10,170 matches
-
o gradina cu trandafiri.“ „Da-mi ceva care sa-mi aline dorul. Nu conteaza ce. Un nasture care ti s-a rupt. Sa mi-l leg la gat sau la mana. Sa fie talismanul care sa ma faca fericita.“ etc. Morala fabulei: mai aproape de poezie sunt nepoeții care încearcă să comunice ce simt decât poeții care n-au nimic de comunicat și se prefac că simt ceva. S ´ erbetul buzelor Petre Dobrescu e îndrăgostit. De o fată care se numește probabil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Tronaru „o iubește ca pe lumina ochilor“, este la rândul ei portretizată convențional de Mircea V.N. Drilea. Ea spală geamurile cântând, gătește cu zel pentru „bărbații ei“ și, când un vecin îi face curte, îl pune la punct în limbajul moralei comuniste, amintindu i că familia este „o celulă de bază a societății“ care trebuie respectată. Până și copiii fac numai pozne inofensive și agreabile. De obicei însă, nu fac pozne, ci învață bine și o ajută pe mama lor la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al iubitei - al cui este? Un răspuns la această întrebare nu găsim nici măcar în postfața semnată de Horia Zilieru, care, în loc să lămurească lucrurile, le încurcă și mai tare: „Sentimentalismele (estompate) se regăsesc într-un registru al seismelor abandonate înaintea pragului moralei din fabulă. «Simulate» complexități, dezavuate senzualisme epidermice ale verbului lamentuos“... etc. Versuri neclare comentate neclar... ProzA lacrimogenA Un muribund, aflat pe un pat de spital, o roagă pe asistenta care are grijă de el să cheme un preot. Preotul sosește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
despre literatură. Cum a ajuns, oare, să creadă că textele lui au valoare? Prefațatorul cărții, Nicolae Busuioc, face duet cu Vasile Fetescu, enunțând, într-un limbaj bombastic, alte banalități: „Omul biologic este înlocuit cu cel trăitor al sentimentelor metafizice și morala lui ia calea spre bunătate, justețe și cunoaștere, spre înțelegerea lucrurilor în esențialitatea lor“ etc. Cu forțe unite, autorul și prefațatorul cărții îl doboară pe cititor, plictisindu-l până în esențialitatea lui. Sticla Si diamant Sub titlul Gânduri diamantine (PIM, Iași
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atât de plicticoase, încât trezesc în noi dorința frenetică de a nu le urma. Sfaturile, în general, agasează, dar acestea, în mod special, au ceva previzibil și bătrânicios, care le face și mai antipatice. În limba de lemn a propovăduitorilor moralei creștine, autoarea emite adevăruri banale și meschine: ‹ „Gonește de la tine plânsul suferinței și contemplează la eternitatea care te așteaptă. Dacă te lași doborât de tristețe și de lacrimi, vei rămâne singur și neajutorat. Oamenii sunt solidari la necazuri, dar pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
melancolicului“ și „își taie singur cărări noi“. Un roman bombastic și prolix de Marian Constandache, Guvernatorul giruietelor de ceară, i se înfățișează ca o sinteză ‹ de „literatură, teorie literară, sociologie, filozofie punctuală și exemplară, lingvistică generală, dialectologie, semantică, gramatică, teologie, morală, psihologie, psihanaliză, sexologie, comic și satiră, politică, germanistică, turism“ etc. etc. Supradimensionați, diverși autori de o valoare modestă intră în concurență directă cu Shakespeare și Thomas Mann, ceea ce este hilar. Gruia Novac îi ridiculizează fără intenție, prin însuși faptul că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Un autor care face cu ochiul Acum optzeci de ani, Urmuz a scris, în joacă, fabula Cronicari: „Cică niște cronicari / Duceau lipsă de șalvari / Și-au rugat pe Rapaport / Să le dea un pașaport“ ș.a.m.d. Fabula avea o morală fantezistă: „Pelicanul sau babița.“ Urmuz nu putea să-și închipuie, pe vremea aceea, că puerila fabulă, compusă pentru propriul lui amuzament, va fi studiată cu seriozitate de zeci de critici literari și cu atât mai puțin că va fi imitată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înrăiții robotitori / îi poartă, marelui porc, ranchiună, / pretinzând că osânza măririi sale e proprietate comună.“ (Interes) O fabulă care merită numele de fabulă, oricât de fantezistă sau chiar excentrică ar fi, are o anumită coerență, este o istorisire cu o morală la urmă. „Fabulele“ lui Ioan Voaideș seamănă mai curând cu un delir verbal. În turbulentul flux de cuvinte identificăm din când în când și unele sclipiri, dar ele dispar repede, absorbite de vârtejuri semantice întunecate. Practic, autorul scrie indescifrabil. Singurul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu l-a văzut de mult pe cel care i-a dăruit cea mai intensă dragoste. Locuia în Brașov, era singur și se dedicase studiilor. Angela are imboldul să-l sune, să vadă dacă își păstrează aceleași porniri dictate de morala creștină. Te las, Angela, să te măriți. Nu vreau să-ți stric viața. După aceea, vom vedea, dar acum am această obligație morală. A înțeles că are dreptate și a suferit enorm de mult pînă s-a atașat de Raul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
XIX, ar fi fost suficient pentru a avea acțiunea completă de exemplaritate. El e construit pe antinomia bine-rău, demonstrîndu-se că pe ambele căi se poate ajunge la același rezultat: autoritatea. Căile succesului nu sînt identice și nici, întotdeauna, conforme cu morala. Cel care guvernează "își poate atrage ura oamenilor, atît prin fapte bune cît și prin fapte rele". Și atunci: "un principe care vrea să-și păstreze statul este deseori nevoit să nu fie bun; deoarece atunci cînd poporul, armata sau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
împrejurare, nu scuză cruzimea gratuită, desfășurată fără necesitate, irațională. Să recitim o frază definitorie pentru concepția umanistului realist care a scris De principatibus, spre a convinge că machiavelismul nu e totuna cu gîndirea lui Machiavelli, că etica lui nu e "morala" principilor supuși determinismului istoric: "Desigur că nu putem considera drept un act de merit faptul de a-și ucide cetățenii, de a-și trăda prietenii, de a nu avea nici o credință, de a fi lipsit de milă și de religie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
detractorii lui. Cum mai poate susține astăzi cineva că frazele lui Machiavelli au încurajat crimele gratuite ale revoluției franceze din 1789 și ale altor revoluții de după aceea? O singură dată, în tot textul, fapta de cruzime e acoperită de umbra moralei creștine, atunci cînd se comite paricidul. Voind să aibă pentru sine orașul Fermo, Oliverotto își măcelărește tatăl adoptiv, iar la un an după, nelegiuitul tînăr este prins și sugrumat de oamenii lui Cesare Borgia. Preceptul biblic "cu ce măsură măsori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
peninsulei iberice, foarte cunoscută diplomatului Machiavelli, se scria în același timp, în spirit rinascimental, cartea lui Antonio de Guevara, Il libro aureo de Marco Aurelio emperador con Relox de principes, una dintre cele mai elegante și mai docte cărți de morală princiară. E construită tot pe schema modelului de urmat, acesta fiind împăratul filosof Marc Aureliu. Machiavelli n-avea cum s-o cunoască, pentru că prima ediție, în limba spaniolă, a apărut abia în 1529. Interesantă e coincidența cu apariția ediției franceze
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de York și de Lancaster distrugîndu-se rînd pe rînd, împărații Greciei, asasinați unii de către alții, pînă ce, în fine, turcii profitară de crimele lor și exterminară slaba lor putere. Dacă astăzi, printre creștini, sînt mai puține revoluții, este pentru că principiile moralei sfinte încep să fie mai răspîndite, oamenii și-au cultivat mai mult spiritul, sînt mai puțin feroce și poate avem și o obligație față de oamenii de litere, care au civilizat Europa. Maxima fecundă a lui Machiavelli este aceea că principele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decît amintirile cu privire la cruzimile necesare și continue ale principilor: ca și cum n-ar fi la fel de rău să asasinezi o mie de oameni într-o zi, cum ar fi dacă ai face-o la anumite intervale. Nu e totul a combate groaznica morală a lui Machiavelli, mai trebuie și să-l convingi de falsitatea și de reaua credință. În primul rînd, nu este adevărat, cum susține Machiavelli, că Agatocle s-a bucurat în pace de roadele crimelor sale; el a fost aproape continuu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se servi de perifraze atunci cînd vorbeau despre moarte, pentru că nu puteau suporta, fără o secretă oroare, tot ceea ce ideea trecerii are mai înfricoșător. Machiavelli perifrazează crimele deoarece inima lui, revoltată împotriva spiritului, n-ar putea digera așa, crudă execrabila morală pe care el o propovăduiește. Ce trist este ca unui om să-i fie rușine să se arate altora exact așa cum este, și să evite mereu examenul propriei conștiințe! CAPITOLUL XIII [Despre trupe auxiliare, mixte și proprii] Machiavelli împinge hiperbola
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
imperiu, și că dacă Franța i-ar concedia pe elvețienii și pe nemții care fac parte din infanteria ei, ar fi mult mai puțin redutabilă decît este astăzi. Acestea despre erorile de judecată; să le vedem acum pe cele de morală. Relele exemple pe care Machiavelli le propune principilor sînt tot atîtea răutăți care nu-i pot fi iertate. El invocă în acest capitol pe Hieron din Siracuza, care considera că trupele lui auxiliare erau periculoase și dacă le păstra și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pacificatorul Italiei și restauratorul științelor; probitatea lui i-a adus încrederea unanimă a tuturor principilor; Marc-Aureliu, unul din cei mai mari împărați ai Romei, era deopotrivă un luptător glorios și un filosof înțelept, și alătura practica cea mai severă a moralei, profesiunii pe care o avea în privința ei. Să încheiem cu aceste cuvinte: "Un rege călăuzit de dreptate are ca templu Universul, iar oamenii de bine sînt preoții și sacrificatorii". CAPITOLUL XXII [Despre secretarii principilor] În lume sînt două feluri de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iscusiți muzicieni, care preferă să cînte la instrumente cărora le cunosc și părțile bune și părțile rele, decît la unele noi, a căror capacitate le este necunoscută. CAPITOLUL XXIII [Cum trebuie să te ferești de lingușitori] Nu este carte de morală sau de istorie în care să nu fie dur sancționată slăbiciunea principilor în privința lingușirilor; vrem ca regii să iubească adevărul, vrem ca urechile lor să se obișnuiască a-l auzi și avem dreptate; dar mai vrem, după obiceiul oamenilor, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pur abstractă. Unde începe el, unde se sfîrșește? Nimeni nu știe. Calificativul de suveran, aplicat poporului, este o tragică glumă. Poporul are cel mult delegați, dar niciodată el nu poate exercita vreo suveranitate. Sistemele reprezentative aparțineau mai mult mecanicii decît moralei. Chiar în țările în care aceste mecanisme, după secole de-a rîndul, au atins gradul maxim de funcționare, există ore solemne în care poporul nu mai este întrebat nimic, deoarece răspunsul lui ar fi fatal: i se smulg coroanele de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cînd ei nu mai cred, să-i poți face să creadă cu forța. Moise, Cyras, Tezeu, Romulus n-ar fi putut impune mult timp respectarea legilor lor, dacă n-ar fi fost înarmați". ADDENDA Obiectul Discursurilor lui Machiavelli îl constituie morala Istoriei, așa cum îi apare gînditorului la parcurgerea Cărților ei, dintre care una, cea a lui Titus Livius, îi îngăduie o reflecție mai îndelungată. Discursul este materia chintesențială, revelare, adică, a sensului istoriei și a învățămintelor pe care cel luminat poate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în sine, dar și cu Textul care le conține, opera lui Titus Livius, deoarece acest sistem amplificat de referințe oferă, dincolo de perspectiva timpului, o paradigmă a acțiunii umane în genere. Pentru Machiavelli, care își propune în primul rînd avansarea unei morale practice, discursul fiind orientat, pragmatic, către aceia care își asumă un rol în guvernarea destinelor unor țări, istoria este avertisment: "Este ușor ca, printr-o studiere atentă a trecutului, să prevezi ceea ce se va întîmpla într-o republică, iar atunci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și, acordîndu-i un timp de gîndire de vreo două-trei săptămîni, ridică degrabă ședința. Cu amî narea asta, Întrunirea tovărășească de analiză a fost ajunsă din urmă de scînteia revoltei de la Timișoara, cînd naiba-și mai bătea capul cu ședințe de morală făcută altora, hotărîți să se elibereze și ei Într-un fel. Stăteam, cînd cu Întrebarea lui Richi despre cum se strecura ea În visele mele, așezați pe treptele de piatră ce cobo rau la peticul de lac din Parcul. Între
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
participă împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat fiind Ruben), și incestul cu nora sa, Tamar, soția lui Er și Onan27. „Testamentul lui Iuda”, parte din Testamentul celor doisprezece patriarhi 28, se oprește asupra incestului, povestit ca o fabulă negativă cu morală pozitivă: în final, Iuda își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La începutul Testamentului însă, Iacob îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul îl va însoți în toate împrejurările. Regalitatea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]