2,076 matches
-
amintirea ultimei întâlniri de dragoste cu Suzana, și înțelegând că despărțirea anunțată de ea și motivată ca un sacrificiu cerut de ascensiunea politică a tatălui, devenise chiar din acea dimineață o realitate ireversibilă, eroul nostru, strivit de puterea ocultă și monstruoasă, își descarcă sufletul într-o epică succesiune de scene menite să incrimineze blestemul totalitar sub zodia căruia conviețuiau câteva milioane de albanezi, atinși fiind mai cu seamă intelectualii, artiștii, literații. Traseul spre locul mitingului (faimoasa tribună la care fusese invitat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al ei din complex, ceea ce n-o împiedică să se lase copleșită de frumusețea lumii enorme care i se dezvăluia între cer și pământ, între cer și Marea Nordului. Aceste simptome de umanizare sunt considerate de cei din Noile State o monstruoasă disidență subumană, dar nu și de Amlis Wess, din aceeași rasă cu Isserley și sosit cu o navă la fermă, în calitate de reprezentant al celei mai mari Corporații din lume. Amlis este un superb animal cu bot de vulpe și blană
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe Victor revăzând fotografii, scene, fotogramele unui film în clar-obscur, sepia, oricum crepusculare, cu sora lui mică, care în cele din urmă se va adeveri dublura lui Victor îmbrăcat ca o fetiță de maică-sa. Sindromul imagisticii coșmarului (obsesia păianjenului monstruos din conacul de la Budila) îi îngăduie naratorului să amorseze zone narative aparent disparate, luciditatea cu visul, numitorul comun fiind multiplele stagiuni ale "nebuniei". Poza damnatului hipersensitiv cu creierul vampirizat, văduv nemângâiet nervalian, baudelairian, bacovian se potrivește de minune cu portretul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
predică ce nu este întrecută decât de verva expresivă cu care îl veștejește pe liderul băieților de la "Cantemir" travestit în curvă, javră, putoare, târâtură, precum și de imaginarul punitiv al victimei acelei agresiuni homoerotice: Lulu este sortit să cadă pradă păianjenului monstruos, bineînțeles în vis. În realitate va muri peste ani, alunecând sub roțile unui tramvai. Imaginile orbitoare tip Van Gogh alternează cu imagini recurente, venite parcă din filmele lui Bergman sau Bunuel sau din repertoriul surrealist al lui Dali. Deși amintirea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în care se duce lupta de-a supraviețuirea. De fapt, de-a agonia. În orașul "sterp, nedăruit" al Liviei Iacob (un fel de monstru apocaliptic, adesea căzut într-o periculoasă letargie), plin de odată-oameni, creaturi cu excrescențe fizice și psihice monstruoase, descrise lapidar în Cronică sau detaliat în Șapte personaje care trec zilnic prin ochiul delfinului, moartea și dragostea par singurele realități cu adevărat palpabile, fin interconectate: "În acest oraș al aproapelui,/ moartea latră la oameni/ cu tânguirile dragostei". Relația dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
liminare Concluzii la regele Thanatos se încheagă, în orice caz, o mitologie barocă a textului conceput din cuvinte care, odată zămislite, "se preschimbă în/ adâncuri", adâncuri de care scribul este deopotrivă oripilat și fascinat. Captiv, de voie, într-un teritoriu monstruos, el trudește, fără să se sature, la mecanismul de producere a textului care să salveze ființa de propriii demoni, între care cel mai înspăimântător pare a fi o solitudine radicală, specifică secolului ce abia a trecut: "Dar nu există nimic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când face parte din cercul proxim al artistului, cum e cazul cuplului Lantier în L'OEuvre. Claude se sinucide în fața tabloului sau, simbol monstruos al femeii-oraș, pe care nu a știut să-l descifreze. Pentru frații Goncourt femeia prezintă un pericol, un risc de nefericire, o simplă pierdere de timp pentru artist. Românul naturalist abundă în personaje că Germinie Lacerteux sau Gervaise Macquart, pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
adăpost, cu un frig astral în suflet, gândindu-mă la libertatea de odinioară, săracă dar nevinovată. Am gasit puțină alinare în cuvintele tale pline de bunătate, amintindu-mi de tine adolescent, cu spirit tulburat, dar trup senin și de mireasma monstruoasa a nimicului. Rămâi lângă mine, Giorgio, în zilele astea în care orele, spre marea mea tulburare, parcă au împietrit (08.01.1924). Simțea prezenta morții, care îl îndeamnă să compare, naiv, cu o cruce consoana "ț" repetată în hipocoristicul Totò
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
globală rămîne supremația americană", fapt extrem de discutabil, pentru că tocmai această supremație este violent contestată. Fiecare parte în conflict trebuie să fie conștientă că nu deține monopolul binelui, dreptății și adevărului și că, așa cum spunea Th. Baconsky, "terorismul este expresia mariajului monstruos dintre o spiritualitate castrată și o viziune mondială materialist-agnostică". Acum, marea problemă pare să devină pericolul de contaminare a Pakistanului. Vechile solidarități istorice, viscerale, între afganii pashtuni și pakistanezi, fondate pe consangvinitate și pe înrudire spirituală, supraviețuiesc deciziei guvernului Musharaff
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
celebru, mai ales post mortem, pentru povestirile lui tenebroase, ce abundă în omucideri teratologice. Una foarte scurtă de altfel -, The Cask of Amontillado/Balerca de Amontillado pe numele ei, își propune ceva mai mult decît să relateze etapele unui asasinat monstruos. Vrea să descrie detaliile crimei perfecte. Să urmărim împreună fazele acestui plan diabolic și să încercăm să înțelegem de unde vine aura amintitei perfecțiuni! Acțiunea e plasată în Italia tradițională, la momentul Carnavalului venețian. Ar fi bine să reținem, încă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
preotul. Deoarece narațiunea stabilește o "ruptură" de jumătate de secol între fapte și prezentarea lor, avem ocazia să plusăm și să presupunem că bătrînul Montresor se află pe patul de moarte, iar aceasta reprezintă ultima sa spovedanie anamneza unui păcat monstruos pe care conștiința lui de bun catolic refuză să și-l asume nemărturisit înaintea Judecății de Apoi. Dacă presupunerea capătă valabilitate în ochii noștri și trebuie să o facă, indiciile sînt destul de coerente! -, vom observa, legitim, că acest al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
emoțional pentru tot restul zilei. Paradoxal rămîne faptul că între cei doi există o relație pozitivă, eroul mărturisind explicit că bătrînul "nu mă jignise niciodată și nu rîvneam la aurul lui" (p.45). Tensiunea psihologică derivă exclusiv din prezența ochiului monstruos, identificat, de altfel, ca "Ochiul cel Rău" și devenit ex abrupto motivul esențial al eliminării fizice a posesorului său. Crima, ca model exemplar de luciditate și prefigurare, devine acțiunea prin excelență ingenioasă, la care vorbitorul s-a referit de la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Dickens ne atenționează acolo că vom vedea universul prin ochii acestui copil/adolescent/tînăr, iar dacă viziunea lui asupra realității va fi alterată, așa vom privi și noi nemediat peisajul. În casa domnișoarei Havisham, cititorul deslușește desfășurarea unui plan "educațional" monstruos. Pip însă, deturnat de emoțiile devastatoare (care, mai tîrziu, devin însuși modul lui de viață), preferă "să vadă" în continuare lumea cu susul în jos, îndrăgostindu-se fără speranță de (mutilata sufletește) Estella. Mai apoi, cînd toți din jurul său se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Afirmă că și-a tocat, cu multă grijă, consoarta (și pe însoțitorii ei americani!), la fabrica de mezeluri Sweet breads. De acolo, victimele au sfîrșit, cu siguranță, în plăcintele cu carne și cîrnații localnicilor. Înnebunit de fericire, Flint declanșează un monstruos proces de analiză, în laboratoarele criminalistice, a mezelurilor și conservelor de la Sweetbreads. Lumea este oripilată de vești, dezvoltînd nevroze canibalice. Presa, poliția și opinia publică privesc, cu siderare și, totodată, cu mînie mocnită, către detectivul surmenat. Nici o analiză, nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Asemenea unor plăci tectonice, cuvintele sau imaginile, după caz, trebuie să constituie un periplu, un drum înainte și înapoi, care, bătătorit de poet, să impună o nouă culoare lumii. Aluziile biblice, din acest ultim volum, au rolul de a "îmbrăca monstruosul, deșănțarea, lăsând să se întrezărească, totuși, revolta salvatoare. Limbajul este străin. Poemul, ca vârf al acestei științe numite limbaj, se strecoară printre degete, dovedindu-și personalitatea. În viziunea Anei Blandiana, omul este un supraviețuitor, iar a supraviețui se dovedește o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Kogi, doi indieni care nu părăsiseră niciodată înălțimile muntoase din Columbia înainte de această călătorie.4 "Ce v-a surprins cel mai mult de cînd sunteți în Europa?" Mă așteptam să vorbească despre cuceririle tehnice ale lumii "moderne", despre orașele noastre monstruoase, despre indiferența și agresivitatea oamenilor de pe stradă. O tăcere lungă, un nesfîrșit schimb de vorbe în limba celor doi kogi, un șaman și ucenicul său. Iarăși tăcere. Răspunsul, în spaniolă, al celui mai tînăr: "Tunelurile." A doua întrebare: "Ce-ați
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
soldați să tragă în aer, pentru ca zgomotul produs să pară cel al unui pluton de execuție. Grație posibilului pe care și-l construiește, locotenentul poate să asculte și să nu asculte în același timp: își ascultă conștiința, nu ascultă ordinul monstruos, își ascultă superiorul. Un țăran de 21 de ani își datorează viața posibilului, intim și periculos, pe care superiorul său și l-a creat într-o clipită. Și dacă n-ar fi fost acest cadavru la cîțiva metri de el
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este Auschwitz? Negarea umanului, am fi tentați să răspundem. Nu cumva este vorba, dimpotrivă, de chintesența umanului? Există vreun alt animal capabil să conceapă, să dorească, să organizeze și să calculeze așa ceva? Auschwitz îi face pe oameni să vadă partea monstruoasă a singularității care este animalul-om. Auschwitz e mai mult decît un fapt istoric, e vorba de un posibil propriu ființei umane. A crede că în fața acestui posibil cultura oamenilor este o garanție, a da de înțeles că bagajul de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să părăsească lagărul. Filmul lui Roberto Benigni La vita e bella emoționează profund și ne obligă să ne întrebăm: ce posibile și ce imposibile transmit părinții copiilor lor? Este povestea unui tată care reușește să transmită băiatului său un imposibil monstruos și în același timp salvator: este imposibil ca Holocaustul să fie altceva decît un joc. Ce rost are acest imposibil? Acela de a salva din umanitate ceea ce are ea mai bun: inocența, grația de a fi, poezia, iubirea. Este povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de credință. Menținut, mental și fizic, pe drumul pe care au apucat-o oamenii, cititorul nu poate să nu închidă cartea fără să aibă sentimentul că istoria secolului al XX-lea nu putea să fie alta. Istoricul consolidează un imposibil monstruos. CĂUTĂTORI AI REALITĂȚII, APOSTOLI AI ADEVĂRULUI După ce ne-am oprit asupra cărții unui mare istoric, anti-determinist prin profesiunea de credință, ne aplecăm asupra lucrărilor unui sociolog, și el o referință în domeniu. Critică, la rîndul său, determinismul și spiritul fatalist
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
propriul Dumnezeu așa cum un poet creează un poem, scrie Cornelius Castoriadis 184. Ridicînd imaginația (constituantă, radicală) la rang de facultate umană distinctivă, Veyne și Castoriadis refuză în mod explicit să facă din om un animal rațional. Filosoful vorbește de dezvoltare monstruoasă, fără măsură a imaginației umane. Cei doi cercetători nu merg însă pînă la capătul ideii lor. Le este imposibil să-și asume ceea ce teoriile lor lasă să se înțeleagă: preluînd o formulă a lui Malebranche, imaginația este "nebuna casei". Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ci "până și numele: nu mai sîntem moldoveni, ci români"23. Cât despre capitala țării, supusă aceluiași proces înnoitor, imaginea surprinsă de el într-un veritabil "stop-cadru" din anul 1840 este la fel de sugestivă: "Iașii însuși spune Alecu Russo este un monstruos amestec de clădiri masive ori elegante, de palate și de magherniți împrejmuite de ogrăzi nemăsurate; pe ulițele lui furnică lucruri de la țară, lux îmbelșugat, echipagii repezi, livrele, toalete pariziene ori vieneze, zdrențe franco-moldave, fizionomii vesele, aspre, originale, felurit îmbrăcate, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
narațiunii, ca un șef integru, performant, loial, al cărui singur mare "defect" este de a fi soțul unei femei frumoase, pe care Vojd o dorește doar pentru el. Pentru a-și satisface acest capriciu, nu ezită să-și folosească, răbdător, monstruoasa capacitate de frîngere a sufletelor celor din jur, pînă la a o împinge pe propria soție la sinucidere, ulterior făcînd același lucru și cu Grossman, folosindu-se însă de astă dată de "pistolarul" Ivan, de care se descotorosește apoi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a denumit "banda barbarilor". Au fost cu toții prinși și condamnați în urma unui proces ce a ținut țara cu sufletul la gură, încheiat în 2009. Deci Morgan Sportès și-a construit ficțiunea pornind de la o anchetă extrem de riguroasă asupra acestei întîmplări monstruoase ce a suscitat emoții și analize cu implicații radiante. De altfel, implicarea autorului nu este cu totul inocentă. Născut în 1947, la Alger, dintr-un tată evreu algerian și o mamă bretonă, Morgan Sportès a trăit în țara natală pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
schimbarea strategiei de comunicare", despre care vorbește liderul grupului, în evidentă necunoștință de cauză. Unul din cele mai dramatice efecte ale globalizării este tocmai diluarea identității și a responsabilității individuale în nerozia incultă a unui grup, disimularea propriilor erori, uneori monstruoase, sub pulpana generoasă a împărtășirii unor "valori comune" de către o întreagă generație ce comunică fără opreliști, virtual, de la un capăt la altul al lumii. Morgan Sportès ne oferă un roman bastard, multiplu, o carte-fotografie în care ne privim ca în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]