21,271 matches
-
iluziile compensatoare și miturile structurante, identificate de el în spațiul cultural românesc. De fiecare dată când prezentul nostru istoric pare răvășit, se activează, ca niște uriașe ecrane pe care se proiectează angoasele colective, miturile Cetății asediate și ale Conspirației malefice, mitul Eroului, al Salvatorului, al Omului providențial, al Paradisului pierdut, fără putință de întoarcere. Câteva figuri de scriitori cărora autorul nu le acordă prea mare credit literar (păcat: și Geo Bogza, și Octavian Paler merită acest credit cu prisosință, dincolo de funcțiile
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
și opt, romanele oportuniste sunt semnate de: Paul Anghel, Al. Simion, Radu Theodoru, Petru Vintilă, Ștefan Luca, Nicolae }ic, Corneliu Leu, Platon Pardău etc., dar această literatură, din ce în ce mai puțin creditată, este eclipsată de o proză modernă, a cazurilor psihologice, a miturilor, a speculațiilor livrești, sustrasă în mare măsură circumstanțelor, în romane ale unor autori din generația '60. După 1960, peisajul estetic se diversifică mult. Literatura oportunistă este concurată întâi de literatura evazionistă (gen Ștefan Bănulescu), apoi de cea subversivă (în felul
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
De nici un fel. Nici dinspre publicistul de la revista conservatorilor, nici - desigur - dinspre conducătorul amenințat indirect. Simbolic însă, consecințele sunt de netrecut cu vederea. Berlinul în care Eminescu trăise până în 1874 era fieful casei prusace de Hohenzollern. Pe de-o parte, mitul tinereții celui de-al doilea născut dintre băieții familiei trebuie să fi fost încă activ; iar, pe de altă parte, studentul român, pasionat cititor de Schopenhauer - extrem de receptiv. Că, în curând, Eminescu va deveni un fervent susținător monarhic, se explică
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
ceea ce nu este cazul în ordinea serafică a muzicilor sacre. E un fel de revoltă luciferică la consolidata desăvârșire a marii muzici renascentisto-baroco-clasice, delimitată liber și ferm de escaladele demonice. Georges Minois (autor care crede, culmea, că „Dracul este un mit căruia i-a trecut timpul”) are totuși o viziune suprarealistă a diavolului, ieșită cumva din negura unui ev mediu ahtiat după hiperbole, anticipând genul actual al monștrilor robotizați, excesiv de sonori. Aici în care se amestecă diavolul creștin, golemul iudaic, androidul
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
noastră, din secolul în care ce nu se pierde, se inventează - nume, biografii, cărți, moșteniri, țări și planete, viitorul și trecutul - ne-a rămas o dată, 28 februarie (nu fără chichirezul ei...), cînd a apărut, în fine, Kalevala. Finlandezii, de dragul unui mit, o celebrează în fiecare an. Atîta lucru, veți spune, noi, în forme felurite, repetăm Miorița în fiecare zi... Fie și numai fiindcă urmărirea neîncetată a Soarelui cu Luna e altfel pe cerul nordic, mitul trebuind să explice altceva decît, bunăoară
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
în fine, Kalevala. Finlandezii, de dragul unui mit, o celebrează în fiecare an. Atîta lucru, veți spune, noi, în forme felurite, repetăm Miorița în fiecare zi... Fie și numai fiindcă urmărirea neîncetată a Soarelui cu Luna e altfel pe cerul nordic, mitul trebuind să explice altceva decît, bunăoară, pe bolta Mediteranei, Kalevala e o poveste diferită. Dragul de diferență, care ne face să călătorim, ar trebui să ne întoarcă la două ediții de anticariat, traducerea lui Iulian Vesper, de la sfîrșitul anilor '50
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
subiect de literatură, cu destin exemplar, construit pe modelul sacrificiului individual. Atunci cînd un tînăr strălucit și fascinant, cum a fost Bălcescu, se sacrifică fără șovăială sub ochii celorlalți, el se transformă aproape obligatoriu în punct de plecare al unui mit. "Mitul Bălcescu" a luat naștere de îndată ce autorul s-a sfîrșit departe de țară, la vîrsta cristică de 33 de ani. Iar literatura provocată de insolita sa trecere prin cultura noastră avea să se materializeze mai întîi printr-o pletoră de
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
de literatură, cu destin exemplar, construit pe modelul sacrificiului individual. Atunci cînd un tînăr strălucit și fascinant, cum a fost Bălcescu, se sacrifică fără șovăială sub ochii celorlalți, el se transformă aproape obligatoriu în punct de plecare al unui mit. "Mitul Bălcescu" a luat naștere de îndată ce autorul s-a sfîrșit departe de țară, la vîrsta cristică de 33 de ani. Iar literatura provocată de insolita sa trecere prin cultura noastră avea să se materializeze mai întîi printr-o pletoră de poezii
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
de gînditor și modul în care acesta și-a dus existența mai poate fi întîlnit, în romantismul nostru, doar în cazul lui Eminescu. Pe măsură ce anii au trecut peste acel noiembrie 1852, cînd istoricul se stingea la Palermo părăsit de toți, mitul și personajul literar Bălcescu aveau să pună în umbră existența terestră reală a lui Nicolae Bălcescu, conferindu-i celui ce propovăduise martirajul statutul de martir oficial al națiunii române, cu toate consecințele culturale ce decurg de aici. Iar cea mai
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
patalama ai regimului, îi oferă lui Jean Mathieu o educație pur galică. Toate aceste date confidențiale se desprind din fondul de scrisori alcătuit de Iovan în finalul Ultimelor însemnări. Și ele nu sunt singure. În perioada deschiderii postrevoluționare, intrigat de mitul familial conservat în jurul tatălui său, cetățeanul francez Jean Mathieu Zilverstein călătorește într-o Românie bulversată de tensiunile mineriadelor pentru a oferi cuiva, oricui, fotocopiile tuturor scrierilor tatălui său. Are nenumărate tentative de contact cu elita culturală a momentului, de la Mircea
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
pe care l-am comentat în articolul dedicat evenimentului, în Actualitatea muzicală nr. 6 din Iunie 2012. Cu excepția flautistului grec, Zacharias Tarpagos, înlocuit de Adrian Buciu, precum și a complexificării imaginilor video, datorate lui Mihai Cucu, ce dublau sau potențau acțiunea mitului șarpelui - simbol al Haosului și ordinii, al înțelepciunii și al maleficului în egală măsură -, spectacolul a beneficiat de aceeași interpretare performantă, expresivă, datorată unor instrumentiști pentru care actul interpretativ înseamnă transgresarea zonei muzicii și canoanelor specifice ei: Ana Chifu (flaut
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
cu glas penetrant, consistent și un ambitus vocal aproape ireal, în interiorul căruia evoluează cu uluitoare dezinvoltură, Irina Ungureanu - în rolul „femeii spirituale”, al „Evei de Lumină”, deținătoarea Înțelepciunii și Cunoașterii. Inteligent gândit și conceput, cu înțelegerea în profunzime a semnificației mitului gnostic, cizelat în cele mai fine detalii, cu o muzică ritualică transfrontalieră aș spune, unde bocetul autohton de pildă consuna cu ritmuri și vocalize extra-europene, spectacolul Dianei Rotaru ar merita reprogramat și pe alte scene din țară și chiar de peste
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
amuzament, fiindcă fabula care este filmul, „vorbind” despre lăcomia în sine, a tuturor, de fapt părea că nu se referă la nimeni anume. Abia acum însă, cu cel de-al patrulea film din seria Epocii de Gheață, atât prin câteva mituri esențiale ale Europei, cât și prin sau mai ales prin utilizarea ca fundal muzical a Imnului Europei, tot ce poate fi morală (a fabulei filmului) țintește precis către Europa. Desigur, aceeași indes- tructibilă veveriță - Lăcomia - revine. Numai că de data
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
face doar interludii hazlii, aproape aleatoare sau divagaționiste. Incidența micului animal mai tare ca moartea (lăcomia - păcat letal) este de data asta epică. Aici, actele lăcomiei chiar contribuie la deriva catastrofică, mondială (susținând astfel titlul acestui episod). Iar inocentul, galeșul mit al Atlantidei, adică al oricărui paradis sau utopie socială (nu doar un mit reprezentativ - dacă nu chiar fondator - al gândirii sociale și filosofice europene, dar inclusiv o permanență a culturii reflexive și sociopolitice a ultimelor două milenii europene), este demantelat
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
ca moartea (lăcomia - păcat letal) este de data asta epică. Aici, actele lăcomiei chiar contribuie la deriva catastrofică, mondială (susținând astfel titlul acestui episod). Iar inocentul, galeșul mit al Atlantidei, adică al oricărui paradis sau utopie socială (nu doar un mit reprezentativ - dacă nu chiar fondator - al gândirii sociale și filosofice europene, dar inclusiv o permanență a culturii reflexive și sociopolitice a ultimelor două milenii europene), este demantelat aici tocmai de numirea lăcomiei ca sursă apocaliptică. Desigur, în ultimii 15-20 de
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
se compară cu: un dulgher adolescent ce bate În căpriorii cerului râzând. Extraordinar rămâne Nichita Stănescu în poemul narcisic "Amfion constructorul", apărut în "Gazeta literară" (1960) și luat drept o glorificare a obsedanților "constructori ai socialismului". Poetul pleacă de la un mit elin (nu din cele mai cunoscute), în care eroul, cântând, face să se înalțe o cetate, "cărămizile așternându-se singure". El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea putere țâșnesc două pantere, nemaivăzute pantere, pe ape
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
greva ceferiștilor din 1933, celebrându-i și pe comuniștii morți în ilegalitate. Reprodusă în diferite antologii oficiale, piesa de rezistență rămâne "Comunism", ultima din această angoasantă plachetă. Aici, reflexul narcisic nu putea servi; am recurs, inconștient desigur, la un alt mit elin, cel al corăbiei Argos ajunsă în țărmul "lânii de aur". Primul distih mi-ar părea chiar sugestiv, cu acel ochi deschis în spiritele navigatorilor; e vorba, vai, de "comunismul vis"! Dar, înfine, "țărmul gândit" a fost atins, iar acum
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
reduplicării. Uitând de mica mea moarte. De mica mea durere. De micile mele pulsiuni mistice. Atâtea cuvinte s-ar dovedi inutile. Atâtea tipare s-ar dovedi un cheag de fantasme. Aș da deoparte metafora artificială. Aș degusta frumusețea naivă a mitului. Aș transforma informația - Ťbiți, biți, bițiť - într-o pragmatică a duhului, recuperându-mi trupul și semenul. M-aș întoarce decrispat în grădină, pipăind pe îndelete ramurile altoiului, aplecându-mă peste corole, primind pe mâna caldă albinele aurii." (Cel mai mult
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
Pacientul aflat la tratament este adus la București, cu un ulcer perforat ce trebuie de urgență operat. Cartea continuă însă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Autorul-personaj călătorește mai departe către Elada lui în care realitatea istorică și ficțiunea, mitul și comentariul s-au amestecat; și iese în fiecare seară pe faleză pentru a ne înfățișa graficul anotimpurilor schimbătoare. După sfârșitul de iarnă vine o noapte care "miroase a mare, a primăvară și a singurătate", apoi, explozia verii, într-un
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
marii contemporani (Hugo, Gautier), asimilate fericit în inovațiile limbajului său, născut din metabolismul unei hipersensibilități unice în poezia modernă. Poetul e Ťo corabie beatăť în periplu continuu pe fluviile, mările și oceanele sinestezice ale metaforei, oglindind priveliști, senzații, culori, sonuri, mituri, dimensiuni temporale într-o beție a imaginarului trăit cu fervoare. Desigur, așezarea operelor analizate în ordinea alfabetică a titlurilor lor, în limba română, este justificată, facilitând consultarea Dicționarului. Dar cred că ar fi fost util și un indice de nume
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
Simona Vasilache Am schimbat multe rînduri de ceasuri, de la cele din carton, cărora le miști limbile cu mîna, pînă la complicate bijuterii atomice, am încercat calendare ținute după mituri, după scripturi, după mișcarea stelelor, pînă să aflăm, în fine, că timpul e perfect anonim. Nici unul din cuțitele care-l feliază sistematic nu-i dă, cîtuși de puțin, o identitate, nu-l fixează, nu ne explică, spre desfacerea angoaselor, cine
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]
-
-n port de sat. Nu am multe cunoștințe asupra dansurilor populare, dar îmi amintesc că, în copilăria și în adolescența mea nu am văzut feciori cu clopoței la opinci decât prin Mehedinți și prin județul Olt: erau faimoșii, coborâții din mituri, călușarii. Nici gând de vreo fată în misteriosul, neliniștitorul lor dans - cu aspect inițiatic! "Zdrăngăneii" de la opinci vor fi fost auziți de George Coșbuc în cei 29 de ani (mai bine de jumătate din prea scurta lui viață!) petrecuți la
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Simona Vasilache Am schimbat multe rînduri de ceasuri, de la cele din carton, cărora le miști limbile cu mîna, pînă la complicate bijuterii atomice, am încercat calendare ținute după mituri, după scripturi, după mișcarea stelelor, pînă să aflăm, în fine, că timpul e perfect anonim. Nici unul din cuțitele care-l feliază sistematic nu-i dă, cîtuși de puțin, o identitate, nu-l fixează, nu ne explică, spre desfacerea angoaselor, cine
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
al Transilvaniei. Fiecare dintre aceste popoare are propria sa viziune asupra istoriei locului care, de cele mai multe ori, proclamă întâietăți și drepturi istorice făcând abstracție sau minimalizând agresiv istoriile celorlalți. Interesele politice, cursul contorsionat al istoriei, strategiile de propagandă au produs mituri ale imaginarului etnic care s-au sfârșit de multe ori tragic pentru comunitățile de români sau de maghiari. Géza Szávai vorbește, firește, în numele minorității maghiare din Transilvania, căreia îi aparține. Venite din această sursă, unele afirmații pot fi dificil de
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy. Nice Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) amețește lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește uscăciunea afectivă cu inteligență (cu excepția lui Staring at the Sun). Rădăcinile complicatei strategii Desperado cresc din
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]