1,321 matches
-
-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom' profesor, dom' profesor! cu o intonație care avea cel puțin trei Înțelesuri: bucurie a revederii după mica lor agapă secretă de acum două zile; subliniere a unei relații care depășea moftul unui revelion unde ar fi putut veni oricine, și, În sfârșit, Încercare amicală de a-l readuce cu picioarele pe pământ după o scurtă plimbare În lumea ideilor, pe unde dom' profesor mai dădea câte o raită, precum alții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le descarci și să o iei din loc. Repede. E mai sănătos decât să stai la umbră, ori la soare, după anotimp, și să aștepți cumpărători cu bani care să te scape de marfă. O marfă socotită de mulți un moft. Se poate trăi și fără, acum că s-au deschis granițele. Cu prețul unei antene faci câteva călătorii de afaceri la Budapesta sau una la Viena. Dus-Întors. Nu știa ce Înseamnă un luzăr. În schimb știa cum arată, În caz că profeția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Poate de aceea întârzia să-l anunțe pe Bătrânul de sosirea mea, zicea Dinu. Spera, poate, să nu-mi convină ceva și să plec; ar fi aruncat vina pe mine, că nu mi-a plăcut calitatea marmurei, că am făcut mofturi, că nu eram un om serios cum impunea un asemenea proiect măreț; și ce sculptor ar mai fi venit vreodată în pustietatea aceea? Dacă aș fi știut că lucrurile stăteau astfel, m-aș fi răzbunat; m-aș fi jucat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Discutam puțin și numai dacă eu aveam chef de vorbă. Atunci îmi povestea întâmplări din viața ei și a cătunului și abia în astfel de ocazii mi-am dat seama ce fire aprigă se ascundea sub simplitatea ei lipsită de mofturi și de gesturi exagerate. Cu trei zile înainte de nuntă, fugise cu altul. Un marinar frumos și bețiv care se aciuise prin cătun. Părinții au căutat-o, au găsit-o, dar în noaptea nunții, în timpul petrecerii, marinarul a apărut din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
simt. Uite un lucru interesant: un om e zdravăn la cap doar în măsura în care subscrie unei structuri dinainte stabilite a realității. — Mmă făcu Vultur-în-Zbor. — „Du-te, du-te, zise pasărea“, cântă Virgil Jones. — Ce? — O referință literară, explică Virgil Jones. Un moft. Un pic de răsfăț personal. Hai să continuămă și te rog să mă scuzi pentru digresiune. Probabil că aș putea face o analogie cu totul inexactă pentru a-mi demonstra teza. Iată-ne pe toți, o lume a ființelor vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la succesul primei cărți, care este rețeta reușitei autoarei. Personajul principal pare banal, șters, fragil, incapabil să acționeze pe teritorii ferme. Dar tot acest personaj are o extraordinară viață interioară, o tensiune existențială care atrage cititorul. Bovarismul nu e un moft literar, ci o stare de spirit. Alexa scrie într-un stil ușor metaforizant, plăcut, ceea ce o apropie de Ionel Teodoreanu. Supratema cărții este iubirea și cine nu ar citi o carte de dragoste? Multe scene sunt „de capă și spadă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
străinului, contrasta puternic cu negrul sutienului fin de dantelă dându-i o nuanță palidă, cadaverică. Îl lăsă la locul lui, hipnotizată de noua imagine care începea să se contureze în oglinda imensă din baie. În acel moment își dovedea utilitatea moftul de a avea o oglindă de acele dimensiuni, în care se vedea în întregime. O oglindă pe care o evitase în ultimul timp. Descheie și nasturii pantalonului, lăsându-l să cadă pe gresia rece. Îl îndepărtă cu ușurință doar cu ajutorul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
frumoase Pot fi pentru ori cine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frisați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți, Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee Să se risipe, pîn-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi. O, și de-ați plânge chiar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Căci cel mai lins cu vorbe afectate[-i] Și cel mai rău și cel mai pismătareț. Și-i proclama de mare cu strigare-ți Pe orice negustor de vorbe late. Dar e firesc... destul și prea destul ți-i Acele mofturi scrise-n mii de coale Prin care răii pun la cale mulții. {EminescuOpIV 510} Și ți-ar plăcea s-amestici tot cu-a tale, Să vezi pe regi că-i judecă desculții Și cei cuminți vorbind cu-a tale oale. 55
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
absolvise cursurile În capitală, locuind toți acei ani, În casa colonelului Argintescu. Casă mare și deschisă, cu majordom, menajere și slugi, cu pian la care concertau artiștii În vogă ai Bucureștiului, lume din marea societate, automobil la scară, falsă noblețe, mofturi, principii, erudiții, filosofie, istorie și bani, abonamente la operă, la teatre și cinematografe selecte, plimbări cu trăsuri luxoase pe bulevard și deseori la șosea cu tot ce presupuneau acestea.... Casă, rămasă În grija unei nepoate de văr, retardată și avară
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu atenție Într-o cană din sticlă cu capac și cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă pe scăunele cu trei picioare, spre surprinderea lui Va, obișnuit cu scaune Înalte („boerești” cum ar zice
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să-mi dau seama că nu-mi vor răbda chiar toate provocările. Într-un fel, mi-am căutat-o cu lumânarea. Și a trebuit să suport consecințele ca să mă pot lepăda de orice trufie. E drept că mă săturasem de mofturile lor și îmi era din ce în ce mai greu să mă prefac. Or, așa ceva e foarte primejdios într-o societate speriată de Inchiziție. Câtă vreme ești ipocrit, Inchiziția îți dă pace. Nu-i pasă ce crezi. Totul e să nu spui, să nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Mor de silă. Uitați-vă în cerul gurii mele... E galben... ARTUR: De zece ani noi dorm, nu mănânc, nu beau... Mă simt umilit... GARDIANUL: Și pe mine, domnule, mă umilesc deținuții. Credeți că mi-e ușor să suport toate mofturile dumneavoastră? ARTUR: Regret, regret enorm... GARDIANUL: Mă bucur. Eu mă mulțumesc cu puțin. Toți trebuie să ne mulțumim cu puțin... Și mai ales dumneavoastră, care i-ați citit, cu siguranță, pe antici. Unde e virtutea, unde e sobrietatea, unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chiar mai interesantă decât cea de la monitori. Spun vizită pentru că asta era senzația pe care o aveam În absența unui rol sau a unor atribuții de natură să facă din mine unul de-ai casei. Mi s-a Îngăduit fără mofturi accesul la fondul de documente ce conserva memoria Centrului. „Acum aveți dreptul”, a spus În treacăt responsabilul arhivei. „Acum”, adică spre deosebire de „mai Înainte”, când nu beneficiam de favorul respectiv. Asta Înseamnă că Între timp se produsese o modificare a statutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lor erau În cunoștință de cauză vizavi de acțiunile Centrului și de scopul lor, Însemna că totul devenise un ridicol secret al lui Polichinelle, iar misterele pe care Eveline, doctorul Wagner et comp. le cultivau față de mine nu erau altceva decât mofturi de două parale, capricii de oameni maturi care se distrează infantil, jucându-se, individual și În grup, de-a baubaul apocaliptic. Ipoteza nu era exclusă, dar era puțin probabilă. Dacă Însă nefericiții ăia n-aveau habar În slujba cui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Necșoiu mă țineau, cât de cât, lângă ei, alături și de ceilalți. Altfel, îmi erau indiferenți, îi consideram copilăroși (cum și sunt, de multe ori) și orice discuție prelungită cu ei mi se părea pierdere de timp. Dar dincolo de aceste mofturi de ins țâfnos rămâne marea lumină a prieteniei care ne-a unit în anii noștri tineri și care și acum, în pofida acestor fleacuri de izmeniri ale mele (și poate nu numai ale mele), încă ne luminează sufletele, ne spuzește nostalgiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
masa mea de pe vremuri, de sub afișul filmului Reconstituirea, cu autograf de la George Constantin. Am început să scriu. Nu mai beam, dar încă îmi plăcea să intru prin crâșmele frecventate cândva, să mă așez la o masă și să scriu. Un moft, poate, dar atunci nu aveam timp să mă gândesc la tabieturile scrisului meu de pe vremuri. Pur și simplu aveam dorul de a mă arunca în pagina neîncepută, ca în bețiile de demult. Găsisem, ca într-o mistică a nenorocului, pierduta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Florence! Ce faci, fetițo? Într-o mână ținea receptorul, în cealaltă, motanul. ― Sper că n-ai uitat! Mâine seară, ca de obicei... Bătrâna își frecă obrazul de blana mătăsoasă. ― Știu eu? Nu mă simt așa bine... ― A, te rog fără mofturi! De fiecare dată aceeași poveste. În locul tău m-aș fi plictisit. ― Am să încerc, dar nu contați. ― Nici o discuție! La 8 ești la noi! ― Să văd cum am să mă simt mâine dimineață. În realitate, și Mirciulică e cam gutunărit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știu că nu vii, nici nu mă apuc. Ce zici? ― Doar nu-l poți refuza pe Șerbănică... ― Perfect. Te rog nu întîrzia. Închise telefonul și chicoti. ― Florence mă crede grozav de ramolită. Parcă o aud: "Melania s-a zaharisit. Și mofturile astea de fecioară... Nu zău, se crede de 14 ani... Ce faci, Șerbănică?" Melania apucă delicat motanul de urechi: ― Cred că e timpul să mergem la culcare. CAPITOLUL III PANICĂ ÎN CĂSUȚA CU ZORELE ― Ah! Bine că mi-am adus
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tăviță două cești, adusese din bucătărie o farfurie cu prăjituri calde, abia scoase din cuptor, pregătise păhărele cu picior. " Ce femeie adorabilă e Melania asta! Ce spontană! Câtă sensibilitate! Ar fi fost o nevastă ideală. Bine educată, fără capricii, fără mofturi, fără țipete... Când te gândești, la ei acasă am cunoscut-o pe Florence. Cred că Melania n-ar fi spus nu, în fața unei propuneri serioase, iar papa ar fi fost încîntat de partidă." Și divagă un timp imaginîndu-și cum ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surâse. ― Vă așteaptă domnul Van der Hoph din Amsterdam. ― Mă așteaptă? ― Dădea târcoale imobilului. Când se pregătea să sune, l-au oprit băieții și l-au rugat să-i însoțească. Un tip politicos. Părea puțin surprins dar n-a făcut mofturi. ― Cei din casă au prins mișcarea? ― Nu cred. ― În regulă. Unde-i? ― Alături. Avea un palton lung, pe talie și purta ochelari cu rame subțiri de aur. Peste servieta diplomat, își așezase căciulița din blană de castor. Figura era inexpresivă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să devină „împărăteasa psihanalizei“. * Uitați-vă la morala omului și apoi întrebați-vă care sunt legile universului în care trăim. * De fapt, mă simt mult mai familiar cu păcătoșii care nu se ascund după deget decât în prezența măgarilor virtuoși. Mofturile virtuții sapă fundătura oricărei culturi. Aceste specimene ale bătrâneții absolute, purtătoare de nihilism animal, trebuie izolate laolaltă într-o împărăție a mormonului universal, a cărui singură cultură este reproducerea fără plăcere. Orice abatere de la comandamentul acesta cheamă automat condamnarea trupului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cercel, iar el, în cazul de față, era exact de aceeași părere. Trecea zilnic pe lângă locul fostei biserici din capul străzii Sărindar, în drum spre Universul, și tot zilnic îi părea rău de ea. Anul trecut se făcuse acolo un moft de fântână, doar pentru vizita lui Franz-Josef, iar acum iar nu mai era decât loc gol. Mormântul era acoperit cu zăpadă, ca o movilă, iar Nicu desenă cu mâna lui o cruce în zăpadă și scrise cu litere mari ușor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
om are o țară natală. Geniile au și una universală. Dincolo de geniu e hotarul nebuniei. Două himere duc cu zăhărelul omenirea : promisiunea gloriei și amenințarea Judecății de Apoi. Geniul - o adolescență incurabilă. Misiunea geniului e să se exprime. Indiferent de mofturile și de lipsa de receptivitate a contemporanilor. Misiunea geniilor e să înalțe ștacheta contemporanilor și a urmașilor. Geniul rămâne o taină chiar și pentru purtător. Geniile sunt asemenea vulturilor. Văd bine numai de la mare distanță. Geniul transformă timpul în destin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca pe niște pomi fructiferi. Posteritatea stoarce proteinele din valorile mici și medii pentru a hrăni giganții. Are și gloria curiozitățile ei feminine. Îi curtează uneori pe cei care îi întorc spatele. Misiunea geniului e să se exprime. Indiferent de mofturile și de lipsa de receptivitate a contemporanilor. Unele spirite au rămas celebre prin replica rostită pe patul morții. Lui Socrate nu i s-a recunoscut geniul nici în familie. Geniile strălucesc prin intuiții. Molozul cunoașterii este pentru ceilalți. Nu-mi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]