1,257 matches
-
întoarce la țara lui, dar rușii o luat și o prins tot și apoi au început deportările. Au ridicat în 1940, apoi în anul 1947 o deportat, ducându-i în Siberia. Chiar de peste drum de casa noastră au ridicat doi moșnegi bătrâni, sărmanii, el nu auzea de urechi și baba la fel. Bătrâni, bătrâni sărmanii, așa i-au luat și duși la moarte în Siberia, așa a fost în <raiul rusesc>.” Studentul o întreabă dacă s-au bucurat românii basarabeni când
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
jos, ticăloșii! Se stăruie Nina și-i duce lui Ilie de mâncare conserve, ulei, poate și carne dacă i-o primesc aceia de acolo. Este greu, a îmbătrânit și Nina săraca! La patruzeci de zile, când i-am făcut praznic moșneagului, mi-a spus că s-a săturat de drumuri. Eu nu-i zic nimica. De la patruzeci, de la moartea moșneagului, Nina nu a mai fost pe aici. E tare obosită și ea. E greu, tare greu!”... La mormântul celui care a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o primesc aceia de acolo. Este greu, a îmbătrânit și Nina săraca! La patruzeci de zile, când i-am făcut praznic moșneagului, mi-a spus că s-a săturat de drumuri. Eu nu-i zic nimica. De la patruzeci, de la moartea moșneagului, Nina nu a mai fost pe aici. E tare obosită și ea. E greu, tare greu!”... La mormântul celui care a fost ștefan Ilașcu ne luăm rămas bun. Măicuța ne-a făcut o urare care merită amintită: “Vă urez o
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
încă nu am ajuns la două mii. Când om merge în mileniu trei, dar eu nu am să mai fiu pe pământ. Da’ nu mai vreau. Eu m-am săturat de pilule, de tot. Eu trebuia să mor prima și apoi moșneagul. El n-o zăcut, nu nimica. O murit sănătos. și Iura a vrut să-l ducă la spital. După aceea a venit și mi-a spus, mamă, nu avea cum să mai trăiască! și iată el a murit și eu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
sunt cetățile?” Măicuța și cu Eugenia ne-au ospătat. Din când în când își aducea aminte de cele întâmplate la vamă și de fiecare dată se întrista. Apoi și-a adus aminte de soțul ei: „Au venit odată niște studenți, moșneagul nu stătea acasă să i primească, numai eu. Se ducea prin grădină, la bazar, la piață. La noi la bazar îi și piață, la Fălești, jos îi cârnațul, sus papucii, aici mâncarea, aici haine, nu-i nici o ordine! Moșneagul mai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
studenți, moșneagul nu stătea acasă să i primească, numai eu. Se ducea prin grădină, la bazar, la piață. La noi la bazar îi și piață, la Fălești, jos îi cârnațul, sus papucii, aici mâncarea, aici haine, nu-i nici o ordine! Moșneagul mai spunea: mă duc să beau un sfert de vin, sau rachiu. Dacă bea mai mult, nu mai ajungea ușor acasă. Eu îi spuneam: nu mai bea, măi! Da’ când am să beau, când am să mor?> Apoi acuma ce
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cuvinte! Să-mi cumpărați două lacăte, să le schimb. Ei au chei!” „La magazin în sat nu se găsesc?” „Nu, numai la Ungheni. Așa m-am socotit eu astă noapte în sufletul meu: nu degeaba l-am visat și pe moșneag, parcă zicea: hai, hai, Natașa! Am murit eu, toți te pradă, toți te fură, nici nu ai ce mânca!” La rugămintea doamnei Rugină, măicuța Natalia explică: „Mie mi-a fost drag să învăț, și erau greutăți când am venit din
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la Putna. Mai merg o dată la Putna, da’ pe jos. Numai cu credință în Domnul. Jenica dacă ar ști că ați venit aicea, ar veni în zbor... Eu niciodată nu m-am gândit că n-am să mor eu înaintea moșneagului. Dar vezi că Domnul l-a luat pe el primul. Da! Când a venit ceasul trebuie să te duci. Iată așa, când va veni ceasul, va veni și Ilie acasă. Dar încă n-a bătut ceasul. Nu știu ce a să mai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
adevăr, după plecarea noastră a venit de la Chișinău fiul măicuței, prof. Iurie Ilașcu.) „Poate vine cineva de la Chișinău. Măicuță, noi plecăm, să ne ierți!” „Mulțumesc și bodaproste că ați venit și m-ați văzut și Domnul să-l ierte pe moșneagul meu, pe ștefan al meu, și Domnul să-i dea sănătate lui Ilie, să vină acasă să vadă măcar pe mama, dacă nu i o dat păgânii drumul să vină acasă. Mama a făcut tot ce a putut. Da’ tu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
însemnătate. În dialectul satului nu exista cuvântul „einsam“ șsinguratic, însinguratț, ci numai cuvântul „allein“ șsingurț. Acesta se pronunța „alleenig“, ceea ce sună a „wenig“ șpuținț - și chiar așastăteau lucrurile. Tot așa stăteau lucrurile și în plină porumbiște. știuleții cu păr de moșneag, din care ai fi putut împleti cozi, și cu dinți rupți, galbeni - boabele de porumb. Trupul îți foșnea, însemna tot atât de puțin cât și vântul pustiu prin gunoaie. Gâtlejul ars de sete, pe dinăuntru, iar deasupra ta un soare străin ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care să aflăm cât a funcționat această cooperativă. 5. Circumscripția medicală Problemele de sănătate înainte vreme, oamenii satului nostru și le rezolvau pe bază de vrăji, de leacuri băbești și de descântece. În tot satul se găsea o bătrână, un moșneag care cunoștea câteva formule magice cu care omul își oblojea o rană, își descânta de deochi când avea o cefalee care-l supăra sau i se servea o fiertură de buruieni când i se îngălbeneau tegumentele sau ochii pentru că i
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pășuni și acel minim arabil sătenii dispuneau la 1 ianuarie 1966 de un efectiv animalier de 560 de bovine (aproape una pentru fiecare doi locuitori), 965 de porcine (adică 0,7 godaci pentru fiecare om al satului, de la prunc la moșneag), 115 cabaline (ceea ce înseamnă aproape un cal pentru fiecare 10 locuitori) și 2036 de ovine (adică tot două mioare pentru fiecare suflet al satului). Nu e mult, dar nu e rău. Statistica nu ne vorbește și despre numărul de galițe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lui Gala Galaction Oameni și gânduri din veacul meu în care autorul aduce un emoționant omagiu învățătorilor: Sunt patruzeci de ani între mine, cel de azi, și aceste cărunte capete de dascăli, rechemate de emanațiunea și de recunoștința mea! ...Scumpi moșnegi, care m-ați descoperit pe mine mie însumi, modești făclieri care ați luminat potecile cugetului nostru odinioară, în anii claselor primare, cât de sfântă și mai presus de orice răsplătire îmi apare munca voastră dăscălească!”.(s.n.)<footnote Gala Galaction, Oameni
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul și adăpostul oilor, pe după casă, alergau, se hârjoneau și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase o liniște suspectă și baba l-a trimis pe moșneag să vadă ce fac „împelițații de copchii”. Ce se întâmplase? Viitorul inginer dăduse foc la o grămăjoară de buruieni uscate, adunate pentru hrana de iarnă a oilor, ca să organizeze un concurs de sărit peste și printre flăcări. Deși nu prea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să le aplice o chelfăneală zdravănă, pe care să nu o uite curând. În timpul cât bunicul se lupta cu incendiul, bătrâna i-a șoptit nepotului orășean: Să spui că Adrian a pus focul, el știe să se ferească din calea moșneagului. Așa a și făcut viitorul inginer. Bunicul, cu puțină diplomație, l-a capturat pe nepotul împricinat și i-a tras o bătaie cu cureaua, pe care o va ține minte toată viața. Pe fața și în vocea povestitorului se descifra
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
se scurgă sângele”. „Na, frate - Îi spune Abel lui Cain -, bea sânge ; ți-a fost sete de sângele meu și m-ai ucis” <endnote id="(269, pp. 115-116 ; 270, pp. 70-72 ; 137, p. 168)"/>. O legendă pe care o „spuneau moșnegii” și pe care o notează Alecu Russo În ale sale Amintiri (1855) din copilărie : „Vedeam În Lună chip de om rănit [Abel], culcat pe un pat [...] și sângele bolborosind Îi pica alăturea Într-un ciubăr spart ; iar pe fratele ucigaș
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
An 1989, care, în curînd, va ciocăni la ușile noastre. La anul și la mulți ani! N.Gr. Stețcu [Verso:] Moș Crăciun cu barba albă Vine ca și-n alte dăți Pe la blocurile noastre și ne-aduce bunătăți. A cam obosit moșneagul, Căci de-atîtea mii de ani Poart-o traistă grea în spate Cu daruri pentru sărmani. A bătut și-n ușa noastră Imediat ce a sosit. I-am deschis cu bucurie și în casă l-am poftit. Moș Crăciun, Moș Crăciun, Să mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe ordinea de zi au fost: „2) Stabilirea planului de lucru; 3) Acțiunea artistico-culturală dela Vaslui; 4) Diverse”. a.y. Seniorii se băgară și ei... Târziu, pe 3 aprilie 1948, la sediul CDE s-a organizat o ședință comună, tineret & moșnegi, la care au participat următorii venerabili: „Domnii Doctori: Zambilovici (președintele CDE-ului), M. Froimovici (secretarul general al CDE), precum și avocat J. Faibiș, doctor Ghiltman, avocat Schächter, M. Berman”. Ca la orice adunătură de partid, au fost Înregistrate și lipsuri: „Doamnele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
creștine de iarnă de pe cuprinsul proaspătului județ Vaslui, chivernisit de Ceaușescu și cu aproape Întregile teritorii ale fostelor județe Fălciu și Tutova. Iată descrierea „jidanilor” de la „Turca” din Pușcași: „Din grupa <urîților> alături de șătrari și cioban (În alte cazuri moșneag), erau consemnați și <jidanii>. Astfel, <<Jidanii>> (numărul lor variind Între 3-4) au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb. Poartă ițari și opinci. Se Încing cu un
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Tonul ușor elegiac, meditativ, în prelungirea unei état d’âme creează rama romantică care amplifică elementul anecdotic aducându-l la condiția unui fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu ciosvârta pe Tăutu, dar acesta clatină din cap. Altă pricină? continuă Ștefan cu gura plină. Da' scurt! Pe scurt! Răstoarnă clepsidra ce începe iar și iar să măsoare timpul ,bob cu bob, clipă de clipă... O pricină cu un moșneag, un răzăș din Broscăuți, care, de trei zile, adastă în genunchi la porțile cetății cu jalba-n proțap și rogojina aprinsă-n cap. Suspină la mila Măriei tale... Eu nu-mpart mila! Județul! se corectează Tăutu. Străjerii n-au dovedit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu jalba-n proțap și rogojina aprinsă-n cap. Suspină la mila Măriei tale... Eu nu-mpart mila! Județul! se corectează Tăutu. Străjerii n-au dovedit să-l alunge. Mai cu binișorul, mai cu anasâna... Pas de te-nțelege cu moșneagul. Căpățânos moșneag! Domnul Moldovei trebuie să judece pricina cu porcul lui moș Bodrângă care a rupt gardul țaței Safta?! Pârcălab n-au?! întreabă Ștefan cu gura plină, mestecând. Păi... aiasta-i pricina: dumnealui pârcălabul Agapie a făcut județ cu strâmbătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-n proțap și rogojina aprinsă-n cap. Suspină la mila Măriei tale... Eu nu-mpart mila! Județul! se corectează Tăutu. Străjerii n-au dovedit să-l alunge. Mai cu binișorul, mai cu anasâna... Pas de te-nțelege cu moșneagul. Căpățânos moșneag! Domnul Moldovei trebuie să judece pricina cu porcul lui moș Bodrângă care a rupt gardul țaței Safta?! Pârcălab n-au?! întreabă Ștefan cu gura plină, mestecând. Păi... aiasta-i pricina: dumnealui pârcălabul Agapie a făcut județ cu strâmbătate. "S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trebuie să judece pricina cu porcul lui moș Bodrângă care a rupt gardul țaței Safta?! Pârcălab n-au?! întreabă Ștefan cu gura plină, mestecând. Păi... aiasta-i pricina: dumnealui pârcălabul Agapie a făcut județ cu strâmbătate. "S-a vândut" stăruie moșneagul. Ștefan se încruntă: Agapie?! El zice că Agapie s-a mânjit de la boier Chiriță și le-au hrăpit obștei broscăuțenilor, pășunea dreapta lor ocină dobândită cu hrisov bun de la Domnul Alexandru, bunicul Măriei tale, pentru că au luptat bine la Marienburg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tale, pentru că au luptat bine la Marienburg, când moldovenii i-au ajutat pe lehi în lupta împotriva cavalerilor teutoni și... Știu! îl întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu' pe butuc, da'... da' nu se teme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]