1,267 matches
-
iar Antiohia devenise "de facto" un stat vasal față de regatul armean. Cu toate acestea, ambele erau absorbite de conflictul dintre mameluci și mongoli. În 1260, sub influența socrului său, regele armean Hetoum I, Bohemund al VI-lea s-a supus mongolilor conduși de Hulagu, transformând Antiohia într-un stat tributar față de Imperiul Mongol. Bohemund și Hetoum au luptat alături de mongoli în campania acestora de cucerire a Siriei musulmane, cucerind împreună cu aceștia Alepul, iar apoi și Damascul. Când mongolii au fost înfrânți
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
dintre mameluci și mongoli. În 1260, sub influența socrului său, regele armean Hetoum I, Bohemund al VI-lea s-a supus mongolilor conduși de Hulagu, transformând Antiohia într-un stat tributar față de Imperiul Mongol. Bohemund și Hetoum au luptat alături de mongoli în campania acestora de cucerire a Siriei musulmane, cucerind împreună cu aceștia Alepul, iar apoi și Damascul. Când mongolii au fost înfrânți în bătălia de la Ain Jalut din 1260 de către mameluci, Baibars, sultanul mameluc din Egipt, a început să amenințe Antiohia
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
s-a supus mongolilor conduși de Hulagu, transformând Antiohia într-un stat tributar față de Imperiul Mongol. Bohemund și Hetoum au luptat alături de mongoli în campania acestora de cucerire a Siriei musulmane, cucerind împreună cu aceștia Alepul, iar apoi și Damascul. Când mongolii au fost înfrânți în bătălia de la Ain Jalut din 1260 de către mameluci, Baibars, sultanul mameluc din Egipt, a început să amenințe Antiohia, pe motivul sprijinirii mongolilor. Baibars a cucerit până la urmă Antiohia în 1268, astfel încât întreaga Sirie de nord a
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
de cucerire a Siriei musulmane, cucerind împreună cu aceștia Alepul, iar apoi și Damascul. Când mongolii au fost înfrânți în bătălia de la Ain Jalut din 1260 de către mameluci, Baibars, sultanul mameluc din Egipt, a început să amenințe Antiohia, pe motivul sprijinirii mongolilor. Baibars a cucerit până la urmă Antiohia în 1268, astfel încât întreaga Sirie de nord a fost imediat pierdută; 21 de ani mai târziu, Acra a fost și ea pierdută, iar statele cruciate au încetat să mai existe. Titlul de principe de
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Dinastia Piast făceau eforturi serioase pentru a reunifica statul polonez. Cele mai importante încercări anterioare au fost activitățile ducilor Silezia, Henric I cel Bărbos, fiul său, Henric al IIl-ea cel Pios, care a fost ucis în 1241 în timpul luptei cu mongolii în Bătălia de la Legnica, și Henric al IV-lea cel Drept. În 1295, Przemysl al II-lea a devenit rege al Poloniei, însă conducea doar peste o parte a teritoriului Poloniei și a fost asasinat la puțin timp după încoronare
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
fost ocupată de Brandenburg după înfrângerea sa în Bătălia de la Lubusz. Părea că cele mai dificile vremuri pentru Henric luaseră sfârșit, însă cel mai rău abia acum avea să vină. În Orient, un nou adversar periculos și-a făcut apariția: mongolii, sub conducerea lui Batu Khan, care, după invazia de la Rus și-a ales următoarea țintă Regatul Ungariei. Batu Khan dorea ca înainte de bătălia cu Regatul Ungariei, să preia controlul asupra Poloniei. În ianuarie 1241, Batu a trimis câteva trupe în
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
controlul asupra Poloniei. În ianuarie 1241, Batu a trimis câteva trupe în Lublin și Zawichost, dar invazia reală, a fost lansată o lună mai târziu, cu o armata de 10.000 de oameni sub conducerea lui Orda. În Polonia Mică, mongolii nu au avut nici un adversar egal, omorând aproape toți nobilii din Cracovia și Sandomierz, în Bătălia de la Tursko (13 februarie) și în Bătăliile de la Tarczek și Chmielnik (18 martie), iar printre victimele sale au fost: voievodul de Cracovia, Włodzimierz și
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
Tursko (13 februarie) și în Bătăliile de la Tarczek și Chmielnik (18 martie), iar printre victimele sale au fost: voievodul de Cracovia, Włodzimierz și castelanul Clement de Brzeźnica. După toate acestea, Polonia Mică, inclusiv Cracovia și Sandomierz, au fost în mâinile mongolilor. Henric nu a așteptat ajutorul promis de conducătorii din vest și a început să-și concentreze trupele supraviețuitoare din Polonia Mică și din Polonia Mare în Liegnitz. Conducătorii din Europa, mai mult interesați în luptele dintre Imperiu și Papalitate, au
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
pe împăratul Frederic al II-lea și pe regele Béla al IV-lea al Ungariei, care au refuzat să ajute, și pe evadarea neașteptată și umilitoare al vărului său Mieszko al II-lea cel Gras, care a fost păcălit de mongoli să se retragă în momentul decisiv al bătăliei. Sunt două descrieri ale morții lui Henric: una prezentată de către Jan Długosz (azi fiind considerată o variantă dubioasă) și cea de-a doua de către C de Brigia în Historii Tartatorum, care, pe
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
prezentată de către Jan Długosz (azi fiind considerată o variantă dubioasă) și cea de-a doua de către C de Brigia în Historii Tartatorum, care, pe baza rapoartelor de la martorii direcți, este considerată a fi cea mai fiabilă. Din fericire pentru Polonia, mongolii nu au avut intenția de a ocupa țara, deoarece la scurt timp după aceea s-au dus prin Moravia, spre Ungaria. Corpul gol și capul decapitat a lui Henric a putut fi identificat doar de soția sa, datorită unui defect
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
era extrem de diversificată în ceea ce privește numărul cultelor și sectelor existente în cadrul său. Acest fapt se datorează toleranței și respectului mongolilor față de alte religii. Tengriismul este vechea religie șamanică a mongolilor; cu toate acestea ea nu a dispărul și este prezentă în Imperiul Mongol. Încă din cele mai vechi timpuri, mongolii practicau astfel de ritualuri magice și șamanice, venerând mai ales
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
era extrem de diversificată în ceea ce privește numărul cultelor și sectelor existente în cadrul său. Acest fapt se datorează toleranței și respectului mongolilor față de alte religii. Tengriismul este vechea religie șamanică a mongolilor; cu toate acestea ea nu a dispărul și este prezentă în Imperiul Mongol. Încă din cele mai vechi timpuri, mongolii practicau astfel de ritualuri magice și șamanice, venerând mai ales pe zeul "Tengri" (Cerul). Șamanii erau de sex masculin și
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
existente în cadrul său. Acest fapt se datorează toleranței și respectului mongolilor față de alte religii. Tengriismul este vechea religie șamanică a mongolilor; cu toate acestea ea nu a dispărul și este prezentă în Imperiul Mongol. Încă din cele mai vechi timpuri, mongolii practicau astfel de ritualuri magice și șamanice, venerând mai ales pe zeul "Tengri" (Cerul). Șamanii erau de sex masculin și reprezentau legătura dintre om și natură sau dintre pământ și cer. Ei au jucat un rol politic important în timpul cuceririlor
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
religii. Cu toate acestea, unele învățături ale sale au rămas prezente în tradițiile mongole. Budismul a fost introdus oficial în Imperiul Mongol în secolul al XIII-lea și a exercitat probabil cea mai mare influență dintre toate religiile cunoscute de mongoli. Toate variantele de budism au prosperat în imperiu, mai ales budismul tibetan, care a fost preferat de curtea imperială. În timpul campaniei militare din Tibet, Prințul Godan, nepotul lui Ginghis Han și fiul lui Ögedei Han, a jefuit numeroase temple și
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
budiste tibetane, secta Gelug sau a "pălăriilor galbene", și îi dă titlul de Dalai Lama ("ocean de înțelepciune"), în schimbul legitimității religioase. Din acel moment, secta Gelug obține controlul absolut al Tibetului, întemeind o monarhie teocratică condusă de către Dalai Lama, iar mongolii devin adepți ai noii credințe fondând diferite temple și mănăstiri precum Erdene Zuu. Creștinismul a fost răspândit printre unii mongoli, încă din secolul al VII-lea, de către misionarii nestorieni veniți în China. Această religie nu a avut o mare influență
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
religioase. Din acel moment, secta Gelug obține controlul absolut al Tibetului, întemeind o monarhie teocratică condusă de către Dalai Lama, iar mongolii devin adepți ai noii credințe fondând diferite temple și mănăstiri precum Erdene Zuu. Creștinismul a fost răspândit printre unii mongoli, încă din secolul al VII-lea, de către misionarii nestorieni veniți în China. Această religie nu a avut o mare influență în Imperiul Mongol, dar multe soții sau mame ale hanilor au fost creștine, promovând construcția de biserici. În Imperiul Mongol
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
deoarece ea se cuvine doar lui Allah. Cuceritorul s-a supus, din respect pentru islam și pentru divinitate. Consilierul lui Ginghis Han, Mahmud Yalavach, era musulman, la fel și Ahmad Fanakati, ministrul de finanțe al lui Kublai Han. Curând, mulți mongoli au adoptat islamul, și se poate spune că aceta a fost a doua cea mai puternică religie din imperiu după budism. La sfârșitul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIII-lea, Imperiul Mongol se destramă în alte patru
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
XIII-lea, Imperiul Mongol se destramă în alte patru imperii: Imperiul Chagatai, Imperiul Kiptșakilor, Imperiul Ilhanilor și Imperiul Yuan. Trei dintre aceste imperii, cu excepția imperiului Yuan, adoptă islamul. Această veste a fost îngrijorătoare pentru Lumea creștină, deoarece de acum încolo, mongolii sau tătarii vor fi aliații turcilor, vechii inamici ai Europei.
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
și atacurile mongole reprezintă unul dintre cele mai mortale conflicte din istoria omenirii. Brian Landers a explicat că "un anumit imperiu cum nu a mai fost înainte a trecut din Asia în Europa într-o orgie de violență și distrugere. Mongolii au adus groaza în Europa la o scară nemaiîntâlnită până în secolul al XX-lea." Diana Lary susține că invaziile mongole au dus la migrația populației "la o scară nemaivăzută niciodată înainte", mai ales în Europa de Est și Asia Centrală." Lary mai adaugă
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
în Asia Centrală și Asia Occidentală, ajungând în Europa în 1240. Viteza și mărimea expansiunii teritoriale este similară cu cea a hunilor / cuceririlor turcice și a invaziilor barbare a confederației de popoare nomade turcice din Asia interioară (Göktürks). Câștigurile teritoriale ale mongolilor au fost continuate în secolul al XIV-lea în China (de dinastia Yuan), în secolul al XV-lea în Persia (de dinastia Timuridă) și în Rusia (raidurile tătaro-mongole împotriva statelor ruse), iar în secolul al XIX-lea în India (de
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
Pentru a jefui și cuceri un stat pe care să-l transforme într-un vasal puternic, Genghis Han a poruncit câteva atacuri inițiale împotriva dinastiei Xia de Vest înainte de a lansa o invazie pe scară largă în 1209. Războiul dintre mongoli și dinastia Jin (蒙 金 战争) a durat peste 23 de ani și, în cele din urmă, dinastia Jin a căzut în anul 1234, an în care Imperiul Mongol controla tot nordul Chinei. Urmează cucerirea dinastiei Song de Sud în
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
și, în cele din urmă, dinastia Jin a căzut în anul 1234, an în care Imperiul Mongol controla tot nordul Chinei. Urmează cucerirea dinastiei Song de Sud în perioada 1235-1279 sub conducerea lui Kublai (1260-1294), acesta fiind ultimul pas al mongolilor în stăpânirea Chinei în întregime. De asemenea, este considerată ultima mare realizare militară a Imperiului Mongol. În perioada 1231 - 1259 au avut loc șase invazii majore ale Imperiului Mongol împotriva Coreei. Ca urmare a acestor invazii, Coreea a suferit daune
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
Coreei, dar coreenii au refuzat și ambasadorul mongol Chu Ku Yu a fost ucis. În 1231 hanul Ogedei a lansat o nouă invazie a Coreei, ca parte a unor operațiuni mongole mai ample de cucerire a teritoriilor nordice din China. Mongolii au ajuns la Chungju în partea centrală a Peninsulei Coreene, dar după mai multe lupte ofensiva acestora a fost oprită. În 1235, mongolii au lansat o noua campanie în Coreea, devastând provinciile Gyeongsang și Jeolla. Regele s-a retras în
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
a Coreei, ca parte a unor operațiuni mongole mai ample de cucerire a teritoriilor nordice din China. Mongolii au ajuns la Chungju în partea centrală a Peninsulei Coreene, dar după mai multe lupte ofensiva acestora a fost oprită. În 1235, mongolii au lansat o noua campanie în Coreea, devastând provinciile Gyeongsang și Jeolla. Regele s-a retras în castelul său de pe pe care l-a fortificat puternic, dar armata sa din Coreea nu a putut face față invadatorilor. În 1238, coreenii
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
campanie în Coreea, devastând provinciile Gyeongsang și Jeolla. Regele s-a retras în castelul său de pe pe care l-a fortificat puternic, dar armata sa din Coreea nu a putut face față invadatorilor. În 1238, coreenii au cerut un armistițiu. Mongolii s-au retras în schimbul unui acord care prevedea trimiterea în Mongolia a unor membri ai familiei regale Goryeo ca ostatici. Cu toate acestea, Coreea a trimis alte persoane. Descoperind înșelăciunea coreenilor, mongolii au început să insiste cu privire la interzicerea navelor coreene
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]