1,977 matches
-
Dacă în adevăr și cu toată curăția v-ați purtat voi astăzi față de Ierubaal și casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria voastră, și voi să fiți bucuria lui! 20. Dacă nu, să iasă un foc din Abimelec, și să mistuie pe locuitorii din Sihem și casa lui Milo, și un foc să iasă din locuitorii Sihemului și din casa lui Milo, și să mistuie pe Abimelec!" 21. Iotam s-a dat în lături, și a luat-o la fugă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
voi să fiți bucuria lui! 20. Dacă nu, să iasă un foc din Abimelec, și să mistuie pe locuitorii din Sihem și casa lui Milo, și un foc să iasă din locuitorii Sihemului și din casa lui Milo, și să mistuie pe Abimelec!" 21. Iotam s-a dat în lături, și a luat-o la fugă, s-a dus la Beer unde a locuit departe de fratele său Abimelec. 22. Abimelec stăpînise trei ani peste Israel. 23. Atunci Dumnezeu a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
la volum slab, căldura-căldură, jucăriile suspendate deasupra patului zăngănind încet, mișcate de instalația de aer condiționat - doar să nu înceapă copilul să plângă, fiindcă atunci chiar n-aș fi știut ce să-i fac, aș fi fugit în bucătărie să mistui cu fumuri scurte o țigară.) Eram potențialul câștigător al lozului cel mare la șase din patruș’ nouă, acum, la mai mult de jumătate dintr-o viață de jucător, când nici nu jucasem o variantă complicată, ca pensionarul din fața mea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o schimbare? - Păi, serviciul, băutura, televizoru’... - Și în zilele libere? - Atunci numai beau sau mă gândesc la băutură. - Tu nici să bei ca lumea nu poți, las’ c-am văzut! (Zina văzuse într-o seară la Cavafi, când încercasem să mistui cu ea o sticlă de vin la trei sferturi și a trebuit ea să termine băutura, iar pe urmă să mă aducă pachet acasă.) Cred că ți-am spus că pe la Cavafi refuz să mai trec, dintr-o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu numele, căci, de mai mulți ani, acolo domneau doar generalii ruși. Boierii continuau să sosească. Schimbau câteva cuvinte cu consulul francez, apoi treceau în următorul salon, ceva mai mic, dar cu mult mai primitor. Acolo, în fața unui foc care mistuia cu entuziasm buștenii înghesuiți în cămin, trona un jilț în întregime aurit, cu ornamente bizare, copiate după mobilierul adus de soldații lui Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aură aeriană a poeților în cătarea unui vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același tânăr care uitase să mai bată din palme după ce terminase ea de cântat. Iar cele două nestemate negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând. Era traseul celui mai hotărât bărbat. Era însuși Orfeu. Impresia o tulbură. Privea fascinată spre hainele lui. Mătăsuri, catifele, blănuri, falduri princiare, tonuri inimaginabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
despre unele dintre experimentele eminentului învățat. Lucra mult mai metodic și era mai inventiv. Dar se și distra. Invita fetișcane curioase în laboratorul lui și le fascina transformând cupele în retorte pe care le așeza apoi deasupra focului. Mixturile se mistuiau fumegând, până când dispăreau cu totul. Fetișcanele nu-și puteau explica unde dispăreau. Îl credeau vrăjitor. Le învăța apoi să prepare cu mâna lor așa-numitul liquor silicum, un fel de apă de cremene. Pietricelele acelea albe și frumoase se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și iepuri fugari se ițeau din iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre stânci, aluneca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
realitate, fugarul nu era un credincios cucernic, ca mulți alții din poporul său, și respecta doar în parte vechile tradiții, dar chiar și așa, nu și-l închipuia trăgându-și un glonț, tăindu-și venele de la mâini sau lăsându-se mistuit de soare și de sete. Avea un plan, de asta era sigur. Un plan machiavelic și în același timp foarte simplu, unde trebuiau să aibă un rol important elementele ce îl înconjurau și pe care un targuí învățase să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cum s-o fi descurcat ca să scape, pe jos și fără apă, din imensul erg, când puțul cel mai apropiat se afla la peste o sută de kilometri, la poalele munților Sidi-el-Madia. „într-o bună zi o să-i apară cadavrul mistuit de soare, dacă între timp nu l-au găsit hienele și șacalii“, își zise, dar, în fond, nu era convins, pentru că acel om îi mărturisise că fusese de două ori pe „pământurile pustii“ și era sigur că nu-l mințise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și șapte nopți, așa au fost pierdute nenumărate lucrări din care nu s-a mai păstrat nici o copie. Se susține că acestea conțineau cele mai bine păzite secrete din univers. Multă vreme s-a crezut că Manuscrisul de la Samarkand se mistuise, și el, În pârjolul de la Alamut. CARTEA A TREIA Sfârșitul mileniului Trezește-te [și bea vină. Secole-ți rămân ca să dormi! Omar KHAYYAM XXV Până la pagina de față, am vorbit puțin despre mine, țineam să expun, cât mai fidel, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a întâmplat, mami, eu mă ridic, nimic, Noghi, dormi. Ce faci aici, insistă ea, iar eu spun, am venit numai să te acopăr, ea se întinde iar, simt miros de ars, șoptește ea, am visat că toată casa noastră era mistuită de flăcări, eu îmi adun chibriturile și murmur, hai, dormi, dormi. Nu am altceva de făcut, decât să aștept prima rază a soarelui, la răsărit mă voi strecura acolo și o voi găsi cu ușurință, mă încurajez eu, ca și când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de firmă, în timp ce eu muncesc din greu la fața mea, pictând-o ca pe o pânză. Creion pentru contur, fond de ten, mai mult rimel. Când termin arăt acceptabil, timp în care acizii din stomacul lui Davey se străduiesc să mistuie supa cu tăiței și cocos. —Gata! exclam însuflețită. Înapoi la treabă. —Mănâncă, mă somează Davey, oferindu-mi o caserolă cu salată de vită. Ai nevoie de calorii după potopul de lacrimi. Nu mi-e foame, dar mă forțez să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ai Învățat să citești și să scrii. Ești Marele Poet Dispărut, conștiința generației. Fetișcane romantice se sinucid pe mormântul tău gol. Pe urmă te reîntâlnesc pe tine, iubito, cu riduri multe În jurul ochilor și cu chipul Încă frumos, ce se mistuie de amintiri și de tandră remușcare. Aproape m-am atins de tine pe trotuar, sunt acolo, la doi pași, iar tu m-ai privit așa cum te uiți la toți ceilalți, căutând pe altcineva Îndărătul umbrei lor. Dar la ce bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
multor generali”. Era ora unu noaptea. Diotallevi, amețit de apa tonică, se clătina pe picioare. Ne-am salutat. Eu mă distrasem bine. Și ei la fel. Încă nu știam că Începuserăm să ne jucăm cu focul grecesc, care arde și mistuie. 15 Erard de Siverey Îmi spuse: „Sire, dacă credeți că nici eu, nici stirpea mea nu vom fi dezonorați din această cauză, mă voi duce să-i cer contelui d’Anjou, pe care-l văd colo, În mijlocul taberelor, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și am băgat-o În buzunar. Mi-am luat rămas-bun de la domnișoară, spunându-i că nu găsisem nimic interesant, dar că aveam să-l citez pe tatăl ei, dacă scriam ceva, iar ea mă binecuvântă. Domnilor, un om de acțiune, mistuit de o patimă ca aceea care mă Înflăcăra, nu trebuie să-și facă prea multe scrupule În fața unei ființe cenușii pe care destinul deja a condamnat-o”. „Nu vă justificați”, zise Belbo. „Ați făcut-o și gata. Acum spuneți”. „Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care-i fusese adusă: „Nu-mi spuneți, știu tot. Dumneavoastră veniți din Vipiteno, oraș mare și nobil. O viață Întreagă În serviciul Vămilor. Și, În taină, zi de zi, noapte de noapte, paginile acestea, Înfiorate de demonul poeziei. Poezia... A mistuit tinerețea lui Sappho și a hrănit căruntețea lui Goethe... Pharmakon - spuneau grecii -, otravă și leac. Bineînțeles, va trebui să citim creația aceasta a dumneavoastră; eu pretind minimum trei referate de lectură, unul intern și două de la colaboratori (anonimi, Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
va fi o uvertură ne-nsemnată, palidă, pacifică, la catastrofa generalizată, viitoare! Nu există cale de întoarcere! Stafiile carnagiului și ale pierzaniei, vor fi îmbrățișat orașul, iar sărutul distrugerii și al calvarului îl va face să ardă ne-ntrerupt, în noapte, mistuindu-l, calcinându-l..., până la scrumul primei infernale dimineți, de după. Adversarii nu trebuie nicicum subestimați. Diavolii, etern-damnații, făpturi decăzute și spurcate, luntrașii lacului de foc și de pucioasă, de la hotarele întunecimii, au fost printre îngerii cei mai puternici și mai mândri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la o mânecă, fără caschetă și cu chelia lui lucioasă, mânjită de praf, nenea Sandu înnoadă cruci după cruci, cu privirea umedă pierdută în pălălaia flăcărilor înalte, fumegânde, vii, care mistuie, cu trosnituri înfuriate, rămășițele fostului sediu mărginaș, al reprezentanților legii și ai ordinii. Acesta fu sfârșitul Secției de Poliție de Sud-Est! SATHARIEL Rămăseseră patru. Un fel de chintă spartă... Primul, ca întotdeauna, pășea pe drumul desfundat Îngerul blond, emisarul Cerurilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca niște picături de rouă. Răcoarea primăverii îi înviora pașii. Ocoli clădirea cea nouă pe aleea prunduită, curățată proaspăt, merse spre poarta cea mare dinspre uliță. Printre copacii parcului vedea în față, aproape, parcă numai la câțiva metri, focul ce mistuia conacul lui Cosma Buruiană. Ardea potolit, fără flăcări mari, cu o roșeață ce păta văzduhul. Era ora zece. Furia incendiului se mulcomise, ca și gălăgia țăranilor, care se auzise până aici în liniștea amurgului. Satul dormea, parcă toate câte se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din curte pâlpâiau galben de departe, ca niște sfioase candele de veghe. Se opri și se întoarse pe loc să mai vadă cum ardea conacul lui Buruiană. Bătrânul avu subit o strângere de inimă. Privind de aici, focul părea că mistuie chiar propriile-i clădiri. Pata roșie pe cer era mai sângeroasă și pe ea se zugrăveau contururile conacului Iuga ca niște ruine arse și încă fumegând. Gândul i se risipi. Altele îi luară locul, înăbușite însă și ele: "Asta nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii se cutremurau involuntar. Ignat Cercel, ca să-și încălzească inima, bolborosi singur: ― Iacă, l-a săturat Dumnezeu și de pământ, și de toate! Capitolul XI PETRE PETRE 1 Toată noaptea spre sâmbătă cerul Amarei fu însîngerat de jocul flăcărilor ce mistuiau castelul Iuga. Mulțimea de țărani, furioasă și gălăgioasă, nu se dădea deloc dusă, parcă și-ar fi pierdut somnul. Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului, în lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hârbuite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se auzi glasul lui Parker care părea în același timp ocupat, îngrijorat și isteric. Un zumzăit îndepărtat, aidoma bătăilor furioase de aripi ale unei insecte colosale, constituia acum fondul sonor. Apoi vorbi din nou, iar vorbele se umflau și se mistuiau ca și cum nu puteau rămâne în câmpul intercomului omnidirecțional. ― Praful ăsta afurisit din motoare! Asta e. S-a infiltrat în cursul coborârii. N-am închis intrările de reactoare și n-am acționat "reverse"-urile la timp. așa cred. Avem scurtcircuite peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu străbate nimic. Știu că nu am decât să-l smulg, pentru ca razele adevărului să mă copleșească, să mă distrugă? S-ar face lumină, dar cui i-ar folosi oare lumina asta? Ea ar fi o flacără care m-ar mistui. Și totuși, cât aș vrea acum să arunc măcar și o singură privire în oglindă! Nu o voi face însă decât când voi putea termina povestea asta care mă apasă. De multe ori, în timp ce scriam și scriam, bătrâneii mei au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu pătrățele faste și căsuțe periculoase, pe care, dând cu ciobul și bolborosind repede cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o mistuie o flacără întețită sau că e prinsă într-o crustă de gheață. Săraca Garoafa a zbierat o după-masă întreagă prinsă într-o asemenea căsuță și bătând cu pumnii în niște pereți invizibili. Dar cele care se opreau în căsuța bună
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]