2,922 matches
-
interpretat de foarte multe ori; le iei ca și cum ar reprezenta o replică reală la subiectul despre care ai Început să vorbești și chiar le dai un răspuns. Nicolae Turcan: Se pune problema dacă este vorba de dialog sau de două monologuri paralele cu efecte „dada”. Cornel Vâlcu: Îmi vine să spun: asta e o „problemă tehnică”. Horea Poenar: Eu cred, folosind o metaforă, că asta e adevărata „dragoste” pe care o poți avea față de Nichita Stănescu (sau față de o operă de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Örkény István, Gloria. Jocul de-a pisica. Familia Tot, București, 1976; Horváth István, La zidul alb, București, 1979; Salomon Ernö, Pilda copacului de rezonanță, București, 1979; Csiki László, Bunicul vândut, București, 1989; Király László, Oastea uitată, București, 1981; Kányády Sándor, Monolog interior cu ușa deschisă, București, 1982; Deák Tamás, Istorisiri nemaiauzite, București, 1982; Szilágyi Domokos, Aterizare forțată, București, 1985; Mózes Attila, Epilog la un adio, București, 1986; Vásárhelyi Géza, Șarja de cavalerie, București, 1987; Farkas Árpád, Cântec de fluier, București, 1988
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
poezie a lui D. Cea scrisă după 1990 urmează însă cu preponderență calea spre depășirea concretului, către tărâmuri ale transcendenței. În poezie își face tot mai mult simțită prezența seducția sacrului. O ipostază a acestuia o reprezintă eternul feminin (în Monologuri, 1991): „Femeia fecundează lumina, oricât de trează ar fi raza. / Obscuritatea e a bărbatului”; frumusețea femeii e „singura religie care uimește înțelepciunea” etc. Lungi poeme (volume întregi nefiind decât un asemenea unic text, compus muzical) sunt expresia chinului spiritual și
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
Dumitrescu, București, 1985; Antumele, București, 1985; Antumele 4. Antumele 5, pref. Radu G. Țeposu, București, 1986; Quasimodo. Antumele 6, București, 1987; Nichita Stănescu, atât cât mai știm noi, București, 1989; Poeme, București, 1989; Încercare de înșurubare în real, București, 1991; Monologuri, pref. Cezar Baltag, București, 1991; Mi s-a culcat moartea pe inimă, pref. Cezar Ivănescu, București, 1992; Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, București, 1995; Melanholia deșertăciunilor, București, 1996; Deșertăciunea șterge fața morții, București, 1996; Acolo unde plânsul nu atinge
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
mai pregnant realizate personaje, indiferent de epoca istorică în care le va situa naratoarea. Tematica predilectă este de două tipuri: modern-existențialistă, tematica definirii sinelui autentic, mutilat de raporturile cu ceilalți și cu istoria (definire realizată de obicei prin confesiune sau monolog interior al personajului la limita raționalului), și tematică existențialist-istorică - a descoperirii autenticului, a revelării elementului uman nefalsificat în figurile marilor oameni ai istoriei naționale (realizată prin narațiune tradițională, prin relatare din unghi omniscient auctorial). Tehnicile narative combină monologul atribuit personajului
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
confesiune sau monolog interior al personajului la limita raționalului), și tematică existențialist-istorică - a descoperirii autenticului, a revelării elementului uman nefalsificat în figurile marilor oameni ai istoriei naționale (realizată prin narațiune tradițională, prin relatare din unghi omniscient auctorial). Tehnicile narative combină monologul atribuit personajului cu încrucișarea unghiurilor de vedere, pe care uneori le corectează prin intervenția autorului omniscient, având a juca rolul personajului-martor principal, focalizant al perspectivei (conform teoriei narative a lui H. James) - în epica cu subiect contemporan, cu descrierea comportamentistă
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
la noi trecutul se repetă des”. Tensiunea dintre duritatea rivalităților și rafinata aparență a vieții publice și mondene este una din sursele interesului neslăbit al lectorului. O subtilă artă a organizării narațiunii domină povestirea: relatarea naratorului omniscient alternează cu mici monologuri interioare ale personajelor, cititorului fiindu-i oferite simultan cel puțin două unghiuri de vedere: din exteriorul și din interiorul unei psihologii. Capitolele dinamice, relatând inițiative publice sau scene din interior, se încheie cu mici scene simbolice, adevărate poeme în proză
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
de luciditate, eroul își etalează calm, oarecum neutru, reacțiile extravagante, glisând de la ridicol la cinism ori căzând într-o ingenuitate neverosimilă. Caracteristică îi este intensa bucurie în fața vegetalului oricât de umil și a feminității abia înmugurite. Însă nu introspecția ori monologul lăuntric predomină în Interior, ci dialogurile, în care se strecoară câteodată o notă de absurd. Folosirea unor cuvinte improprii, neglijarea pe alocuri a sintaxei, o anume prețiozitate, reproșate de unii critici, ar fi fost introduse de autor întru sporirea autenticității
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
roman (din care s-au păstrat fragmente), lua asupra sa ceva din acest duh sarcastic, incisiv. Lirismul și tendința psihologizantă domină și în prozele antologate, în 1940, în Vulturul albastru (efuziunile, locvacitatea fiindu-i amendate autoarei, în revers). Pagini de monolog sau dialog, lungi solilocvii în care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur închipuie o partitură adecvată pentru eroii săi contemplativi ori pentru eroine ce despică firu-n patru, disimulându-și, sub un aer de bravadă, sfiala, vulnerabilitatea
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
1541). Versurile ample, de 15 silabe, în metru iambic, ale traducerii, prefațează subiectul unei istorii în care dragostea înfruntă și desfide, fie și pentru puțină vreme, moartea, devenită în Prolog personaj alegoric adus pe scenă pentru a-și rosti sumbrul monolog. Defilează trist în ultima dintre traducerile lui D., ca într-o arhaică versiune a Panoramei deșertăciunilor, alaiul fantomatic al „chesarilor” de altădată invocând visul de glorie al cetăților spulberate în țărână, Semiramida și „Machidon”, „Râmul” și „Atina”, piramidele și turnul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Blestemul unui țăran murind sau Timpul vechi și timpul nou (1868), drama - prelucrată după romanul Aldo și Aminta al lui Costache Boerescu - Danubiul și Bosforul sau Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele (1869), reluate într-un volum din 1893 împreună cu monologul în proză Martirul libertății. Nu sunt mai inspirate nici piesele istorice Dragomir Rucăreanul, vulturul munților (1885) și Mihai Bravul (1885). Asupra unora dintre ele, în treacăt, Mihai Eminescu emisese o judecată aspră în articolul Repertoriul nostru teatral (1870). Discursive, turmentate
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
Ciopraga, Propilee, 214-235, 317-327; Ornea, Actualitatea, 122-125; Scarlat, Ist. poeziei, III, 63-67; Zamfir, Cealaltă față, 92-103; Vasile, Conceptul, 222-231; Florin Mihăilescu, Portret de critic la maturitate, ST, 1990, 11-12; Lovinescu, Unde scurte, I, 52-56, IV, 28-33; Ierunca, Românește, 38-44; Steinhardt, Monologul, 324-328; Alexandru George, „Reacționarul” E. Lovinescu, RL, 1991, 29; Nicolae Manolescu, Lecția lui E. Lovinescu, RL, 1991, 46; Negoițescu, Ist. lit., I, 176-180; [E. Lovinescu], RL, 1993, 26 (semnează Horia Roman Patapievici, Andreea Deciu, Z. Ornea, Gheorghe Grigurcu, Alexandru George
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
așa cum se poate vedea, de exemplu, în cazul primelor, la Firmus din Cezareea, iar în cazul celorlalte, la „Eusebiu din Alexandria” și la Leonțiu din Constantinopol. În această epocă, pentru omilie este caracteristică tendința de a amplifica povestirea biblică prin monologuri și dialoguri ale personajelor (așa se întâmplă, de exemplu, la Proclus, la Basilius din Seleucia sau Leonțiu din Constantinopol). Mărturisirea de credință și explicația sa capătă în mod firesc o importanță particulară (cum se întâmplase deja în timpul crizei ariene); să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unde sunt criticați creștinii care participă la jocurile olimpice. Fotie însuși, deși lăuda asocierea între retorică și claritatea stilului, subliniase că excesul de imagini și de metafore obosește cititorul. Lui Basilius îi place să dezvolte și să lungească prin lungi monologuri sau dialoguri scurtele enunțuri atribuite unor personaje din povestirea biblică și folosește mult apostrofa. În omilii este atacat Apolinarie (3, 3, împreună cu Arie și Eunomius: a crezut că Dumnezeu devenise om), Basilius susținând că Patimile sunt legate de oikonomia, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dintre Paști și Rusalii a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leontie îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai vii și să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gabriel în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Rusalii, în omilia 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ce descriu Patimile sau învierea lui Lazăr mai apar și Moartea, Belial sau Infernul. Uneori, găsim și scene mai scabroase ca în povestea ispiritii lui Iosif; sau descrieri macabre cum este aceea a potopului sau a învierii lui Lazăr, ori monologuri patetice cum este cel al Sarei care plânge pentru că se așteaptă ca Isac să fie omorât, sau cel al văduvei din Sarepta care îl acuză pe Ilie că a provocat moartea fiului ei. Multe din aceste teme sunt specifice producției
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a dorințelor și reacțiilor celuilalt. Interesantă este sondarea psihologiei personajului feminin, cu fluctuațiile ei, descrise minuțios, și reflectate în nemulțumirea și disprețul bărbatului, care le interpretează în paginile jurnalului său. Întrepătrunderea stilurilor și a tipurilor de discurs (pagini de jurnal, monologuri autobiografice, înregistrări pe bandă, versuri) va reprezenta o constantă a narațiunii la G., prezentă și în Întoarcerea bărbaților (1991). Aici acțiunea se concentrează în jurul Doamnei, a cărei imagine devine extrem de pregnantă prin modul în care este receptată de cei din
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
efectul subconștient al identității etnice îi schimbă conștiința alienată și aduce eul la matca naturală, la dorința de a se integra și a se dărui compatrioților. Deși personaj principal, Andrei Retezeanu este prezent în roman doar prin câteva introspecții și monologuri. Pasiv, el se supune împrejurărilor și nu reușește să reprezinte decât propria biografie, chiar și pe aceea insuficient. Faptele (foarte puține), opiniile și intențiile sale nu îi conferă o valoare de simbol sau de promotor al unei renașteri naționale, reală
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
București, 1904; Cancer la inimă, București, 1907; Din viața lui Napoleon, București, 1908; Poezii, București, 1911; Noi, românii. Trei oameni. Actorii, București, 1912; Dincolo. Din Dunăre-n Balcani, București, 1913; Moartea lui Sherlock Holmes, București, 1913; Crăngi, București, [1914]; Zece monologuri, București, [1915]. Traduceri: Alfred Tennyson, Enoch Arden, București, 1896; William Shakespeare, Femeia îndărătnică, București, 1897, Romeo și Julieta, București, 1907; Carmen Sylva, Povestea unei Regine, București, 1899, Mărioara. În ziua scadenței, Iași, 1904; C. Flammarion, Tainele cerului, București, 1904; Victor
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
trece, de pildă, Ciu Ispas, adolescent rebel plecat în căutarea propriei identități; în cele din urmă ajunge pe un șantier, unde își găsește și o soție. Substanța epică își trage sevele atât din analiza psihologică (realizată prin modalități standard ca monologul interior și retrospectiva), cât și din radiografierea mediilor parcurse de personaj. Aceeași problematică formează armătura și în romanul Cu pieptul în bătaia vântului (1980), doar că acum autorul dorește să diversifice miezul epic prin prezentarea unor destine paralele. Nucu Antim
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
întoarce în țară. O secțiune intitulată „Filologie” se ocupă de probleme ale limbii, precum Em. Grigorovitza cu articolul Înrâuriri românești în limba sașilor din Transilvania. Aurel Ciato (sub semnătura Alco) traduce din poezia lui Lenau, în timp ce Ion Gorun transpune Primul monolog din Faust de Goethe (2/1906), iar Teodor Murășanu tălmăcește Cântece triste de Goethe (5/1912) și din Lenau. Din literatura Antichității sunt selectate versiuni realizate de Ion Al. George (Odă la Afrodita de Safo) și de G. Coșbuc (cântul
REVISTA POLITICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289249_a_290578]
-
O ist., III, 250-253; Micu, Limbaje, 249-260; Munteanu, Jurnal, IV, 178-181; Tihan, Apropierea, 118-123; Tuchilă, Privirea, 189-196; Tupan, Scenarii, 205-213; Constantin Crișan, Eseul artist, VR, 1990, 7; Petru Poantă, Încercare de profil, ST, 1990, 11-12; Fanache, Vârstele poeziei, 202-210; Steinhardt, Monologul, 83-89; Simuț, Incursiuni, 86-88; Virgil Mihaiu, „...din adâncul Transilvaniei”, ST, 1995, 6; Pop, Pagini, 9-16, 61-65; Ana-Maria Zlăvog, Dialogând, CL, 1998, 6; Poantă, Dicț. poeți, 175-179; Milea, Sub semnul, 20-23; Florin Mihăilescu, Ce fel de critică face poetul, VR, 2000
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
din pasagera eroare o mare și ireparabilă vină, deoarece, ca niște „papagali” infernali, cei din preajmă îi amintesc mereu fapta, aducând-o la disperare. Obsesia vinovăției, întreținută și augmentată de ceilalți, devine astfel fatală. De aici, tensiunea trăirilor, replicilor și monologurilor, precum și caracterul protagonistei, combinație de temperament aprig, necontrolat și natură profund morală, autopunitivă. Slăbiciunii și nefericirii acesteia, autorul le opune în Coleoptere (dramă pusă în scenă la Craiova, în 1935, și la Cluj, în 1937) prospețimea și vigoarea sufletească proprii
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
un glonț pornește din arma unui bărbat, fără să fie precizată direcția, interpretarea rămânând astfel deschisă, între ipoteza sinuciderii și cea a asasinatului. Motive biblice apar în drama în trei acte Cain (1920), mai simplistă decât Cealaltă lege. Menționabil este monologul final, delirant, al unui judecător care ajunge să își condamne propriul frate și apoi să găsească soluția extremă și absurdă de a-l omorî. Experimentând trecerile spectaculoase de la un registru la altul, autorul produce și o dramă suprarealistă, Fabia (1932
SABARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe de spus. SCRIERI: Smârdanul și Vidinul, București, 1878; Predilă (Un prizonier la turci), București, 1879; Dorin
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]