1,474 matches
-
și aurie, de culoarea viespilor. Îmi vine să zîmbesc amintindu-mi cu cîtă ingenuă Încăpățînare motivam altădată exclusivismul meu În favoarea munților. Și astăzi munții sînt pentru mine altceva decît un peisaj, dar aceasta nu mă Împiedică să descopăr că aparenta monotonie a mării ascunde o bogăție În care mă pierd. Enigmatică, inexplicabilă, surîzătoare, ea mă lasă să fac din fiecare pescăruș un Icar, sau, iată, fără nici o legătură, Îmi amintește că numai cei acceptați la a doua treapta de inițiere erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E lumea pe care ți-o dau eu. Și tot fără rost trecea un tren. Și tufa înmugurea fără rost cu încă o ramură de liliac mirosind a trecere. Până la următorul tren aveam să văd amalgamul de aparențe, conglomeratul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar cu grijă, una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2, se vor aduna printre bagaje. Moleculele și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-se până la cot, culese cu grijă, strigătele care se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute la sursă, strânse încet, deznădejdile se întâlnesc cu bucurie, au aceeași formă, intensitate muzicală, cine să le discearnă? Și se întorc boante, respinse de bolta dură, atent adunate, strigătul la naștere, geamătul morții, totuna, măturate, aruncate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
niciodată gara de destinație. Când credeam că am scăpat de unul, ca un șarpe uriaș, a cărui coadă se zărea doar când se schimbau anotimpurile, el își preda plictisit ștafeta unui alt tren care apărea din sens opus cu o monotonie grea, înceată și sfătoasă, urmând ca până la trecerea lui să fim deja octogenari. Ne spulbera gândurile câte un tren Motor cu dublă comandă plin cu navetiști, sondori de la Oprișenesti. Mă-ntreb zicea Mihai Dinu în această veșnică trecere, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tăcere, dar nimeni nu putea avea armonia creată pe partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au mai venit și orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căutam? Nu trebuie să mă scufund! Nu trebuie să fiu înghițit! Cu nici un preț! Supraviețuire indiferent de situație! Alternativa era prea îngrozitoare pentru a o lua în considerare. Fiecare ocean trebuie să aibă una! Altfel ce-ar fi? O monstruoasă monotonie. Și cine altcineva să nu fie monoton decât Timpul? Deci trebuie să aibă! Încotro? Înainte, împotriva curentului e viitorul. Înapoi e trecutul. Deci, trebuie să merg în lateral. Dar care e lateralul într-un spațiu în care nu există sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Întâmplat multe lucruri Îngrozitoare, dar, asta e !,, oftează Plăcințica, aranjându-și o șuviță de păr care i-a căzut pe frunte. Fragilitatea și farmecul ei neobișnuit Într-o lume ca asta, Îl impresionează pe Antoniu. I se pare dintr-odată că monotonia Îngrozitoare cu care-și trăiește condiția de exilat În mizerie, s-a transformat În ceva inexplicabil de frumos.. Ființa asta fragilă are o putere magică asupra lui, Îl face să spere că ziua de mâine va Începe cu un zumzet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i dor, e boală curată, e rupere de os, e surpare de mină, e frângere de țesut, e chemare cutremurată dintr-o moleculară derută. monoton dacă aș putea să încolțesc aceeași, în fiecare zi, ceas și secundă, aș zice că monotonia e ucigașa de serviciu și m-aș încredința ei indiferentă. doar că tot alta mă aflu, cum lumina se schimbă de la o clipă la alta, chiar dacă umbra se înclină la fel. straturi după straturi de lumină schimbată se adaugă ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nepoți, plecau dimineața la școală și se Întorceau puțin după ora prânzului ( În funcție de orele pe care le aveau). După ce-și pregăteau temele pentru o nouă zi de școală, urmăreau anumite emisiuni la televizor sau navigau pe internet. Destulă liniște, monotonie, care mi-au indus o stare de plictiseală. Într-una din zilele Însorite, m-am plimbat cu Arisa prin parcul Plumbuita din Colentina. Ne-am dat În leagăn. Un sentiment plăcut, care m-a dus cu gândul la anii copilăriei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
este viața! Bem cu duh din apa lui plină de miracole, oprim goana timpului, trecem peste-obstacole. Ce de amintiri întinde Moș Crăciun din sacul lui!... Trei copii cântă colinde la-nceputul veacului. Dacă n-ar fi datinile, am fi robi monotoniei roși în trup de patimile adversare armoniei. Bradu-n centrul vieții noastre chiar simbolul vieții este, eu mă-nchin la toate-aceste ale noastre scumpe astre. Cerul României plin e chiar de armonia lor, doar cu-acest preasfânt izvor simțim Moș Crăciun
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
atenția de la problemele ei. ― Eu sunt, spune Geraldine, ceea ce este de-a dreptul ridicol, pentru că știe bine că numărul ei îmi apare pe aparat. Vrei să ne vedem la cantină la o ceașcă de ceai? Orice, numai să rup cu monotonia acestei slujbe, și cu durerea că Ben nu mă vrea. Desigur că vreau o ceașcă de ceai, numai să plec departe de biroul ăsta, din acest birou mizerabil. ― Ai slăbit? E primul lucru pe care mi-l spune Geraldine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Erjikăi Prin Moldova Sfântul Neculai nu se prea sărbătorea; era Moș Gerilă și atât, acolo însă, puteam împrumuta toate obiceiurile celor din țară transformându le într-o datină autohtonă. Era o seară specială pentru unii, cinasem și nu voiam ca monotonia să-și facă loc printre noi. Epuizasem cam toate bancurile, nimeni nu mai avea chef de povestit, așa că cineva a venit cu o idee: Hai să mergem la fete, să le ducem cadouri! Am uitat să vă spun că stăteam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe un act de încredere și pentru prima oară în viață, versul mi s-a părut calea cea mai sublimă de a păși peste gânduri. Scria pe înțelesul meu și sufletul reușea să mi se înalțe mult mai ușor peste monotonia zilelor gri din internat, când o citeam. O admiram și-o respectam pentru ceea ce este. Nu puteam să fac mai multe pentru ea. Nu se întâmpla ca în vise, unde eu eram zmeu și ea se lăsa sedusă de farmecul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
creez în jur o sferă imaginară unde să fiu doar eu și gândurile mele care-mi zburau haotic lasând în urmă o mulțime de întrebări care-mi chinuiau sufletul. Voiam să ajung la acel punct în care liniștea își cântă monotonia ca o mașină cu motorul la relanti pentru a găsi putere să merg înainte și să pot zâmbi fără să se observe că mă prefac. Nu prea reușeam. Singurătatea printre atâția oameni era greu de suportat și mă foiam când
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lună albastră. Timpul atras de vortex-ul său într-o cutie de lemn băițuit se lăsa mărunțit de ticăitul unei ancore cu brațele ridicate spre vise, în timp ce roți de metal se învârteau obosite în același sens, strivind între dinți clipele de monotonie. Așteptam încordat momentul în care să se spargă rutina sub sunet de clopot și-mi acordam în minte prin rimă cuvântul nerostit să-l pot îngâna pe muzica scrisă din doar două note, iar acea așteptare părea că oprește secunda
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
viața de internat, tot vacarmul creat de colegii mei de clasă, șansa de a mai cunoaște tineri ce aveau să se perinde pe acolo, știam că voi suferi după farsele de doi bani la care tot apelam ca să mai spargem monotonia, după programul de înviorare alături de Marius, după plimbările prin curtea școlii alături de Sini, după momentele de râs alături de Nicoleta care se întorcea în fiecare zi de luni de acasă cu câte un banc nou și mai ales aveam să sufăr
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
m-a îndemnat să citim și să analizăm Nana de Émile Zola, judecând că, în felul acesta, va îmbina interesul meu pentru realitățile vieții cu cel - mai puțin entuziast - față de clasicii francezi. Dar, deși cartea mi-a înveselit întru câtva monotonia zilelor de școală, am găsit acolo prea puține elemente concrete care să poată fi aplicate existenței noastre de pe cele mai înalte culmi ale progresului. La vremea aceea, să fi avut vreo unsprezece ani. Locuiam într-un bloc vechi, cu nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nimic. Am încercat să mă conving singur că în mintea lui greoaie crescuse încetul cu încetul până la paroxism un sentiment de revoltă, dar împotriva acestei idei se ridica faptul neîndoielnic că până atunci nu manifestase nici un fel de nemulțumire față de monotonia vieții sale. Dacă, fiind cuprins de o plictiseală insuportabilă, se hotărâse să se facă pictor pur și simplu pentru a rupe niște legături supărătoare, ar fi fost un lucru de înțeles și destul de banal. Dar tocmai banalul părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atât la finele acestei istorisiri nesănătoase fericirii, cât și la finele celorlalte, atâtea câte or mai urma... Prin urmare, nu foarte departe de locul în care locuiesc acum, loc în care tot mă războiesc eu, aproape zi de zi, cu monotonia deplină a rândurilor manuscrisului meu drag, mai întâi pornind pe bulevardul principal al micului meu oraș, iar apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute de pași, clădirea Poștei, care, deși este destul de veche și de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tău, când erai dezinteresat, sau să iubești îndată pe altul, când te-ai despărțit de celălalt, plângând de disperare. În fiecare clipă, alte gusturi și alte perspective. A cazut noaptea. Și pianul care nu mai termină și mă înnebunește cu monotonia lui! În restaurant, la masa mea, un orb. A trecut câtăva vreme până să-l descopăr. Ținea capul plecat și fruntea încrețită, ca un om cu gândurile aiurea. Găsise poziția aceea pentru că era o expresie a tragediei lui sufletești sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și eliminați fumatul. 81 Orice este în exces este dăunător. Mai ales în cazul repetării acestor excese. Este la fel de adevărat că un mic exces din când în când poate fi bun („întreține” corpul, îi forțează puțin limitele, îl scoate din monotonie același efect îl are și stresul „bun” care ne „întreține”). Dar, în rest, marea majoritate a timpului e bine să avem înfrânare, la orice. 12. Renunțarea la frici. La orice fel de frici. Cum spunea cineva la o conferință, aproape
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
petreceau căpătau aspecte tot mai neobișnuite. A pus frână; prima frână adevărată de la începutul călătoriei, în urmă cu douăzeci și trei de zile. Înaintea sa, șoseaua era perfectă: nici o denivelare, nici o curbă, nici o pată de ulei ori de umezeală. Din pricina monotoniei drumului și a celor ce se întâmplau(?) devenise puțin nervos, iar uneori îl durea capul. Frânase hotărât, cu intenția de a se supune cât de cât unui șoc fizic, care să-l învioreze. Inerția l-a fixat, pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sunt pe valuri, numai ei știu. Românii s-au făcut prezenți în toată lumea ca foarte destoinici, dar printre aceștia și destui compromițători. Și totuși... În timp, apele se vor mai liniști, mai revenind la matcă. Viața a scăpat de monotonie, evenimentele se succed în cascadă, oamenii în nepotolita lor sete de a ști, le absorb prin confruntare, asociere, selecție, în funcție de repere, pe făgașul dezideratelor nutrite în taină o jumătate de secol de opresiune comunistă și de aproape un
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
atât de frumos, o fată atât de sim plă și atât de, totuși, misterioasă. Nu s-a-ntâmplat nimic deosebit în tot acest timp. Părinții ei n-aveau pe mână vreun tatuaj de la Auschwitz, ca să-mi sal veze povestirea de monotonie (de fapt, s-o trans forme într-o povestire). Nimic n-a virat măcar în fan tastic: Ester n-avea la gât vreo perlă care să strălucească brusc în penumbră și n-a rostit vreodată, privindu-mă-n ochi, „Hevel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]