2,450 matches
-
ceasornic își ritma stăruință... Se scurgea iubirea în petalele albe, Racemele își aprindeau pe pleoape Mireasma din căușul florilor dalbe Când zefirul fremăta pe-aproape... Cu fluturi dulci ningea pe timp de vară, Pieptănam mătasea verde cu piciorul În sărbătoarea mirată și clară, Cerul ne poleia, cu lumină, zborul. Eram, într-o poveste, cuprinși de vise, Timpul râdea sub orgia albă, Era, multă dragoste, în privirile-aprinse, Cu doruri nebunești purtate-n salbă. Umbrele ni se îmbrățișeau în mers Încurcându-ne, pe
SALBĂ DE DORURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378075_a_379404]
-
vizită lui Voquin. La intrare mă întâmpină un bărbat uscățiv, îmbrăcat în halat alb, cu un setoscop atârnat de gât. - Doctor Mohammad Babar! se prezintă el. Cu ce treburi pe aici? mă întreabă. - Vreau să văd pe cineva! îi răspund mirat, fiindcă nu mă mai întrebase nimeni până acum. - Pe cine? Și asta mă miră, dar nu zic nimic. - Îl cheamă Voquin. Tresare. - Nu cred că se poate. Domnul Voquin este pus sub pază și nu sunt permise vizite! - Nici familiei
DRUMUL APELOR, 20 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376320_a_377649]
-
Mă mulțumesc cu atât și-l las să plece. Îl urmez și eu la scurt timp. Știu că apartamentul lui Thomson e la două apartamente de mine. Și nu mă înșel. Îmi deschide chiar el. - Ce-ai pățit? mă întreabă mirat. Nu prea ai obiceiul să faci vizite! Îi povestesc ce aflasem de la Ali. Thomson ascultă în tăcere și se scarpină după cap. - Bănuiam că pune ceva la cale! - Nu crezi c-ar trebui să-i identificăm și pe ceilalți? - Neapărat
DRUMUL APELOR, 58 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376336_a_377665]
-
Pot să-l țin și eu în brațe? - Încearcă! Mă gândesc că bebelușul o să izbucnească în plâns, dar el îmi zâmbește. - Ta-ta! Ta-ta! Nu mă pot abține să nu-l sărut. Ingrid bate din palme și se uită mirată cum mă învârt cu dânsul prin cabină. Jocul acesta îi place lui Pierre, fiindcă scoate țipete ascuțite și râde în hohote. - Hi-hi-hi! Ingrid se amuză și ea. - Simte glasul sângelui! - Crezi? - Cu Nyk plângea tot timpul. Știa el ce știa
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
-
lacrimile mi le zvântă. E desigur o minune care-mi ară în ființă aruncând în suferință și în plâns semințe bune. Cânt pe-ale iubirii strune, cred că totu-i cu putință, prinde viață-orice dorință și-n surâs durerea-apune. Stau mirat privind în vreme anii ce-au trecut degeaba când aveam plină cocioaba de mâhniri făcute gheme și cum viața-mi nu mai geme și un iureș este graba, îi ucid tristeții gloaba și-armăsari fac din poeme. Anatol Covali Referință
ZBOR ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376431_a_377760]
-
un ursuleț cu stea argintie în frunte, relată englezul și nimeni nu mă crede că ar exista. Toți cred că eu fabulez, dar l-am văzut cu ochii mei, acum câteva veri. - Un ursuleț cu stea argintie în frunte ? spuse mirat tatăl lui Alexandru. Fiul meu a văzut zilele trecute, la noi în Răcădău, la pubelele de gunoi, un astfel de ursuleț. Și eu am crezut că fabulează. Alexandru al meu are o imaginație foarte bogată. Uneori, nu cred ce-mi
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
1340-1368). În timp ce mă documentam a intrat un grup de copii. M-am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil, de unde sunt. Puștiul, un blond simpatic, s-a uitat la mine mirat. Insist,întrebându-l la ce școală învață. Aceeași față nedumerită. Auzindu-mă, profesoara îmi răspunde: suntem din Tiraspol. La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă, insist eu,nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
Să fie vis sau realitate? Se ridică, din câțiva pași ajunse afară. Nedumerit, încercă să afle de unde venea acea chemare abia șoptită. În curtea casei, cumpăna fântânii despica luna plină. Încet, un glas suav îl chema: „Vino, hai vino! ”. Înaintă mirat, pe urmele glasului fetei, „Vino, hai vino! ”, pe aleea ce ducea spre fântâna din care se răcorea încă de mic. Aplecându-se, în oglinda ei se reflecta chipul melancolic al unei fete de o fermecătoare inocență, luminat de razele lunii
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
pe treptele care duceau la etaj când din greșeală mâna ei a vrut să prindă în același moment balustrada ca și mâna mea. Era înaintea mea și și-a întors capul, m-a privit cu ochii cu un zâmbet puțin mirat, puțin ironic, puțin vesel și după o secundă și-a ridicat mâna de pe a mea și a zburat mai departe pe scări în sus. O secundă. O secundă prea lungă care m-a țintuit locului încurcat și rușinat de zâmbetul
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
Marin ne va povesti despre vânarea Lupului Sur. Atâția ani s-a tot codit a ne împărtăși magia acelei vânători căreia i s-a dus buhul și în satele vecine. - Ce magie, măi băieți? Ce tot vorbiți aici? a întrebat mirat bunicul. - Hai, unchiule, ce ai de ascuns? insistă sărbătoritul. - Într-adevăr, sunt lucruri tainice, cărora puțini le înțeleg tâlcul. Bunicul Marin, avea 65 de ani, dar era un bătrân verde și vârtos, frumos și drept la stat ca un tufan
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
transă...Din acel moment, n-am mai știut nimic...M-am trezit când mă strigai, spunându-mi să cobor, iar eu ți-am răspuns: „sunt deja jos!” „Cum așa, m-ai întrebat? De când ești acolo?” - Nu știu...ți-am răspuns, mirat și înspăimântat de cele trăite. Zâmbind, ai coborât, arătând cu mâna spre rădăcina copacului, la nici un metru de mine, iar inima mi-a înghețat pentru a doua oară, în acea noapte. Din vânător, am gândit că am devenit vânat, când
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
nr. 2316 din 04 mai 2017. Într-o dimineață, când Lea se trezi, descoperi cu surpriză și neliniște locul de lângă ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
fi auzit era ... Citește mai mult Într-o dimineață, când Lea se trezi, descoperi cu surpriză și neliniște locul de lângă ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
pe Carlos și că i-am spus tot adevărul, voi fi terminat! Mă omoară Lea! Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...” - Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile? Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
pe Carlos și că i-am spus tot adevărul, voi fi terminat! Mă omoară Lea! Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...”- Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile?Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se ... XX. DILEME ( FRAGMENT 25), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017. - Vrei să intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc! Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
pe pieptul ei. Imaginea emoționantă ce i se desfășura sub privirea înlăcrimată de duioșie, trezi în tatăl greu încercat, noi speranțe și ... Citește mai mult - Vrei să intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc!Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
străini. Veniseră și alți căpcăuni să ajute la aruncarea în cuptor a străinilor, dar nu mai pricepură nici ei ce se-ntâmplă în el. Așa ceva nu mai văzuseră. - Ce se-ntâmplă, domnule căpitan? întrebă un căpcăun. Căpitanul era și el mirat. Așa ceva nu mai văzuse și nu putea să dea nici o explicație. Se repezi la căpcăuni: - Ce vă zgâiți, idioților? La posturile voastre, fuga-marș! Căpcăunii se mai uitară o dată și se buluciră, alergând fiecare la postul lui. Soldații luară și ei
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
și gata, pot să sosească oricând. - Asta-i bine. Te ocupi și de garsoniera de la unu. Trimite o fată sau pe cineva să cumpere un buchet de trandafiri albi și să-l ducă în cameră. Cele două femei se uitară mirate una la cealaltă. Gina ridică din umeri și ieșiră amândouă din birou, văzându-și fiecare de atribuțiile sale. - “Trebuie să existe un motiv care i-a schimbat patronului starea de spirit”, se gândi Gina în sinea sa. “Să fie cumva
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376625_a_377954]
-
Ce se putea întâmpla cu el? Ieși din mașină, o închise la loc cu alarma și, cu poșeta pe umăr, o luă spre intrarea principală a hotelului. Când trecu prin fața recepției, recepționerul de serviciu, un tânăr foarte simpatic o întrebă mirat: - Ce-ați uitat doamnă director de v-ați întors din drum? - Nimic, Pavele. Mă cheamă patronul la ordin. Nu știu ce vrea să-mi zică. - Nu a mai plecat la Mamaia? - La Mamaia? Acolo trebuia să plece? - Da, așa a lăsat vorbă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
pământ și spuse vesel slujitorului său, Michiduță: -S-a născut un om de al nostru, frate ! Mergi să-l salvezi! Imediat au apărut, ca din senin, niște țărani cooperatori care pliveau de buruieni terenul aflat în apropiere. Unul dintre ei întrebă mirat: - Fârtați, văd eu bine ? În fâneață se smiorcăie un prunc. - Ba, Ioane, cred că zărit-ai bine. Chiar e un copilaș. Și plânge de mama focului. Trebuie să-l ducem urgent la orfelinatul din sat. Oare ce netrebnică l-a
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
mergea în continuare și pe la Daniel, călugărul. Într-o zi, o duse și pe Sica la el. - Dacă vrei bomboane de ciocolată, te duc eu într-un loc, unde putem mânca în voie, câte dorim. Bărbatul le deschisa ușa chiliei mirat. Nu se aștepta la așa o vizită. - Este prietena mea, Sica. Vrea și ea bomboane și poți să-i faci și ei ce mi-ai făcut mie, că este de acord, fără a se împotrivi, spuse băiatul. Călugărul nu stătu
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
aripi de jar, Și-n nopțile albe iubirea măsoară Când râul de lacrimi trasează hotar. Tăcerea iar mușcă din luna de vise Sub cerul ce șade aproape-nstelat Când inima cântă cu porțile-nchise Ca vântul ce șuieră pe stradă mirat. Afară e toamnă și-n noi se arată, Ne-mbată cu dorul apus în pridvor, Și luna coboară în lut preschimbată, Iar straiele nopții se pierd în decor. Dar soarele vieții, mă arde în palmă Când îngerii cântă la harpele
E TOAMNĂ AFARĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375311_a_376640]
-
Duminică ne ducem în plimbare în Poiana a Treia!, decreta mama, așa, din senin, într-o zi ca oricare alta, după ce venea din curte și-și descălța cizmele pe prag, curățându-le de noroi. - Ești sigură?, întreba tata, scrutând-o mirat. Nu-i oare prea devreme? Pe la nimeni n-am văzut ghiocei. Poate-i cazul să mai așteptăm. - Sigură nu sunt, dar așa simt, răspundea mama, surâzând ștrengărește. Cred că zâmbea pentru că o amuza ideea tatei. Cum adică, să existe cineva
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
Apoi m-a rugat să-i fac o copie xerox după o carte de poezii în originalul persan, de la aceeași bibliotecă. I-am făcut-o și i-am adus-o acasă. Obișnuit să nu i se acorde atenție, a rămas mirat, dar... am devenit prieteni. În mica locuință primită cu chirie socială din Amishav, un cartier mărginaș și sărac din orașul Petach Tikva, își făcuse o bibliotecă personală bogată, cuprinzând vreo 2000 de cărți de literatură, filosofie, filologie, teologie, istorie. Mistică
OTTO STARCK – UN POET ADEVĂRAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372556_a_373885]