1,547 matches
-
2006; 20:201-212 Uthman I, Khamashta M. Antiphospholipid syndrome and the kidneys. Semin Arthritis Rheum 2006; 35:360-367 Capitolul 9 AFECTAREA RENALĂ îN PARAPROTEINEMII. AMILOIDOZA RENALĂ 9.1. AFECTAREA RENALĂ îN PARAPROTEINEMII 9.1.1. Definiție. Diagnostic. Clasificare Imunoglobulinele (Ig) monoclonale se definesc prin structura unică, atât a lanțului greu, cât și a lanțului ușor și a specificității idiotipice. Ele sunt rezultatul unei proliferări monoclonale limfocitare B, benigne sau maligne. Existența unei Ig monoclonale poate fi depistată în serul sau/și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
AMILOIDOZA RENALĂ 9.1. AFECTAREA RENALĂ îN PARAPROTEINEMII 9.1.1. Definiție. Diagnostic. Clasificare Imunoglobulinele (Ig) monoclonale se definesc prin structura unică, atât a lanțului greu, cât și a lanțului ușor și a specificității idiotipice. Ele sunt rezultatul unei proliferări monoclonale limfocitare B, benigne sau maligne. Existența unei Ig monoclonale poate fi depistată în serul sau/și în urina pacienților, prin electroforeza proteinelor. Electroforeza proteinelor serice este indicată fie cu ocazia unui bilanț biologic sistematic, fie în prezența unei VSH crescute
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
1.1. Definiție. Diagnostic. Clasificare Imunoglobulinele (Ig) monoclonale se definesc prin structura unică, atât a lanțului greu, cât și a lanțului ușor și a specificității idiotipice. Ele sunt rezultatul unei proliferări monoclonale limfocitare B, benigne sau maligne. Existența unei Ig monoclonale poate fi depistată în serul sau/și în urina pacienților, prin electroforeza proteinelor. Electroforeza proteinelor serice este indicată fie cu ocazia unui bilanț biologic sistematic, fie în prezența unei VSH crescute, aparent neexplicate, fie într-un anumit context clinic. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și în urina pacienților, prin electroforeza proteinelor. Electroforeza proteinelor serice este indicată fie cu ocazia unui bilanț biologic sistematic, fie în prezența unei VSH crescute, aparent neexplicate, fie într-un anumit context clinic. Ea relevă o bandă (pic sau spike) monoclonală (foarte îngustă) în regiunea γ, β sau α2. Imunoelectroforeza și/sau imunofixarea sunt mai sensibile și permit, în plus, identificarea Ig monoclonale (care se mai numește proteină, sau component „M”, sau paraproteină); în peste 70 % dintre cazuri, această paraproteină este
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
unei VSH crescute, aparent neexplicate, fie într-un anumit context clinic. Ea relevă o bandă (pic sau spike) monoclonală (foarte îngustă) în regiunea γ, β sau α2. Imunoelectroforeza și/sau imunofixarea sunt mai sensibile și permit, în plus, identificarea Ig monoclonale (care se mai numește proteină, sau component „M”, sau paraproteină); în peste 70 % dintre cazuri, această paraproteină este de tip IgG sau IgA. Electroforeza proteinelor urinare este adesea indicată în fața unei proteinurii recent descoperite, mai ales, la un subiect în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
M”, sau paraproteină); în peste 70 % dintre cazuri, această paraproteină este de tip IgG sau IgA. Electroforeza proteinelor urinare este adesea indicată în fața unei proteinurii recent descoperite, mai ales, la un subiect în vârstă de peste 50 ani. Aceasta relevă „vârful” monoclonal, iar imunoelectroforeza/imunofixarea evidențiază fie o Ig monoclonală completă, fie doar lanțuri ușoare monoclonale (κ sau λ). Această proteinurie cu lanțuri ușoare este denumită proteinurie Bence-Jones. (De menționat că, adesea, bandeletele urinare nu detectează acest tip de proteinurie!). Paraproteinemiile (gamapatii
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
această paraproteină este de tip IgG sau IgA. Electroforeza proteinelor urinare este adesea indicată în fața unei proteinurii recent descoperite, mai ales, la un subiect în vârstă de peste 50 ani. Aceasta relevă „vârful” monoclonal, iar imunoelectroforeza/imunofixarea evidențiază fie o Ig monoclonală completă, fie doar lanțuri ușoare monoclonale (κ sau λ). Această proteinurie cu lanțuri ușoare este denumită proteinurie Bence-Jones. (De menționat că, adesea, bandeletele urinare nu detectează acest tip de proteinurie!). Paraproteinemiile (gamapatii monoclonale) se clasifică astfel: A. Benigne (70 %) • Reacționale
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sau IgA. Electroforeza proteinelor urinare este adesea indicată în fața unei proteinurii recent descoperite, mai ales, la un subiect în vârstă de peste 50 ani. Aceasta relevă „vârful” monoclonal, iar imunoelectroforeza/imunofixarea evidențiază fie o Ig monoclonală completă, fie doar lanțuri ușoare monoclonale (κ sau λ). Această proteinurie cu lanțuri ușoare este denumită proteinurie Bence-Jones. (De menționat că, adesea, bandeletele urinare nu detectează acest tip de proteinurie!). Paraproteinemiile (gamapatii monoclonale) se clasifică astfel: A. Benigne (70 %) • Reacționale: - deficite imunitare (congenitale, SIDA etc), - boli
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
iar imunoelectroforeza/imunofixarea evidențiază fie o Ig monoclonală completă, fie doar lanțuri ușoare monoclonale (κ sau λ). Această proteinurie cu lanțuri ușoare este denumită proteinurie Bence-Jones. (De menționat că, adesea, bandeletele urinare nu detectează acest tip de proteinurie!). Paraproteinemiile (gamapatii monoclonale) se clasifică astfel: A. Benigne (70 %) • Reacționale: - deficite imunitare (congenitale, SIDA etc), - boli infecțioase, în special virale (VHB, VHC, EBV, CMV, HIV), - boli autoimune (sindromul Sjögren, PR, LES), - hepatită cronică activă, - boli de stocaj (Gaucher); • De natură (semnificație) nedeterminată (monoclonal
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
monoclonale) se clasifică astfel: A. Benigne (70 %) • Reacționale: - deficite imunitare (congenitale, SIDA etc), - boli infecțioase, în special virale (VHB, VHC, EBV, CMV, HIV), - boli autoimune (sindromul Sjögren, PR, LES), - hepatită cronică activă, - boli de stocaj (Gaucher); • De natură (semnificație) nedeterminată (monoclonal gammopathy of undetermined significance, MGUS) - se caracterizează prin: - component M în cantitate mică, - plasmocite medulare < 10 %, - absența leziunilor litice osoase, - absența anemiei și a trombocitopeniei, - absența afectării renale, - evoluție imprevizibilă: transformarea malignă (mielom) este posibilă! (24 % în 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
transformarea malignă (mielom) este posibilă! (24 % în 30 de ani); de unde necesitatea supravegherii bianuale. B. Maligne (30 %) • Mielomul multiplu; • Boala Waldenström; • Leucemia limfoidă cronică și limfoamele maligne cu celule B. 9.1.2. Mielomul multiplu (MM) Este o proliferare malignă monoclonală de plasmocite în măduva osoasă, care secretă o Ig monoclonală. Etiologia bolii este necunoscută. MM reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă osoasă a adultului și a doua hemopatie malignă, după LLC. Incidența este de 3-4 cazuri/100.000 locuitori/an
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de unde necesitatea supravegherii bianuale. B. Maligne (30 %) • Mielomul multiplu; • Boala Waldenström; • Leucemia limfoidă cronică și limfoamele maligne cu celule B. 9.1.2. Mielomul multiplu (MM) Este o proliferare malignă monoclonală de plasmocite în măduva osoasă, care secretă o Ig monoclonală. Etiologia bolii este necunoscută. MM reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă osoasă a adultului și a doua hemopatie malignă, după LLC. Incidența este de 3-4 cazuri/100.000 locuitori/an. Vârsta medie a diagnosticului este de 65 de ani. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
alte citokine (IL-1, TNFα, TGFβ), ce induc activarea osteoclastelor. în plus, celulele tumorale inhibă osteoblastele și osteocalcina. Ca urmare, se produce o distrucție osoasă, tradusă prin osteoporoză, leziuni litice osoase, fracturi, tasări vertebrale și hipercalcemie. • Clona plasmocitară secretă o Ig monoclonală (formată dintr-un lanț greu de tip γ, α, δ sau ε și un lanț ușor de tip κ sau λ), care poate fi completă și funcțională, sau anormală, cu lanțuri ușoare în exces (50 %) sau exclusiv lanțuri ușoare (până la
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de hipervâscozitate - confuzie, torpoare, comă (reversibilă după scăderea protidemiei); meningită (prin infiltrație plasmocitară); sindrom de canal carpian (prin amiloidoză). Manifestări hemoragice, care rezultă din: reducerea adezivității plachetare (mai ales în cazul unei hiperproteinemii severe), alungirea timpului de trombină (deoarece Ig monoclonală poate afecta polimerizarea fibrinei), trombocitopenie (în cadrul insuficienței medulare), deficit de factor X (care este absorbit pe substanța amiloidă). Amiloidoza (20 %) este de tip AL (formată din lanțuri ușoare de Ig). Localizarea sa este, în special, musculară, neurologică, articulară, cutanată și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sângerări (purpură, echimoze, epistaxis, hemoragii digestive) și tulburări neurologice (tulburări vizuale, cefalee, insomnie, semne de ischemie cerebrală). • Semne de hipercalcemie (30 %): astenie, sete, greață. 9.1.2.3. Explorări paraclinice • Hematologice: anemie, leucopenie, trombocitopenie, tulburări de coagulare, prezența de plasmocite monoclonale circulante sau chiar leucemie cu plasmocite. • Mielograma evidențiază plasmocite în procente variabile (din cauza repartiției neomogene a proliferării), care pot fi normale morfologic sau distrofice. • Proteinograma serică arată hiperprotidemie totală (80-150 g/l) și pic monoclonal la electroforeză (localizat în regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de coagulare, prezența de plasmocite monoclonale circulante sau chiar leucemie cu plasmocite. • Mielograma evidențiază plasmocite în procente variabile (din cauza repartiției neomogene a proliferării), care pot fi normale morfologic sau distrofice. • Proteinograma serică arată hiperprotidemie totală (80-150 g/l) și pic monoclonal la electroforeză (localizat în regiunea γ, β sau α2). Imunoelectroforeza și/sau imunofixarea identifică paraproteina. Aceasta poate fi, cel mai frecvent, de tip IgG (50-60 %), IgA (20-25 %) sau lanț ușor (10 %, mai frecvent de tip κ). Prezența IgM (12 %) este
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Bence-Jones, adesea insuficiență renală cronică sau acută, uneori albuminurie până la sindrom nefrotic, excepțional sindrom Fanconi. 9.1.2.4. Diagnosticul Diagnosticarea cu MM necesită existența a cel puțin două criterii din următoarele patru: • plasmocitoză medulară ≥ 20 % (sau < 20 %, dacă este monoclonală); • paraproteină monoclonală serică; • lanțuri ușoare monoclonale în urină; • leziuni litice osoase radiologice. 9.1.2.5. Clasificarea MM în funcție de masa tumorală (după Durie și Salmon) mielomul multiplu poate fi în: • stadiul I: MM cu masă tumorală redusă (< 0,612 celule
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
insuficiență renală cronică sau acută, uneori albuminurie până la sindrom nefrotic, excepțional sindrom Fanconi. 9.1.2.4. Diagnosticul Diagnosticarea cu MM necesită existența a cel puțin două criterii din următoarele patru: • plasmocitoză medulară ≥ 20 % (sau < 20 %, dacă este monoclonală); • paraproteină monoclonală serică; • lanțuri ușoare monoclonale în urină; • leziuni litice osoase radiologice. 9.1.2.5. Clasificarea MM în funcție de masa tumorală (după Durie și Salmon) mielomul multiplu poate fi în: • stadiul I: MM cu masă tumorală redusă (< 0,612 celule/m2) - presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acută, uneori albuminurie până la sindrom nefrotic, excepțional sindrom Fanconi. 9.1.2.4. Diagnosticul Diagnosticarea cu MM necesită existența a cel puțin două criterii din următoarele patru: • plasmocitoză medulară ≥ 20 % (sau < 20 %, dacă este monoclonală); • paraproteină monoclonală serică; • lanțuri ușoare monoclonale în urină; • leziuni litice osoase radiologice. 9.1.2.5. Clasificarea MM în funcție de masa tumorală (după Durie și Salmon) mielomul multiplu poate fi în: • stadiul I: MM cu masă tumorală redusă (< 0,612 celule/m2) - presupune existența tuturor criteriilor următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
celulele tubulare distale și în cilindrii mielomatoși. Se asociază leziuni degenerative ale celulelor tubulare (vacuolizare, pierderea marginii în perie, descuamare parțială), atrofii tubulare segmentare, infiltrate celulare și fibroză interstițială focală. Examenul în imunofluorescență al cristalelor evidențiază lanțuri ușoare de Ig monoclonale (în special de tip κ). în microscopie electronică, cristalele apar de formă romboidă, hexagonală sau ascuțită. 9.1.3.3. Amiloidoza imunoglobulinică Constituită din lanțuri ușoare de Ig (amiloidoză AL), în special de tip λ (de 2-3 ori mai frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
normale sau crescute. Hemodializa nu este tolerată de pacienții cu afectare cardiacă și/sau neuropatie autonomă. Transplantul renal se asociază cu un risc de recurență a amiloidozei pe grefonul renal de 30 %. 9.1.3.4. Boala depozitelor de Ig monoclonale (BDIM) BDIM a fost descrisă de Antonovych și Randall (1973, 1976). Există trei entități, similare din punct de vedere clinic și histologic: • boala depozitelor de lanțuri ușoare; • boala depozitelor de lanțuri ușoare și grele; • boala depozitelor de lanțuri grele (excepțională
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
tubilor distali și ai ansei Henle); • leziuni glomerulare - glomeruloscleroza nodulară este cea mai caracteristică, dar inconstantă, asemănătoare celei diabetice; • leziuni vasculare - depozite localizate în pereții vaselor (artere, arteriole, capilare peritubulare). în IF, depozitele sunt constituite din lanțuri ușoare de Ig monoclonale (de tip κ, în 80 % dintre cazuri), iar în microscopie electronică, depozitele apar dense, granulare, fine sau grosiere. Clinic, se manifestă prin proteinurie variabilă: sindrom nefrotic în 25-67 % dintre cazuri și proteinurie tubulară în 25 %. Adesea, se asociază hematurie și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de conducere). Mai pot fi afectate: sistemul nervos central sau periferic, ganglionii limfatici, tubul digestiv, pancreasul, tiroida, suprarenalele etc. MM se află la originea majorității cazurilor. Rareori, boala poate fi secundară altori sindroame limfoproliferative maligne (Waldenström, limfoame) sau unor gamapatii monoclonale benigne ori poate fi aparent primitivă (15-30 %) - în absența unei Ig monoclonale serice sau urinare detectabile (secreție redusă?, depozitare tisulară rapidă?). Trăsăturile comune și diferențele dintre BDIM și amiloidoza AL sunt descrise în tabelul 4: Tabelul 4. Diagnosticul diferențial BDIM
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
limfatici, tubul digestiv, pancreasul, tiroida, suprarenalele etc. MM se află la originea majorității cazurilor. Rareori, boala poate fi secundară altori sindroame limfoproliferative maligne (Waldenström, limfoame) sau unor gamapatii monoclonale benigne ori poate fi aparent primitivă (15-30 %) - în absența unei Ig monoclonale serice sau urinare detectabile (secreție redusă?, depozitare tisulară rapidă?). Trăsăturile comune și diferențele dintre BDIM și amiloidoza AL sunt descrise în tabelul 4: Tabelul 4. Diagnosticul diferențial BDIM vs amiloidoza BDIM Amiloidoza AL Prezentare Afectare predominant renală sau afectare multiviscerală
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nu se colorează cu roșu de Congo. GN fibrilare GN imunotactoide MO Depozite mezangiale, hipercelularitate mezangială și îngroșarea pereților capilari. IF Depozite liniare sau granulare în mezangiu și în MBG. Foarte rar, depozitele sunt constituite din lanțuri ușoare de Ig monoclonale. Depozite granulare, subendoteliale sau subepiteliale și mezangiale. Depozitele sunt formate, de obicei, din Ig monoclonale. Asociere cu boli limfo-proliferative Rar Aproape constant (LLC, limfoame B) Managing myeloma kidneyAnn Intern MedMultiple myeloma. Tabelul 1. Leziuni renale în bolile limfoproliferative Forme de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]