1,365 matches
-
și vorbea numai limba română, devenind o marionetă în mâinile cercurilor imperiale. Desființarea rangurilor boierești de către guvernul de la Viena la 26 septembrie 1849 nu a fost urmată de împroprietărirea țăranilor. Pentru a stăpâni pământurile, țăranii erau obligați să plătească despăgubiri moșierului Ștefanovici în rate anuale la o bancă. Datoriile pe care le aveau țăranii le agravau acestora situația economică. În aceste condiții, în anii '60 ai secolului al XIX-lea, zeci de familii din Boian au început să traverseze clandestin frontiera
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
(n. 1850 — d. 1913) a fost un general român, sub regele Carol I. În perioada 1 aprilie 1905 - 26 iunie 1913 generalul de brigadă a fost comandantul Corpului de Grăniceri. Generalul Staur Simionescu este fiul lui Simion Caraghiozoglu, moșier, și al Mariei Caraghiozoglu, născută Divanni. A fost căsătorit cu Eliza Pătrășcanu. Înmormântat în cimitirul Bellu. Frate de mamă cu Amalia Canella, căsătorită cu Ștefan Apostolescu, străbunica pictorului Alexandru Țipoia.
Staur Simionescu () [Corola-website/Science/311804_a_313133]
-
Jiu. În perioada campaniei din 1917, a făcut parte din Grupul de comandă din Brigada 15 artilerie din Divizia 15, comandată de generalul Paul Angelescu și a fost avansat la gradul de locotenent. El s-a căsătorit cu fiica unui moșier din comuna Bengești (județul Gorj), care a fost înzestrată de părinții ei cu o dotă constând din 25 de hectare teren arabil. În anii '30, Titus Gârbea a construit o casă în comuna respectivă. În perioada celui de-al doilea
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
sfârșitul secolului XVIII. Ea poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Satul Fântânele, situat între râul Suceava și răul Siret, pe un platou își trage numele de la la multe fântâni, ce au fost la bazele platoului. La acele fântâni se adăpau vitele moșierului, familiei Cănănău, stăpâna pe întinse terenuri și care avea aici adăposturi pentru vite. Vechimea satului este de înaintea anului 1700, deoarece alături de actuala biserică, spre sud se distinge locul unei foste biserici și există vechea sfântă masă din cărămidă și
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Fântânele () [Corola-website/Science/312858_a_314187]
-
cooperante sau folositoare. Practic, candidații din mediul rural, loiali monarhiei britanice și cu opinii politice mai puțin radicale, au primit mai multe locuri în parlamentele locale decât candidații din zonele urbane. Au mai fost rezervate locuri în parlamente pentru nebrahmani, moșieri, oamenii de afaceri și absolvenții universităților. Atât la nivel provincial cât și la nivel central au fost rezervate locuri pentru musulmani, sikhși, creștini, englezi și alți europeni rezidenți în India. Reformele Montagu-Chelmsford au oferit indienilor o nouă șansă pentru exercitarea
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
România a organizat pe străzile Atenei alergări și alte genuri de competiții sportive. În 1856, Meteleu-Lipănescu, cel mai vechi sat, din patru, al comunei Scutelnici, județul Buzău, trece din posesiunea paharnicului Constantin Lipănescu în stăpânirea lui Evanghelie Zappa. De numele moșierului se leagă și un un lucru mai puțin cunoscut: afacerea Zappa. Înainte de a deceda, moșierul a lăsat moștenite toată averea sa (inclusiv cea din România) vărului său, Constantin Zappa, și statului grec deși Constituția României de atunci interzicea străinilor de
Evanghelie Zappa () [Corola-website/Science/310920_a_312249]
-
Meteleu-Lipănescu, cel mai vechi sat, din patru, al comunei Scutelnici, județul Buzău, trece din posesiunea paharnicului Constantin Lipănescu în stăpânirea lui Evanghelie Zappa. De numele moșierului se leagă și un un lucru mai puțin cunoscut: afacerea Zappa. Înainte de a deceda, moșierul a lăsat moștenite toată averea sa (inclusiv cea din România) vărului său, Constantin Zappa, și statului grec deși Constituția României de atunci interzicea străinilor de a avea drept de proprietate asupra bunurilor imobile rurale în România. După decesul acestuia, statul
Evanghelie Zappa () [Corola-website/Science/310920_a_312249]
-
În parlament, atât forțele radicale, cât și cele conservatoare au făcut interpelări pentru a cere legi care să îmbunătățească situația agriculturii din Italia. Investigațiile începute în 1877 au durat opt ani și au demonstrat că situația agriculturii se agrava, iar moșierii câștigau mari sume de bani de pe pământurile stăpânite dar nu contribuiau cu nimic la dezvoltarea țării. Italienii din zonele rurale pierdeau pământurile comunale în favoarea marilor proprietari funciari. Mulți dintre muncitorii din agricultură nu erau țărani, ci sezonieri angajați pentru perioade
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
acesta promisese că va apăra Italia de socialism și comunism. Ca urmare, sistemul corporatist a ajuns să fie dominat de interesele industriașilor. În întreaga perioadă a dictaturii mussoliniene, legislația economică a favorizat în primul rând clasa marilor industriași și a moșierilor prin privatizări, liberalizări ale legilor arendei și prin desființarea sindicatelor nefasciste. Sindicatele fasciste nu puteau apăra muncitorii de consecințele economice, fiind responsabile pentru distribuirea ajutoarelor de asistență socială, plăților compensațiilor de concediere și, în unele cazuri, fiind împuternicite să megocieze
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
nord, unde mai mulți localnici au încercat să traverseze cu orice preț granița sovieto-română în perioada 1940-1941. ("Vedeți și": Masacrul de la Fântâna Albă.) Deportările localnicilor s-au făcut pe motivul apartenenței la grupul „dușmanilor poporului” - intelectuali, militari, polițiști, foști politicieni, moșieri sau culac, ai celor cu atitudini antisovietice dovedite sau închipuite, etc. Perioadele maximă opresiune au fost 1940 - 1941, 1944 - 1950 și, într-o măsură mai redusă 1950 - 1956. Deportările au atins nu numai grupul etnic al românilor, dar și pe
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
bucovinene, care nu se refugiaseră în România în 1940 și între 1944-1945. Printre cei vizați de politicile sovietice se aflau învățătorii, profesorii, doctorii, preoții, avocații, foștii polițiști și jandarmi și cadre active ale armatei regale române, proprietarii de pământ (atât moșierii cât și culacii), membrii partidelor politice, (inclusiv membrii Partidului Comunist Român aflat până în 1944 în clandestinitate), ca și oricine își exprimase orice fel de disidență, practic marea majoritate a populației cu o educație înaltă, purtătoare a culturii române. Dar opresiunea
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
în marea rusă?”). Rușii conservatori numeau mișcarea de renaștere națională ucraineană „intrigă poloneză”, iar polonezii se plângeau că ucrainismul era utilizat ca armă împotriva culturii poloneze în Ucraina vestică (de pe malul vestic al Niprului). După abolirea iobăgiei din 1861, numeroși moșieri au fost puternic nemulțumiți de pierderea șerbilor lor, în vreme ce țăranii au fost nemulțumiți de condițiile emancipării. În această atmosferă de nemulțumire generală, la curtea de la Sankt Petersburg au ajuns veștile despre comploturile secesioniste ale unor lideri ucraineni. Răscoala din ianuarie
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
Ioan I. Mocsony-Stârcea, ortografie alternativă Ioan I. Mocioni-Stârcea, (n. 16 mai 1909, Cernăuți - d. 1992, Elveția) a fost un moșier, industriaș și om politic român din familia Stârcea, crescut în Banat la satul Bulci, comuna Bata, județul Arad din vechea familie moldovenească Stârcea. Regatul României a fost fiul mai tânăr al aristocratului bucovinean Ioan Victor Stârcea (n. 9 februarie 1867
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
Dimitrie Anghel și Iosif publică comedia Cometa. Poetul Column, așezat, duios, o pierde pe Roro, așa cum Iosif o va pierde pe Natalia. Tity Roznov, cometa, tânăr spiritual și plin de vervă, îndrăgostit fără patetism, dar insistent și cuceritor, fiu de moșier, bogat în fantezie dar și în bunuri materiale, e un alte ego al lui Dimitrie Anghel. Iosif și-a scris cu propria mână sentința într-un proces sentimental, desigur fără să-și dea seama. În anul 1909, apare volumul de
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
țara noastră, Găeștiul se dezvolta destul de lent și acest fapt este pe deplin explicabil. Economia naturala care predomina in orânduirea feudala nu oferă condiții materiale si spirituale care sa favorizeze o dezvoltare rapida. Principala piedica in dezvoltarea orașului o constituie moșierii pe latifundiile cărora era așezat. Intre ei se da o lupta pe viata si pe moarte pentru acapararea de noi proprietăți, folosind orice mijloc, fie cumpărarea, fie înrudirea pentru zestre, fie dezmoștenirea si acapararea etc. Lupta "care pe care" se
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
l-au prea rugat. Le-a sugerat însă o idée, de care coloniștii trebuia să fie numită Romanovca, ca semn de adorație pentru dinastia țarilor Romanov a Rusiei. Dar tot pe atunci, nu departe, lîngă Mihailovca, avea pămînt mult un moșier Romanov și uneori se crede că satul chiar poartă numele lui. Fapt însă e că aici, în case de lut și bordeie, s-au stabilit niște ciobani și crescători de animale. Evreii adunați de voie, de nevoie n-au protestat
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
sale avantajoase, la hotarul dintre codri și câmpie, Teleneștiul a cunoscut o dezvoltare vădită. În anul 1819 în localitate este ridicată o biserică de lemn. Biserica de piatră cu hramul Sf. Prooroc Ilie a fost construită în anul 1842, de moșierul Gheorghe Feodosiu. Primele școli parohiale în Telenesti și satele din jur apar în a doua jumătate a sec. XIX începutul sec. XX. Prima bibliotecă particulară a fost deschisă în Telenesti la începutul secolului XX. Tot în sec. XIX, începutul sec
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
malul sting al râului Răut, pe traseul Florești-Bălți, la o distanță de 7 km. de ora;ul Florești și 137 km. nord-est de capitala Moldovei - Chișinău. Localitatea a fost întemeiată sub regimul Rusiei țariste, la 25 mai 1837 pe pământul moșierului Semion Starov, ispravnic de Soroca și a fost luată în posesie de coloniști evrei pe un termen de 12 ani. Coloniștii au sosit din Gubernia Podolia, practicau agricultura, pe 25 ani au fost scutiți de recrutarea tinerilor în armata țaristă
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
Ștefănești, Roșieticii Vechi, Roșieticii Noi. Primii locuitori ai Cașuncăi provineau din Noua Suliță, dar e posibil că au venit și din Ghindești. Un grup de țărani au fost alungați de pe moșia Ghindești, deoarece au depus o plângere guvernatorului cu privire la nedreptățile moșierului Ivan Crușenvan. E foarte probabil că țăranii au fost primiți în noua localitate - Cassovca. Datele statistice din 1859 menționează satul Cașunca în volostea Pepeni, județul Soroca. Satul avea 80 de case, și era locuit de 305 de bărbați și 293
Cașunca, Florești () [Corola-website/Science/305116_a_306445]
-
sate din lunca Răutului, inclusiv Nemteni și Căinărești din preajma rîului, inclusiv un preot și cîțiva băjenari din Țara Leșească. Pe atunci siliștea avea o bisericuță de lemn acoperită cu stuf.(Documente privind istoria României. Veacul XVI. A. Moldova. București, 1951). Moșierul satului Enache Panaiiti care depuse jurămînt de credință țarului obținînd titlul de nobil a ridicat pe acest ținut o biserică din piatră în care băștinașii satului se roagă și astăzi. La împodobirea bisericii au contribuit boierul Nicolae si soția sa
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
sălaș de țigani. Pe atunci în sat era primar Nicolae Procopie, notar - Ștefan Ionescu, preot - Serghei Pereteatcov. Școala parohială cu o clasă înființata pe lîngă biserică din 1903, iar școala laică cu patru clase fusese deschisă în 1918 în atelierul moșierului Ion Untu. În 1923 instruiau elevii trei pedagogi: Teodor Porucic și Andrei Mușcinschi cu soția Olga. Din 1931 și pînă în 1944 director al școlii primare din Gura Cănarului a fost Efim Popescu.Războiul, foametea și deportările masive au redus
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
că într-însa huzureau de bine pînă și urșii. În zilele noastre în sat locuiesc cu preponderență ucrainenii și ei susțin că satul i-a luat denumirea de la acei urși (de la ucrainescul medvidi). Alții zic că denumirea provine de la numele moșierului Medvedev, care era pan, din polonezi. Pînă azi se mai păstrează aici un toponim Panskaia Storona (Partea Panului). Nici prima, nici cea de-a doua legendă nu au un suport temeinic, deoarece există un document istoric domnesc, de danie, semnat
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
anul 1868 a avut loc desființarea șerbiei. O parte de sat se numea Chirca-Redeli. Prin 1910 aici au venit amurienii să locuiască. După unirea din 1918 situația s-a schimbat. În 1920 guvernul Averescu a împărțit pământ la țărani. Primul moșier a fost Coțoman, avea peste 100 ha de pământ și o moară. La moară plăteau sau dădeau făină, dacă nu aveau bani. Alt moșier a fost Pavel Albu, avea magazin, moară, drâmbă, vie. Școala a fost construită în 1932. Primul
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
din 1918 situația s-a schimbat. În 1920 guvernul Averescu a împărțit pământ la țărani. Primul moșier a fost Coțoman, avea peste 100 ha de pământ și o moară. La moară plăteau sau dădeau făină, dacă nu aveau bani. Alt moșier a fost Pavel Albu, avea magazin, moară, drâmbă, vie. Școala a fost construită în 1932. Primul învățător a fost Popescu. În sat era și o biserica. În anul 1949 în sat s-a format colhozul „M.Frunze”, care în 1969
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
Ioan Neniul spătar jumătate din Corjeuți. În 1770 este edificată prima biserică din lemn. În 1774 la Corjeuții se găseau 125 de gospodării. La 1795 proprietara satul este Maria, fiica lui Gheorghe Moțoc. În anii 1812-1821 satul aparținea la 2 moșieri: Matei Krupenski (primul viceguvernator al Basarabiei, 1816-1823) și Zamfirachi Ralli. Conform recensământului din 1817 Corjeuții erau un sat înstărit ce avea 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 157 de gospodării, 13 văduve, 29 de burlaci (în total 194 de bărbați
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]