1,315 matches
-
climă. Anumite condiții locale au permis existența unor originalități în vegetație. Zona muntoasă este ocupată în general de vegetația domeniului forestier. Astfel, în culmea Certej - Puscașul Mare, la est și vest de Munții Aninei , se întâlnesc păduri de amestec - fag, molid si brad. Pădurile de fag ocupă suprafețe întinse pe culmea Certej -Puscașul Mare, la nord de Aninei și în bazinul superior al Minișului. În unele cazuri ele apar în amestec cu pădurile de gorun sau brad. Secundar mai apare carpenul
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
numite popular „vântul mare”. Acesta topește zăpada în doar câteva zile. Datorită condițiilor topografice și climatice, inversiunile de vegetație constituie un fenomen des întâlnit în zona Postăvarului. Astfel, în Poiana Brașov, la altitudinea de 1.050 m, "gorunul" crește alături de "molid". Tot aici, și în prelungire, pe Tâmpa, "bradul" pătrunde adânc în zona gorunului, iar molidul coboară până sub 800 m, la Noua. Speciile de foioase împăduresc zonele deluroase din această zonă. Sunt de remarcat "fagul", cu variațiile sale, și "alunul
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
climatice, inversiunile de vegetație constituie un fenomen des întâlnit în zona Postăvarului. Astfel, în Poiana Brașov, la altitudinea de 1.050 m, "gorunul" crește alături de "molid". Tot aici, și în prelungire, pe Tâmpa, "bradul" pătrunde adânc în zona gorunului, iar molidul coboară până sub 800 m, la Noua. Speciile de foioase împăduresc zonele deluroase din această zonă. Sunt de remarcat "fagul", cu variațiile sale, și "alunul". În trecut, depresiunea era acoperită cu întinse păduri de "stejar". Astăzi mai pot fi întâlnite
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
câmpie a râului Amur, care acoperă 40% din suprafața subiectului federal. De-a lungul frontierei răsăritene a regiunii se află un lanț de munți care separă Amurul de Ținutul Habarovsk. Cumpăna apelor râului Selemdja, acoperită cu păduri de brazi și molizi, se continuă până la orașul Blagoveșcensk, unde râul se varsă în Amur. La sud-est se află râurile Bureia și Arhare, ale căror câmpii sunt acoperite cu ultimele păduri virgine de pin coreean, stejar mongolic și alte plante specifice manciuriene. Câmpia Amuro-Zeisko-Burenskaia
Regiunea Amur () [Corola-website/Science/305652_a_306981]
-
1700 și 1950 m. Vegetația lemnoasă este reprezentată în principal de Jnepăn(Pinus mugo), Ienupăr(Juniperus communis), Smîrdar (Rhododendron Kotsckyi), Azalee pitică (Loisleuria procumbes), Părușca (Festuca supina), Scrântitoare (Potentilla ternata), Afin(Vaccinium myrtillus), Merișor(Vaccinium vitis idaea). "Etajul pădurilor de molid", cuprins între 1300 și 1700 m, este alcătuit în principal din molidișuri pure (Picea abies), brad(Abies alba), zimbru(Pinus cembra), scorușul de munte (Sorbus aucuparia), socul (Sambucus racemosa), paltinul de munte(Acer pseudoplatanus). În răriștile din pădure apar: Macrișul
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
munte (Sorbus aucuparia), socul (Sambucus racemosa), paltinul de munte(Acer pseudoplatanus). În răriștile din pădure apar: Macrișul iepurelui(Oxalis acetosella), Perișorul(Moneses uniflora), Feriga(Driopteris filix mas). "Etajul pădurilor de foioase" este alcătuit din păduri de fag în amestec cu molid, brad, și păduri de fag în amestec cu gorun și ocupă suprafețe apreciabile în partea de nord și de vest a masivului. Pădurile de amestec de fag cu rășinoase au extensiune mai mare în cursul superior al văilor Strei și
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
nord și de vest a masivului. Pădurile de amestec de fag cu rășinoase au extensiune mai mare în cursul superior al văilor Strei și Cugir, la înălțimi cuprinse între 900 și 1400 m; ele sunt alcătuite din fag(Fagus silvatica), molid(Picea abies), brad(Abies alba), paltin de munte(Acer pseudoplatanus), ulm de munte(Ulmus glabra), scoruș de munte(Sorbus aucuparia). "Pădurile de fag" înconjoară ca un brâu masivul pe laturile sale nordice și vestice, ocupând spațiile cuprinse între 500 și
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
de Tarcău și Vrancea - Paleogenului (respectiv perioadelor Eocen și Oligocen cea de Tarcău și Oligocenului cea de Vrancea). Din punct de vedere litologic: Vegetația Munților Tarcău este în proporție de 90 % de tip forestier, deosebindu-se două etaje: cel al molidului (Picea abies - Picea excelsa) și cel al fagului(Fagus sylvatica), asociate secundar cu vegetație ierboasă. Covorul vegetal este format în ansamblu din peste 1200 de specii, din care 1/3 sunt plante inferioare, talofite și briofite, iar 2/3 superioare
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
vânt călduț (nu bate în regiunea munților jurasici), iar Bise este un vânt rece care nu bate de obicei în sudul Elveției. Pădurile ocupă o suprafață de 30 % din suprafața Elveției, astfel în zona alpină domină rășinoasele (piceacaee ca: bradul, molidul, zada (larix), pinul (pinus cembra)), pădurile jucând în munți un rol important de reducere a formării lavinelor și inundațiilor.La altitudinea de sub 1000 de m cresc pădurile de foioase în amestecate, iar în Tessin ca o caracteristică regională s-au
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
de izolare fonica. Placă cu o densitate de suprafață de 15 - 20 kg/m2 realizează o izolare fonica de 24 - 26 dB. Datorită porozității sale, lemnul este un conductor slab de căldură, prin urmare este foarte potrivit că izolare termică. Molidul are o conductivitate termică de 0.22 W / mK (pentru comparație betonul are 0,69 W / mK), iar plăcile izolatoare - 0.14 W / mK sau mai mică. Plăcile aglomerate poroase ajung la 0.05 W / mK. Conductibilitate termică crește cu
Lemn () [Corola-website/Science/305909_a_307238]
-
de a include plante proaspete sau carne crudă în alimentație pentru a preveni bolile a fost cunoscută încă din antichitate. Popoarele native care trăiau în zonele marginale au adăugat aceasta în știința medicinei lor. De exemplu, infuzia de ace de molid era utilizată în zonele temperate, sau de frunze ale copacilor rezistenți la secetă din zonele deșertice. În 1536, exploratorul francez Jacques Cartier, studiind fluviul Sf. Laurențiu, a folosit cunoștințele localnicilor pentru a salva viețile echipajului său, care murea de scorbut
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
post-glacial a terenului este diversificat ca urmare a apariției numeroaselor dealuri, a căror înălțime ajunge până la 300m deasupra nivelului mării. Zonele forestiere imense cele mai caracteristice sunt: Pădurea Napiwo - da - Ramuki (pădure de pin), Pădurea Rominty (pădure de pin și molid, numită uneori taiga poloneză), Pădurea Borki (diferite tipuri de arbori ) și Pădurea Pisz. Acesta din urmă merită o atenție specială datorită numeroaselor lacuri, dealuri de morena frontală și câmpii ondulate de morena recesionala. Pădurea Pisz este dominată de speciile pin
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
uneori taiga poloneză), Pădurea Borki (diferite tipuri de arbori ) și Pădurea Pisz. Acesta din urmă merită o atenție specială datorită numeroaselor lacuri, dealuri de morena frontală și câmpii ondulate de morena recesionala. Pădurea Pisz este dominată de speciile pin și molid de pădure. Pădurea ascunde o istorie neobișnuită și multe legende uimitoare, datorită cărora îi este specific caracterul misterios ce atrage cu succes turiști cu interes nu numai din motiv geografic. Pădurilor Tabórz și Iława sunt complet diferite de celelalte tipuri
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
diversă de plante din floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori) și asigură condiții de hrană și adăpost mai multor specii din fauna sălbatică a României. Floră lemnoasa este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), zâmbru ("Pinus cembra"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), tisa ("Taxus baccata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), , smârdar ("Rhododendron myrtifolium")șoc ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
în mîrile calde ale mezozoicului. Pentru valoarea să peisagistici și geologică, muntele a fost declarat monument al naturii. Vegetația predominantă a muntelui este de făgete pure, existând însă și diseminări de brad iar pe vârfurile stâncoase apar sporadic exemplare de molid și tisa. Se întâlnesc de asemenea plante rare, unele ocrotite de lege, cum ar fi floarea de colț. Acesteia i se alătură garofița albă de stânci, sângele voinicului, mătrăguna și numeroasele tufe de liliac. Primele date științifice legate de floră
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
paleontologică Golești" are o suprafață de 10,0 ha. Este situată în comuna Golești, sat Poienița în bazinul pârâului Sâmnic. Are drept scop conservarea numeroaselor fosile de vertebrate și, impresiuni ale unor frunze de plante (ulm, salcie, mesteacăn, tei, pin, molid) ce pot contribui la reconstituirea florei neozoicului. "Rezervația naturală Mlastina Moșoroasa" are o suprafață de 0,25 ha. Este situată în orașul Băile Olănești, la cca 0,5km. sud de satul Moșoroasa, la altitudinea de 700 m. Rezervație naturală botanică
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
aceasta ne spun ecourile versurilor din „Poem subtil”: „Din solitudine mă smulgi/efemerului/ dintre icoane, dintre sfinți/ mă răpești, nu te dezminți/și mă duci să fim sărbătoriți/aievea /că într-o deliranta închipuire/ în pădurea fermecata/ferecat-desferecată/accesibil paradis/ molizii în veșnică trezie/ne veghează dragostea/râul în auz ni se rostogolește/ amintindu-ne curgerea, trecerea/...” Dar, dezvăluindu-și cu parcimonie și sobrietate sentimentele, poeta nu și le poate reprimă în totalitate, încât uneori acestea o fac vulnerabilă tradând-o că
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
pentru menținerea echilibrului ecologic, nu numai în Ucraina, dar și în Europa. Solurile nu sunt prea bune pentru agricultură. Acest raion este considerat unul dintre cele mai pitorești colțuri ale Bucovinei. În pădurile vechi de aici predomină specii de brad, molid și fag, existând și specii rare, ocrotite de lege, cum ar fi: arnica de munte, crinul de pădure sau floarea de colț. Din punct de vedere al faunei sălbatice, pădurile sunt populate cu exemplare de cerb carpatin, mistreț, vulpe, veveriță
Raionul Putila () [Corola-website/Science/313728_a_315057]
-
Thlaspietea rotundifolii") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Pietrei Craiului. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Specii de conifere: molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), brad ("Abies alba"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"). Specii de foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
munte (Parus montanus) sau ciocănitoarea verzuie ("Picus canus") Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti cu specii de conifere: brad ("Abies"), molid ("Picea abies"); precum și foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), frasin ("Fraxinus"), ulm ("Ulmus carpinifolia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), gârniță ("Quercus frainetto"), cer ("Quercus cerris"), mojdrean ("Fraxinus
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
nivel de ecosisteme terestre. Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară - "Bucegi" și dispune de mai multe tipuri de habitate; astfel: Păduri alpine cu "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri sud-est carpatice de molid ("Picea abies") cu "Soldanella hungarica", Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Pajiști montane de "Nardus" bogate
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
o nucă de formă sferică sau ovală de dimensiuni mici. Teiul este răspândit prin pădurile din regiunile deluroase până aproape de zona muntoasă. Este mai puțin invadant decât carpenul. Fiind o specie de amestec, foarte rar formează arborete pure. În zona molidului, teiul este o specie fertilizantă solului. În Europa, au fost documentați tei multiseculari și milenari. De exemplu, o plantație de "Tilia cordata, "aflată în Westonbirt Arboretum, Gloucestershire, are o vârstă de aproximativ 2.000 de ani.<ref name="forestry.gov
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
terestre. Rezervația naturală se suprapune sitului "Natura 2000 - „Bucegi”" și dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, tufărișuri alpine și boreale, păduri dacice de fag, păduri medio-europene de fag, păduri acidofile cu molid, păduri de zadă, păduri de zâmbru, vegetație lemnoasă cu cătină pe malurile râurilor, comunități cu ierburi higrofile, mlaștini turboase, abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică, grohotișuri calcaroase, grohotișuri medio-europene calcaroase, grohotișuri silicioase și grohotișuri de șisturi calcaroase. Fauna este una variată
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
sticlete ("Carduelis carduelis"), pițigoi moțat ("Parus cristatus"), vânturel ("Falco verpestinus"); Reptile și amfibieni: vipera comună ("Vipera berus"), năpârcă ("Anguis fragilis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), salamandră ("Salamandra salamandra"). Flora ariei naturale este constituită din arbori cu specii de: brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"), tisă ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin ("Fraxinus"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie căprească ("Salix capreea") și arbusti cu specii de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), afin
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
Munțilolor Brețcului (grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor). Rezervația conservă trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Flora lemnoasă este constituită din arbori și arbusti cu specii de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), molid ("Picea abies"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), arin-alb ("Alnus incana"), răchită ("Salix pentandra"), merișor (Vaccinium vitis-idaea), afin (Vaccinium myrtillus), răchițeauă ("Vaccinium oxycoccos"). La nivelul ierburilor vegetează o gamă diversă de plante caracteristice turbăriilor; printre care: curechi de munte ("Ligularia sibirica") - specie
Turbăria Ruginosu () [Corola-website/Science/323970_a_325299]