8,023 matches
-
țigara, înainte de a se încinge peste rochia de casă cu cordonul din piele de căprioară, moale, cafeniu, parcă viu, adus de el dintr-o excursie. După a doua săptămână de absență deja începuse schimbarea, prin casă i se părea că miroase a mort, căuta îngrijorată să găsească stricăciunea, o fructă rostogolită sub canapea, undeva, sau un șoarece mort, ținea ferestrele deschise toată noaptea, tot mai neputincioasă în fața acestui miros de putreziciune, a roiului de musculițe care pluteau mute de colo, colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mort, ținea ferestrele deschise toată noaptea, tot mai neputincioasă în fața acestui miros de putreziciune, a roiului de musculițe care pluteau mute de colo, colo prin încăperi. Pe Fana, care venise în vizită, o întrebase: Spune-mi nu-i așa că aici miroase urât? Și ea mirată, oprită din monologul ei încântător, ridicase din umeri și infirmase: Nu, nu mi se pare, chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi pui la dispoziție o cafea o să miroasă în curând aici a cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Spune-mi nu-i așa că aici miroase urât? Și ea mirată, oprită din monologul ei încântător, ridicase din umeri și infirmase: Nu, nu mi se pare, chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi pui la dispoziție o cafea o să miroasă în curând aici a cafea și a țigară. Carmina era prea mândră ca să-și întrebe prietena ce știa despre fratele ei, îi suportă două ore vorbăria fără să afle nimic din ceea ce o interesa, se înfurie, ei, bine, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
perne, printre picioare și brațe, în poziții ce ar părea dificile și pentru un coregraf, dar culcușuri sigure pentru noi, care ne lipeam tălpile. Nu adormeam niciodată normal și nici în lungul patului, era o călătorie și trupurile noastre se miroseau întâi, cum a întins el brațele spre mine să mă tragă în pat și privirea ca de copil care voia și eu mă duceam, băi, să nu vă futeți, spunea Baby din patul de alături, vreau să dorm. Și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cum a întins el brațele spre mine să mă tragă în pat și privirea ca de copil care voia și eu mă duceam, băi, să nu vă futeți, spunea Baby din patul de alături, vreau să dorm. Și noi ne miroseam deodată, cu nările, unul în ceafa celuilalt și el arunca perna de sub cap că-l incomoda, și paharul în care îi dizolvasem o vitamină și gemea ușor, mârâia atunci când mă ridicam ca să nu-l las singur și mie nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
scoate singur măruntaiele, semănă a dragoste, de neajuns. Aș vrea să fim iar acasă, spune Pinochio, pe spate, în garsonieră, și să stăm iar pe jos și să ne uităm la pescăruși. Cum s-a mutat marea la București... cum miroase în aer a mare, și aerul ăsta tot timpul alb de altă țară, de Grecia poate, și cum stă să plouă tot timpul, în tensiunea asta lăptoasă, clară-neclară, de crepuscul. E sfârșitul lumii azi, zic eu în ziua aceea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
avut de ales, îl lămuri ea. Era o sauna mixtă, chiar în apropierea piscinei. — Știu, zise Adrian, clătinând din cap dezaprobator. Pun pariu că era ticsita de oameni care se buluceau direct de la piscină și-acolo scoteau nori de aburi mirosind a clor... Fanny nu-l contrazise. — Zău așa, englezii habar n-au cum se face o sauna, spuse Adrian. Îți vine să le plângi de milă, nu altă... — Și cum se face, mă rog frumos? îl întreba Fanny. Adrian se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tu la fel. Dogoarea este formidabilă. Sudoarea ți se prelinge pe trup râuri-râuri. — Lăsând dare în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă? — Nu. Finlandezii erau surprinzător de pudibonzi pe tema asta. Nu tocmai cum te-ai fi așteptat din partea unor scandinavi. Doamnele au făcut sauna separat și mai tarziu le-am reîntâlnit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-se s-o sărute pe obraz, insă Eleanor îi întoarse spatele și se așeza la masă. — Nu-mi arde să te sărut, Șam. Șam o privi nedumerit. — Ah! făcu el, trecându-și dosul palmei peste bărbie. Am țepi? Sau îmi miroase gură? — Sunt supărată pe tine. — De ce? Ce ți-am făcut? — Ai băgat-o în viața noastră pe năpârca aia de Fanny Tarrant. Șam păru surprins. — Vrei să spui că i-a luat interviul lui Adrian? — Da. — De ce nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Magda Geană, clasa a VII-a B Zi de vară ,, Într-o zi frumoasă de vară, îmi luai legătura, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare. Mergeam astfel printre câmpii cu holde... Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui. Eu îmi pusesem pălăria în vârful capului, astfel încât fruntea rămânea liberă și goală și fluieram alene un cântec monoton.” Mihai Eminescu - O zi de vară Furtuna ,,Furtuna, odată, m-a prins la căsuța din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mângâie atât de mult, zilele încep să se micșoreze, iar nopțile să se lungească; ici-colo vezi frunzișul copacilor punctat cu galben roșiatic. Din când în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul zglobiu al clopoțelului, vestind elevii că pentru ei a început un nou an școlar. În livezi, merele zâmbesc rumene în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dar îți pare puțin rău fără să știi de ce. Pământul bogat, cu rostul din vechime, își oferă darnic roadele pe care mâini multe și darnice le culeg. Din grădini se înalță fumul străveziu al crengilor uscate arse, iar în case miroase a gem și a peltea de gutui. Dealurile amorțite parcă sub veșmântul policrom ce le acoperă trupul susțin pomii care sub greutatea roadelor îmbrățișează pământul cu sufletul deschis în așteptarea celor care-i vor elibera de dulcea lor povară. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar ea, eterna, nemărginita eră, simbolul nemuririi. Aliată cu cerul, părea să-mi spună că e fericită. Priveam în largul ei cu ochi pierduți, amintindu-mi cu drag de serile târzii în care stăteam cu ochii închiși la sânul bunicii, mirosind a busuioc în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând lăsarea serii cu val subțire de borangic peste mare și țărm. Strigătul unui pescăruș mă trezi din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se cunoaște că are șapte vieți. Casele întineresc văzând cu ochii, acoperișurile se spală de ani și de praf, geamurile scot la iveală căpșoare bălaie cu ochi mari și obraji rumeni. Portița scârțâie... Bate vântul. Aduce o boare din trecut. Miroase a Ștefan cel Mare și a Cantemir. Dacă bătrânul castan ar putea vorbi, ne-ar spune că orașul acesta a văzut multe. El însă parcă se ridică în vârfuri, vrând să arunce o privire peste fereastra deschisă a celui de-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tras la răspundere, voința de a fi mereu „la zi” cu onorarea tuturor obligațiilor, inclusiv profesionale, chiar dacă, până acum cel puțin, fără strălucire, coexistau În chip nelămurit cu bucuria secretă a concubinajului cu Iolanda. Iolanda era ca un cal sălbatic. Mirosea a câmpie răscolită de vânt. Aplecat asupra ei se Îmbăta de acest miros care Îi Îmbălsăma trupul și Îl pregătea pentru moarte. De ce pentru moarte, nu știa nici el. De fapt, nu credea nici o iotă din ce spunea că simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
proteja de o judecată prea severă din partea cunoscătorilor, diletanți ei Înșiși, dar Într-un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră În magazin cu nonșalanța unuia de-ai casei. Mirosea a cauciuc. Jumătate din Încăpere era ocupată de biciclete. Rezemată de teracotă, șefa fredona un cântec. Fost basist al trupei de rock Sigma, luă chitara pe care o acordase el Însuși acum câteva săptămâni, când se și angajase să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
silence, un silence de rêve, plein de murmures, je ne sais pas, ce sont des mots, ne jamais me réveiller, ce sont des mots, il n'y a que ça, il faut continuer...” Nu lipsea nici un cuvânt. Atâta doar că miroseau puțin a fum și pierduseră ceva din relief. Cât să devină de neșters. Ai săi trebăluiau În bucătărie. Mai avea de făcut un singur pas. 16. Ar fi putut rezolva problema la doi pași de casă. Pentru că În tot orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dă omu' o avere pe ele și 'mneavoastră nici nu vă pasă! Aranja florile În așa fel Încât cele vechi să se vadă cât mai puțin. Io, donșoară, le păstrez cât pot. Îi plăceau garoafele. Nu putea suferi crizantemele, că miroseau a mort. Cât despre frezii, să nu le vadă. Regreta În schimb absența trandafirilor. Mai trăgea o dată cu mătura În fața ușii baricadată cu flori și Își vedea de treabă căci coridorul era lung de abia Îi zărea capătul. Numai la catedrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scula În fiecare dimineață la ora șase. În drum spre școală ducea laptele unor pensionari abonați la Alimentara de pe Calvaria. Cu banii astfel câștigați Își Înjghebase un atelier foto Într-o fostă afumătorie. Din această pricină nu doar hainele sale miroseau a fum, ci și fotografiile. Atelierul era cu ceva mai mare decât o cabină telefonică. Doar Grațian avea loc Înăuntru. Când lucra, agăța de ușă o tablă pe care scria: Nu deranjați! Se developează! Ei doi comunicau Însă chiar dacă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale orașului ca niște mine pe apă. Murmură precum În copilărie pe când palma se Îndepărta de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În vana orbitor de albă un bărbat tânăr Își spăla sexul. Nu se simți câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș și nici să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
soc. multilateral dezvoltate. În momentele de inspirație precum acesta, Încerca chiar scurte discursuri pentru Judecata de Apoi. Uneori se Întreba dacă autocritica și căința sunt același lucru și dacă În fața Cântarului divin acestea mai aveau greutate... În atelierul doamnei Koblicska mirosea a nuci verzi. Fiică de croitor „bărbați și dame”, ea a ales aceeași meserie. Și nu a greșit deloc, căci nici un atelier din oraș nu era mai căutat ca al ei. Rolul său era simplu. Cam la două luni Îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mângâia ca pe un sân de femeie roata dezumflată a unei Dacii roșii cu cinci viteze și frână servo, parcată regulamentar la câțiva pași de sediul miliției. Într-un târziu, apăru și șeful. Călca rar, apăsat, cu mâna la pistol, mirosind a transpirație, după ce cântărise Îndelung situația, aparent calmă, dar capabilă oricând să le joace o festă. Mirosul Înțepător de transpirație Împărți pe loc lumea În două. De emoție și respect, unii abia mai respirau. La vederea șefului de post, ceferistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Brândușă luă foaia, aruncă o privire cifrelor trecute În dreptul fiecărei lucrări, apoi se apropie de tablourile panotate cu rafinament de Iolanda și Începu să le privească cu ochiul unui expert sau al unui colecționar pretențios... Se apropia, se depărta, pipăia, mirosea, le privea separat și Împreună, aduna În gând cifre, fără să se mai Încurce cu zerourile care oricum nu contau, afișând Însă acel aer blazat de om care Își tocise pingelele prin muzee și colecții particulare, gata oricând să pluseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În copilărie, În afară de Rita și Dolfi, colegi de copilărie, căci ea era un copil abandonat din naștere și crescut la Casa copilului. Din toată povestea asta s-a ales cu o spaimă de baticuri de toată frumusețea. Până și Întunericul mirosea a baticul tovarășei. Câteva săptămâni a dormit doar cu lumina aprinsă. Când a Început să citească și să ia ore de vioară, mai mult forțat de Marta, la domnul Neselovski, a scăpat de ticul ăsta cu uitatul Înapoi. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu un porc oarecare, ci Porcul, domnule! Ăla pe care Îl visezi un an, de nu mai mult, tu și familia! Că Îți pierzi părinții, rudele, frații, prietenii, e În firea lucrurilor. Da' să-ți pierzi porcul! Să nu-ți miroase casa a cimbru, usturoi și dafin și cămara a șuncă afumată! Să nu-ți poți tăia tu o felie de slănină de pe burtă, cu șoricul subțire și cu carne la mijloc, lângă o ceapă roșie de Reghin. Să nu mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]