1,469 matches
-
se află o piatră funerară cu un fragment de inscripție în limba slavonă. Lângă zidul bisericii, la dreapta altarului, se află locul unde a fost înmormântat Veniamin Costachi, mitropolitul Moldovei (1803-1808, 1812-1821 și 1823-1842). Acesta s-a retras din scaunul mitropolitan la 18 ianuarie 1842 și s-a stabilit la Mănăstirea Slatina, unde a murit la 18 decembrie 1846. La dorința sa, a fost înmormântat sub streașina bisericii pentru ca ""picăturile de ploaie să-i sfredelească piatra funerară"". La 30 decembrie 1886
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
și s-a stabilit la Mănăstirea Slatina, unde a murit la 18 decembrie 1846. La dorința sa, a fost înmormântat sub streașina bisericii pentru ca ""picăturile de ploaie să-i sfredelească piatra funerară"". La 30 decembrie 1886, după sfințirea noii catedrale mitropolitane din Iași (la care Veniamin Costachi era considerat ctitor), osemintele sale au fost strămutate în Catedrala din Iași. Mormântul său era inițial străjuit de un gard de fier. În anul 1986, la 100 ani de la strămutarea osemintelor, mitropolitul Teoctist Arăpașu
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Arăpașu a amplasat o placă tombală peste locul unde a fost mormântul lui Veniamin Costachi. Pe această piatră se află următoarea inscripție: ""Aici a fost înmormîntat mitropolitul Veneamin Costache (+1846): osemintele sale au fost strămutate la anul 1886 în Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria sa. Piatra este pusă în anul 1986. De către I.P.S. Teoctist. Mitropolitul Moldovei și Sucevei."" Mănăstirea Slatina are aspectul unei fortărețe medievale în formă de patrulater neregulat. Aspectul ei ne determină să credem, că pe lângă rolul strict religios
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
orașe se mai luptau pentru obținerea titlului de Mare Cnezat: Moscova, Nijni Novgorod și Tver. Prinții lor, odată investiți cu funcția de Mari Cneji, nici nu încercau să se mute definitiv în Vladimir. Când Mitropolitul Petru și-a mutat scaunul mitropolitan din Vladimir în Moscova în 1321, a devenit evident că Moscova a devenit centrul de putere în Rusia de nord-est.
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
au luat forme diferite, nu ușor de clasificat. Totuși, pragmatismul și analiza juriștilor canoniști au sfârșit prin a identifica unele categorii de concilii și de sinoade bazate mai ales pe dimensiunile și reprezentarea Bisericii. Astfel sunt: concilii diecezane, particulare, regionale, mitropolitane, generale, universale, plenare și, în sfârșit, ecumenice. Calificativul de „ecumenic” ușor-ușor a ajuns să deosebească acele întruniri a căror valoare și autoritate principală sunt recunoscute, sub anumite aspecte, obligatorii pentru întreaga Biserică. Conciliile Ecumenice sunt întruniri ale episcopilor ce reprezintă
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
un monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană pe 8 octombrie 1939. Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832-1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima
Catedrala Mitropolitană din Chișinău () [Corola-website/Science/302592_a_303921]
-
acum în Ucraina - d. 21 decembrie 1903, Iași) a fost un compozitor, muzicolog și dirijor român. Muzician de înaltă pregătire, dirijor și organizator de talent al uneia dintre cele mai impunătoare formații corale care au ființat pe pământul României — Corul Mitropolitan din Iași — unul dintre primii muzicologi care au pătruns în esența comorilor folclorului românesc, excelent pedagog muzician, Gavril Musicescu a desfășurat pe cele mai diverse planuri o adâncă operă de creație, de promovare a valorilor artistice românești, de educație muzicală
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
Române Unite cu Roma din 1895, până la moarte. Din anul 1894 a fost membru de onoare al Academiei Române. A fost fratele mai mare al istoricului Ioan Mihaly de Apșa, de asemenea membru al Academiei Române. După moartea mitropolitului Ioan Vancea, scaunul mitropolitan a rămas vacant vreme de 9 luni. Autoritățile maghiare au fost foarte atente la desemnarea persoanei noului ales, căutând în acest fel să nu întărească spiritul de luptă al românilor transilvăneni. Mitropolitul Victor Mihali de Apșa a pășit însă pe
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
preot, în 8 noiembrie 1863. Reîntors în Transilvania, a fost profesor de istorie bisericească și drept canonic la Seminarul diecezan din Gherla, de unde noul Mitropolit Vancea l-a dus la Blaj, pentru a-l însărcina cu diferite funcțiuni în "Curia mitropolitană". În calitate de secretar, a însoțit pe mitropolit la Roma, cu ocazia Conciliului din Vatican (1870). După transferarea episcopului Ioan Olteanu de la Lugoj la Oradea, Victor Mihali a fost ales, în 1874, episcop pentru scaunul vacant din Lugoj. Aici a dezvoltat o
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
de la Unire, fiind prezenți toți episcopii, mult cler și popor.În vederea acestei comemorări, s-a tipărit la Blaj, sub conducerea regretatului și cunoscutului canonic Augustin Bunea, "Șematismul Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, pe anul 1900". Pentru apărarea autonomiei Provinciei mitropolitane a ținut la Blaj, în 23 iunie 1897, memorabila conferință episcopală în care s-a decis că "Provincia mitropolitană de Alba Iulia și Făgăraș" să nu trimită delegați la "Congresul Bisericii catolice latine ungare". Mitropolitul a cerut, în schimb, Împăratului
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
conducerea regretatului și cunoscutului canonic Augustin Bunea, "Șematismul Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, pe anul 1900". Pentru apărarea autonomiei Provinciei mitropolitane a ținut la Blaj, în 23 iunie 1897, memorabila conferință episcopală în care s-a decis că "Provincia mitropolitană de Alba Iulia și Făgăraș" să nu trimită delegați la "Congresul Bisericii catolice latine ungare". Mitropolitul a cerut, în schimb, Împăratului aprobarea ținerii unui congres compus numai din români uniți, în care să se organizeze autonomia Bisericii Române Unite, separat
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
al organizării bisericești n-a fost însă unul simplu sau lipsit de conflicte, situația de provincie ecleziastică bizantină a bisericilor din teritoriile românești, fiind alături de avantajele certe oferite însoțită și de unele efecte mai puțin benefice locuitorilor: impunerea în scaunele mitropolitane locale, ca și în toată ierarhia bisericească din provinciile ecleziastice, de către Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, a unor străini, adică a unor ierarhi greci și încă nu a oricărui fel de greci, ci doar a unor greci din Fanar (cartier Constantinopolitan
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
si Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, când la indicațiile domnului Moldovei, au fost hirotoniți la finele secolului al XIV-lea, pentru prima oară, o serie de etnici români (moldoveni). Unul dintre aceștia, Iosif, va deveni primul etnic român suit pe scaunul mitropolitan al Moldovei, și de altfel primul mitropolit etnic român din toate teritoriile românești. Inițiativa domnului moldovean al vremii (Roman Mușat) și menținerea ei de către succesorul lui imediat (Alexandru cel Bun) se înscrie de altfel într-o tendință mai largă de
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
în același timp și în regiunile aflate la nordul Moldovei. Escaladarea crizei survine atunci când Patriarhia ecumenică de la Contantinpol încearcă, cu doar câteva decenii înaintea aneantizării Imperiului Bizantin de către sultanul Mehmet al II-lea, să impună un ierarh grec pe scaunul mitropolitan, gest refuzat ferm de către moldoveni, fapt care provoacă în 1394 aruncarea anatemei de către Patriarhia ecumenică de la Constantinopol peste întreaga Moldovă: "domn, ierarh, boieri, preoți și credincioși." Până în 1401, întreaga populație a Moldovei mai era încă anatemizată, de la această dată încolo
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
al Fundației „Solidaritate și Speranță”, care își are sediul în vecinătatea bisericii, într-o clădire și ea monument istoric datând din 1780 și care se află, din anul 2003, într-un amplu proces de consolidare, amenajare și dotare. Prin decizie mitropolitană, Bisericii "Sf.Sava” i-a fost conferit și statutul de Paraclis al Institutului Social-Caritativ DIACONIA, un centru multifuncțional de educație și asistență socială al Arhiepiscopiei Iașilor, care cuprinde Sectorul social - filantropic "Diaconia” și Fundația "Solidaritate și Speranță”, aceasta din urmă
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în biserica mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi. Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iași după sfințirea acesteia la 23 aprilie 1887. Jefuită și arsă de năvălitorii din Est (1650) și din Nord (1686), zguduită de cutremure (1711, 1781, 1795, 1802, ) biserica va fi restaurată între anii 1882 - 1887 (arhitectura) iar pictura și
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
aici. În peretele nordic al pronaosului se află o altă nișă, care fusese pregătit probabil pentru Doamna Anastasia, soția ctitotorului. Mormântul a rămas gol, Doamna Anastasia fiind înmormântată în Biserica Albă, care se afla pe locul unde este astăzi Catedrala Mitropolitană din Iași. Mai la sud, în aceeași nișă, au fost înmormântați fratele domnitorului, Saul și fiul său, Ioniță. Inscripția de pe lespedea funerară nu a putut fi descifrată în totalitate, pe ea fiind scris în limba greacă următorul text: "„Aici se
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
feudală conținând 112 obiecte de cult: broderii, icoane pictate pe lemn și îmbrăcate în argint, cățui, cărți ferecate în argint, cruci sculptate și ferecate în argint sau argint aurit, sfeșnice, manuscrise ș.a, provenind din depozitele mănăstirii și al centrului mitropolitan. În incinta mănăstirii, pe latura de est, se mai află o clădire din piatră care a adăpostit bucătăria (cuhnea) domnească. Unii autori au susținut că această construcție a fost de fapt o baie domnească, această opinie fiind susținută de Virgil
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
PS Valeriu Moglan Botoșăneanul, arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei. Este hirotesit arhimandrit în anul 1946. Între anii a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Iași. La Iași, activează în calitate de preot slujitor (1945), apoi Mare Eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iași și Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
1970, arhiepiscopul Teoctist a îndeplinit funcția de locțiitor de episcop al Oradiei. La 28 ianuarie 1973 a fost ales în rangul de arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, fiind înscăunat la 25 februarie 1973 de către patriarhul Justinian în Catedrala Mitropolitană din Craiova. La 25 septembrie 1977 a fost ales în rangul de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei. În data de 4 octombrie 1977 președintele Nicolae Ceaușescu a semnat decretul de recunoaștere în funcție, după care, la
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
ales în rangul de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei. În data de 4 octombrie 1977 președintele Nicolae Ceaușescu a semnat decretul de recunoaștere în funcție, după care, la 9 octombrie 1977, a fost înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Iași. În perioada iulie 1980-ianuarie 1982, de la pensionarea forțată a mitropolitului Nicolae Mladin și până la alegerea lui Antonie Plămădeală, a îndeplinit și funcția de locțiitor de mitropolit al Ardealului. După moartea Patriarhului Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, IPS
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
germani sub Conrad II în anul 1033. Deși regele controla trecătorile prin Alpi, orașele burgunde deveneau independente. Pentru a reduce influența prinților, regele a acordat privilegii orașelor lombarde, dar și acestea au contestat autoritatea regală. Au apărut conflictele dintre episcopii mitropolitani și înalții nobili, și nobilii cei mai puțini înstăriți. Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman, fiul lui Conrad , care a devenit rege în 1039, a intervenit mai direct în administrarea Bisericii. A crezut că va dobândi controlul asupra
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Alba de Jos), cunoscut și ca Vasile Rațiu, Baziliu Rațiu cu predicatul de Nagylak (Noșlac), în ungurește Vazul Rácz sau Ratz în germană , a fost preot greco-catolic, protopop, profesor, rector al Seminarului Diecesan din Blaj, canonic și primul prepozit capitular mitropolitan al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. S-a născut la 25 decembrie 1783 în Turda, pe atunci capitala comitatului Turda, azi în județul Cluj și a decedat la 12 decembrie 1870 în Blaj, Comitatul Alba de Jos, acum în
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
și filozofie al Universității din Viena, 1811. Personalitate respectată a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, a fost preot în Ocna-Mureș, 1813; protopop în orașul său natal, Turda, 1819; al XII-lea canonic din seria capitularilor, 1824 și primul prepozit mitropolitan, Blaj, 1855. A fost profesor și rector în trei rânduri al Seminarului diecesan din Blaj, 1827-1832, 1834-1939 și 1842-1845. A scris două cărți, utilizate mult timp ca manuale, „Dreptul canonic”, rămas în manuscris și Istoria Beserecesca, primul manual de istorie
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
vieți, pe care a lăsat-o bisericii, Eforiei și școlii din Turda. La 12 decembrie 2010 au avut loc la Blaj evenimente comemorative prilejuite de împlinirea a 140 de ani de la decesul marelui prelat. După celebrarea Sfintei Liturghii în Catedrala Mitropolitană a fost oficiat un parastas de pomenire, după care în cimitirul Bisericuței Grecilor a fost săvârșită o slujbă de binecuvântare a monumentului de la mormântul lui Basiliu Rațiu. În încheiere, a avut loc dezvelirea și binecuvântarea Plăcii Memoriale Basiliu Rațiu, expusă
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]