17,356 matches
-
de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Dormi înainte, parcă se grăbi prin somn să doarmă mai repede dacă așa ceva era cu putință -, să se scufunde cât mai adânc în somn și-n liniștea care plutea în ea și știa că nu va ține mult, ca și mirosul acela de transpirație și trupuri sătule de dragoste, secătuite și bolnave de plăcere, încărcându-se c-un nou val de fericire și pierdere, pentru că și simțea neliniștea pe undeva dându-i târcoale, și neliniștea venea de jos, din mulțimea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-și îngropă fața în stofa lui aspră, îmbâcsită de mirosuri aspre de pușcărie și de adierea caldă a trupului lui. Ai venit cu-adevărat? șopti palidă, abia mai ținându-se pe picioare, deschizând ușa odăii. Bărbatul sări de la masă. O prinse în brațe să nu cadă. Cu-adevărat! Și detot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceas: era ora 4 a.m. și eu trebuia să trec într-adevăr la datorie: să mă spăl, să-mi pregătesc sânii pentru alăptat și să merg să-mi hrănesc copilul. Mult timp după ce m am trezit, în rezervă a persistat mirosul de tămâie... ClaudiuAndrei s-a făcut bine. Eu n-am mai făcut febră. când am ajuns amândoi acasă, le-am povestit a lor mei visul și întâlnirea mea cu Maica. și plângeam pentru ceilalți doi. Dar mama și soțul m-
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
a plecat, mi-au trebuit atâția ani ca să învăț și să conștientizez. și văd că mai continuă. În perioada de care vă spuneam mai înainte despre farmece aveam perioade lungi, când probabil se reînnoiau aceste lucrări malefice, când aveam un miros ca de ars în nări. Apoi a dispărut. Vreau să vă spun că de vreo două săptămâni am început să-l simt din nou și de atunci nu mă simt bine. Întro seară l-a simțit și soțul, care m-
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
se va face fie prin senzații, trăiri, sentimente, printr-o viață interioară trăită intens și de cele mai multe ori în intimitatea sublimului și prin proiecții onirice și/sau coșmarești: „Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol, împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Mi-e frică uneori să adorm. Simt că aș pierde ceva mult mai important decât acele câteva ore de odihnă. Prefer să rămân trează, rememorând clipele petrecute cu tine. Le întorc pe toate fețele și le ating, să le simt mirosul. O singură concluzie: mi-e dor. Infinit. Mă ridic și mă îndrept spre fereastră. Faleza e pustie. E prea devreme, să treacă cineva. Doar noi rătăcim, eu și tu, în gândurile mele. Simt și mirosul de cafea. Doamne, cât aș
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
le ating, să le simt mirosul. O singură concluzie: mi-e dor. Infinit. Mă ridic și mă îndrept spre fereastră. Faleza e pustie. E prea devreme, să treacă cineva. Doar noi rătăcim, eu și tu, în gândurile mele. Simt și mirosul de cafea. Doamne, cât aș vrea să o bem acum, împreună, din ceșcuțele albastre, la măsuța aceea mică, râzând din orice. Simt atât de intens nevoia de a-mi fi aproape, cum nici nu-ți poți închipui. Parcă mi-ar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mi-e dor de iernile acelea. De sentimentul de libertate pe care îl aveam, umblând alături de copiii din vecini, pe ulițe, trăgând săniile după noi, până seara târziu. Abia atunci, înghețați bocnă, dar bucuroși, ne întorceam acasă. Crăciunul avea întotdeauna miros de brad adevărat, nu artificial ca acum, dar și de cozonac rumen. Cu mâna pe inimă, pot spune ca mama făcea (și încă mai face) cei mai buni cozonaci din lume. Nu neapărat pentru că e mama, dar sunt convinsă că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
O privi până când simți că amorțește, așa cum stătea sprijinită în cot. Se ridică ușor, cu grijă, de teamă să nu strivească florile mici, albe, împrăștiate prin iarbă... Dumnezeule! Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol , împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tot. Nu sunt hotărâtă, dar într-un final, decid să cumpăr câte puțin din toate, de la o bătrână care, neprinzând loc în piața propriu-zisă, vinde direct din coșurile ei, așezată într-o margine. Nu negociez, fructele sunt proaspete, au un miros îmbietor, iar bătrâna îmi amintește de bunica, dusă cu mulți ani în urmă... Gata! cumpărăturile fiind făcute pentru câteva zile, mă gândesc că e cazul să mă retrag spre casă. Și totuși... „Grădina cu flori”, o terasă - restaurant plină de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
foarte frumoasă. M-ai Întrecut și pe mine...râd amândouă. Un șuier lung de locomotivă și trenul se pune din nou În mișcare. În scurt timp trec pe podul de fier, de la Cernavodă, iar de la Înălțimea ferestrei, Andreea adulmecă parcă mirosul de apă ce curge pe sub pod. Pe mal câțiva copii cu undițe făcute din bețe, speră să prindă pește, dar fac mare zarvă În jur, mai mult se joacă. Doi temerari se scăldau, lăsându-se câte puțin duși de curent
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Viața este scurtă, s-a sacrificat destul, gândea Andreea, În timp ce-și pregătea prosopul să intre la duș. Atunci era poate cam devreme, dar Într-o zi va găsi un moment potrivit să discute cu mama. Un abur cu miros de lavandă ieșise din baie odată cu mama, iar fața ei era senină și calmă. Bună baie, după praful și căldura de pe tren... Și eu abia așteptam să termini, am transpirat și am o tonă de praf pe mine, zisese Andreea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori peste sâni și gură. S-a răsfrânt crinul la picior și mirosul mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de ani, tot liniștea o căutai! Din toate părțile venea. Se insinua ca o neîmplinire într-o lacrimă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub un imens patrafir s-au adunat viii cu cei morți! Era un miros de colaci și de vin. Era sărbătoarea lor, sub cerul de smochin. Și totuși au trecut de marginea ferestrei: peste poduri peste punți fără să știe ce este dincolo au acceptat fără temeri și speranțe, poate cu înfrigurare, căutând cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nu ar fi atât de anemiat, stors fără rost și fără adăpost. M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele de pe fruntea rămasă arsă: de soare, de lună, de stele și de nebănuitele iele, care au țesut un destin; amețite de atâta joc în balans de gheață și foc au crucificat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dorea să-i mănînce în liniște.) Așa că Vlad rămase în echipă cu Bărzăunul. Și, fără alte discuții, începură din nou treaba. Napoleon trecea pe la fiecare, privea curios și chiar lătra la orice lespede întoarsă, iar uneori, mai ales cînd simțea miros de șobolani, începea și el să scurme cu labele. S-a plictisit însă repede. Nimeni n-a observat cînd a plecat spre pădure, nu i-a simțit lipsa și nu și-a pus întrebarea ce l-a determinat să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
scrie poezii!... Nu, hotărît lucru, pe Vlad trebuia să-l scoată cu desăvîrșire din competiția pentru prietenia Ilincăi... Iar la altcineva nici nu încerca măcar să se gîndească. Era aproape de amurg și vitele se întorceau de la pășune răspîndind în jur un miros de lapte crud. Cîte o cornută mai zvăpăiată se zborșea la el de cum îl întîlnea, fluturînd din cap și pufnind ca o locomotivă. Virgil însă trecea printre ele ca și cum ar fi defilat. Nici nu concepea că ar putea exista vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sau, dacă ești destul de deștept și vii să faci mămăliga aici, mănînci pînă pocnești și tot ai mai vrea. Și c-c-cum îi frigi, adică? întrebă Nuțu cu ochii măriți de poftă și cu nările umflate, de parcă ar fi simțit atunci mirosul păstrăvilor fripți. Cum?... Ehe, exclamă Bărzăunul urmărind în apă jocul păstrăvilor și gîndindu-se în sinea lui cam așa: "cît de nefericiți trebuie să fie oamenii care n-au mîncat încă păstrăvi fripți pe piatră!". Apoi continuă cu voce tare: Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
păstrăvii pe ea, apoi te dai deoparte și numeri pînă la 500. De ce pînă la 500? întrebă Virgil nedumerit. Bărzăunul abia așteptase întrebarea, mai ales din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca și răspunse imediat: Ca să nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
hipostază a viziunii morții, și anume impresionantă laudă a morții, ca supremă eliberare: Moartea e azi în fața mea Ca vindecarea de o lungă boală, Ca o ieșire în aer liber după ce ai stat închis . Moartea e azi în fața mea, Aidoma mirosului de smirnă, Întocmai ca mireasma florilor de lotus, De parcă aș sta pe țărmurile voluptății. Moartea e azi în fața mea, Ca întoarcerea acasă după o călătorie... Moartea e azi în fața mea, Întocmai ca dorința de a-ți revedea iar casa După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
comori, nu alta. Se extaziau pentru câte-o râșniță de-ale ei, plângeau, o țineau pe-a lor că Lea era altfel decât noi, de parcă biata de ea ar fi avut trei picioare. Vechituri. Asta erau toate. Vechituri. Vechituri cu miros de naftalină! Cârpe murdare, o casă de nici s-o vinzi nu puteai, că era plină de șoareci și ce-or mai fi fost și mâncată pe la colțuri de toate ciupercile pământului. Stătea să cadă, aia era. Și ei înnebuniți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale bă tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu-i. La
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]