un loc al nimănui, la capătul străzii Balmes, la bunul plac al furtunii. În fața mea, bulevardul Tibidabo se pierdea În zare ca un miraj apos sub ceruri de plumb. Am numărat pînă la trei și am rupt-o la fugă prin ploaie. CÎteva minute mai tîrziu, ud pînă la oase și tremurînd de frig, m-am oprit la adăpostul unui portal, ca să-mi recapăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi zisese nimic despre acel ciudat tremur al mîinilor care prefăcea fiecare nasture, fiecare fermoar Într-o muncă titanică. Nu-mi zisese nimic despre acea vrajă a pielii palide și tremurătoare, de acea primă atingere a buzelor, nici de acel miraj ce părea să ardă În fiecare por al pielii. Nimeni nu-mi zisese nimic despre toate astea fiindcă știa că miracolul se petrece doar o dată și că, atunci cînd se petrecea, vorbea o limbă a secretelor care, de cum erau date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rămăseseră resturile unui trunchi și am presupus că, atunci cînd avea să sosească Bea, temperatura din interiorul căsoaiei va fi coborît Îndeajuns pentru a-mi inspira momente de puritate și de castitate și pentru a-mi șterge din minte toate mirajele febrile pe care le ținusem În mine atîtea zile. Găsind un scop practic, mai puțin poetic decît contemplarea ruinelor timpului, am luat o lumînare și m-am pregătit să explorez vila, În căutarea unui material combustibil cu care să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Învăluia chipul. Buzele Îi străluceau stacojii, umede, sîngerînd urme pe filtrul pe care-l ținea Între arătător și inelar. Există oameni de care-ți amintești și oameni pe care Îi visezi. Pentru mine, Nuria Monfort avea consistența și credibilitatea unui miraj: nu-i pui veracitatea sub semnul Îndoielii, ci pur și simplu umbli după el pînă cînd se destramă sau te distruge. Am urmat-o pînă În Îngustul salon de penumbră unde Își avea masa de scris, cărțile și colecția aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul ploii, am băgat de seamă că salvatorul meu se oprise de cealaltă parte a străzii și mă privea. Era al treilea polițist, Palacios. Un zid de trafic alunecă printre noi, iar cînd m-am uitat din nou, agentul Palacios nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o luptă pentru care el n-a avut niciodată nici armele, nici aplombul tatălui său. Ajunsese la Buenos Aires cu inima golită și cu sufletul ros de remușcări. America, avea să spună mai tîrziu, ca scuză ori ca epitaf, e un miraj, o țară de prădători și de mîncători de hoituri, iar el fusese educat pentru privilegiile și nazurile nesăbuite ale vechii Europe, un cadavru ce abia se mai ținea, din inerție. În cîțiva ani a pierdut totul, Începînd cu reputația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Știu. Am petrecut ziua afară, departe de Întunecimea oprimantă a apartamentului ce Încă mai mirosea a cearșafuri călduțe și a piele. Julián voia să vadă marea. L-am Însoțit pînă la Barceloneta și am pătruns pe plaja aproape pustie, un miraj de culoarea nisipului care se cufunda În ceață. Ne-am așezat pe nisip, aproape de țărm, așa cum fac copiii și bătrînii. Julián zîmbea În tăcere, amintindu-și În sinea lui. La lăsarea serii, am luat un tramvai de lîngă acvariu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și glasul ei implorîndu-l pe Dumnezeu să nu mă ia, șoptindu-mi că mă iubește și că nu mă va lăsa să plec, că nu mă va lăsa să plec. Nu-mi amintesc decît că m-am desprins În acel miraj de lumină și frig, că o pace stranie m-a Învăluit, făcînd să dispară durerea și focul mocnit din măruntaie. M-am văzut pe mine Însumi umblînd pe străzile acelei Barcelone vrăjite, de mînă cu Bea, În pragul bătrîneții. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mîine, zise Fermín. — Nu cred că pot. Ne-am Îndreptat spre Barceloneta și, aproape fără să ne dăm seama, am Înaintat pe digul spargeval pînă cînd Întreg orașul, strălucind de tăcere, a rămas la picioarele noastre asemenea celui mai mare miraj al universului, Înălțîndu-se din lacul apelor din port. Ne-am așezat pe chei ca să contemplăm priveliștea. La vreo douăzeci de metri Începea o procesiune nemișcată de automobile, cu geamurile acoperite abur și foi de ziar. — Orașul ăsta e o vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de nenumărate ori supusă îndoielii în literatura iluministă. Candid este o astfel de creație, capodoperă a romanului filosofic al lui Voltaire. Realitatea cea mai dură și mai respingătoare se întâlnește cu imaginația debordantă a autorului, cu scopul de a demonta mirajul imaginat de filosofii idealiști germani, Leibnitz și Wolf, conform cărora trăim în cea mai bună dintre societățile posibile; această iluzie va fi permanent dezmințită de fapte și denunțată ca o doctrină periculoasă. Inocentul Candid, discipolul lui Pangloss, se va confrunta
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nu eram vesel, așteptam în ultima clipă să se răzgândească. Când am ajuns acasă, unde mă aștepta soția dormind, trezind-o, mi-a șoptit încet, plutind printre vise: - Mai încet, vreau să dorm! Atunci mi-am revenit la realitate! Atracția mirajului dispăruse, însă nu m-a lăsat să-i spun că iubirea noastră e cât o eternitate... și n-avea chef să facem dragoste: - Hai încetează, fii cuminte, suntem bătrâni! mi-a repetat, mi-a amintit. Planuri, iluzii, proiecte, eșecuri? Dar
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
mut de admirație, scena se destrăma încetul cu încetul și a dispărut*) *)Aceasta este descrierea poetică a unui fenomen ce se spune că s-ar fi produs în strămutarea Mesiei , între Sicilia și Calabria.Fenomenul se numește Fata Morgana sau Miraj. Când și-a revenit din uimire el a privit din nou spre fântână. Dar între timp zâna se trezise și dănțuia pe ghizdele, ușoară ca o frunză, potrivinduși pașii pe acest cântec: Cel ce-n astă lume parte de renume
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]