1,819 matches
-
să pierzi Încă Înainte de a fi trecut printr-o luptă adevărată? — N-aș numi-o loialitate față de dumneavoastră, stăpâne, să port o bătălie care știu că se va sfârși prin Înfrângere. — Chiar atât de puternice sunt forțele provinciilor apusene? Au moralul atât de ridicat? — Da. Apără frontierele pe care le dețin de pe vremea lui Motonari și fac mari eforturi să-și Întărească interiorul domeniului. Avuția lor nu se poate compara nici măcar cu a clanului Uesugi din Echigo sau a clanului Takeda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acțiuni impulsive. Din nou, se luară măsuri minuțioase pentru a nu lăsa să ajungă la castel vești despre situația din exterior. Dacă oamenii din castel aflau că Araki Murashige se revoltase Împotriva lui Nobunaga, acest lucru le-ar fi ridicat moralul. La urma urmei, rebeliunea lui Murashige nu doar că era un motiv de neliniște la Azuchi, dar amenința Întreaga campanie din apus. De fapt, de Îndată ce Odera Masamoto, seniorul Castelului Gochaku, aflase despre revolta lui Murashige, făcuse o declarație clară, despărțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puțin mai bună, frate, spuse veselă Oyu. Hanbei Îți frecă obrazul cu o mână slabă. — A venit și la mine primăvara, se pare. E plăcut. În ultimele două-trei zile, m-am simțit destul de bine, adăugă el, cu un surâs. Dar moralul și culoarea i se Îmbunătățiseră, Într-adevăr, mult, de câteva zile, iar Oyu simțea o plăcere nespusă privindu-l, În acea frumoasă dimineață. Deodată, Însă, avu un sentiment de deznădejde, amintindu-și cuvintele medicului: „Sunt foarte puține speranțe de vindecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
greșit calculele,“ Înțelese Hideyoshi. „Știam că aveau să reziste, dar nici o clipă nu m-am gândit că putea să dureze atât de mult.“ Învățase lecția care spune că războiul nu e doar o problemă de numere și de avantaje logistice. Moralul oamenilor din castel se Îmbunătățise chiar; nu se zărea nici cel mai mic semn că ar fi putut capitula. Desigur, puteau duce lipsă de hrană. Soldații asediați Își devoraseră, probabil, vacile și caii, chiar și rădăcini de copaci și iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
capitula. Desigur, puteau duce lipsă de hrană. Soldații asediați Își devoraseră, probabil, vacile și caii, chiar și rădăcini de copaci și iarbă. Toate lucrurile despre care Hideyoshi crezuse că aveau să ducă la căderea castelului nu făceau decât să Întărească moralul și unitatea apărătorilor. În Luna a Cincea, Începu anotimpul ploios. Se aflau Într-o regiune montană a provinciilor apusene, așa că, pe lângă nenorocirea ploii continue, drumurile se transformau În cascade, iar șanțurile de apărare goale dădeau pe dinafară de apă noroioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dădeau lui Hideyoshi le depășea posibilitățile. Ori de câte ori le privea figurile tragice, nu putea să nu fie mișcat până la lacrimi de niște emoții sublime. În acele momente, statul său major de campanie era unit trup și suflet. Numai datorită acestui lucru, moralul trupelor nu șovăia. Durase cel puțin un an, dar acum rezistența Castelului Miki Începea să slăbească. Dacă statul major al trupelor asediatoare nu ar fi avut acel centru indestructibil, Castelul Miki ar fi putut să nu cedeze niciodată. Atunci, flota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pun trupul bătrân la treabă. Câtuși de puțin. Toshimitsu intră În baie, luă puțină apă fierbinte Într-o gălețică și trecu În spatele stăpânului său. Cu siguranță, nu mai făcuse niciodată acel lucru, dar, pe moment, nu dorea decât să ridice moralul, peste măsură de scăzut, al seniorului. Se cuvine ca un general să-mi curețe murdăria de pe spate? Întrebă Mitsuhide. Era modest până la capăt. Întotdeauna manifesta rezerve chiar și față de vasalii săi și se punea Întrebarea dacă aceasta era o calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
l-a Încurajat pe Hikoemon să vă mai tulbure o dată pentru o ultimă discuție, spuse Kanbei. Așadar, care e rezultatul? N-ați ajuns la nici un compromis? Ați discutat jumătate din noapte. Franchețea lui Kanbei avu efectul de a le ridica moralul. Ekei se lumină la față, În razele dimineții. — Am Încercat, râse el. Sub pretextul că trebuia să se pregătească pentru sosirea lui Nobunaga, Hikoemon se retrase. Seniorul Nobunaga va sta aici două sau trei zile, spuse Kanbei. Cu excepția timpului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pregătea pentru ostilități prelungite, forțele lui Hideyoshi aveau să construiască și ele un număr de fortificații și să se pregătească pentru ciocniri de lungă durată. Construirea lanțului de bastioane Începu. Era un proiect pe scară amplă - gândit pentru a Încuraja moralul. Decizia lui Hideyoshi de a Începe să clădească drept În fața inamicului, Într-un moment când părea iminentă o bătălie decisivă, putea fi socotită fie inconștientă fie curajoasă. L-ar fi putut costa ușor pierderea Întregului război. Dar Hideyoshi era dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
retragerii. Lumina ei, Însă, era o binecuvântare și pentru oamenii lui Hideyoshi, care-i urmăreau. Cele două armate se aflau la nu mai mult de trei ore distanță. Hideyoshi trimisese o oștire uriașă În acea singură bătălie, iar luptătorii aveau moralul ridicat. Posibilul deznodământ era clar Încă dinainte de a Începe lupta. Soarele strălucea În Înaltul cerului. Era aproape de Ora Dragonului. Se luptaseră pe malul lacului Yogo, dar armata clanului Shibata fugise din nou, regrupându-se În zona Moyama și a Trecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acum! Mesajul fu rostit de două-trei ori, dar castelul rămase tăcut. Katsuie nu apăru, poate gândindu-se că vederea celor doi prizonieri ar fi fost peste puterile lui. Și, desigur, era clar că strategia lui Hideyoshi consta În a distruge moralul oamenilor din castel. În timpul nopții, sosiseră fugari răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Muntelui Fujigane, stindardul de comandant cu evantaiul auriu strălucea puternic deasupra armatei clanului Tokugawa. Simbolul acela iradia o atmosferă aproape magică și stârnea fiori prin sufletele tuturor luptătorilor din armata apuseană aflați pe câmpie. Există o mare diferență psihologică Între moralul unei armate În Înaintare și acela al armatei care a Întors spatele. Nagayoshi, Încurajându-și acum, din șa, oamenii, arăta ca un om care-și anticipa propria moarte. Armura sa era croită din piele neagră, cusută cu fir albastru Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sub evantaiul auriu, pe colinele joase din fața lui. „Numai de l-aș putea ucide pe Ieyasu,“ Își spunea el. Ieyasu, din partea lui, stătea cu ochii mai mult spre Gifugadake decât spre oricare alt loc, conștient că oamenii lui Nagayoshi aveau moralul foarte bun. Când un cercetaș Îl informă despre felul cum era Îmbrăcat Nagayoshi În acea zi, Îi avertiză pe oamenii din jurul său: — Nagayoshi e Îmbrăcat azi În veșmântul morții și nimic nu e mai impresionant decât un inamic hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oameni Îi vorbiră direct lui Ieyasu despre asta, dar seniorul Îi dojenea pe toți cei care aduceau vorba și nu se Îndoia de Kazumasa câtuși de puțin. Dar, odată ce printre vasali se stârniseră asemenea Îndoieli, Începu să aibă de suferit moralul Întregului clan. Ieyasu, desigur, era În favoarea purtării tratativelor de pace, dar, când văzu starea internă a trupelor, Îl respinse dintr-o dată pe mesagerul lui Niwa. Nu doresc deloc pacea, spuse el. N-am nici o speranță de a ajunge la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Hideyoshi și voi da de știre națiunii ce Înseamnă adevărata datorie. Când această veste fu anunțată oficial În tabăra lui Ieyasu, soldații fură foarte mulțumiți și toate zvonurile sumbre despre Kazumasa se stinseră. — Hideyoshi a Început să cedeze! Cu moralul revitalizat, luptătorii deveniră și mai agresivi. Hideyoshi Înghiți, cu resemnare, amara cupă. Pentru el, rezultatul nu părea Întru totul negativ. Așadar, nu se aventură nici de data asta să folosească forța armelor, ci ordonă doar ca trupele lui să ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
veritabil potențial psihotraumatizant. Vulnerabilitatea la acțiunea stresului cuprinde prin urmare atât starea fizică, cât și starea psihică a individului, în momentul întâlnirii cu factorii psihotraumatizanți. Un rol deosebit, favorizant în acest sens, au următorii factori: oboseala; tulburările de somn; subnutriția; moralul scăzut, dispoziția emoțională de tip depresiv; conflictele personale. R. Lazarus a elaborat un model psihologic al mecanismului de acțiune a stresului, reprezentat în schema de mai jos: Fig. Factorii stresanți (psihotraumatizanți) Perceperea unei amenințări Perceperea incapacității de a face față
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de natura sa (somatică, psihică sau psihosomatică), este însoțită de o anumită stare de spirit a bolnavului, care se concretizează în „psihologia bolnavului”. Din punct de vedere medical și psihoigienic, suntem obligați să ținem seama de aceste aspecte, întrucât de „moralul bolnavului”, de starea sa psihică legată de evoluția bolii, depind în mare măsură succesul terapeutic, acceptarea de către acesta a procedeelor terapeutice și stabilirea unor relații pozitive de comunicare-colaborare între medic și bolnav în scopul rezolvării suferinței. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de el trebuie ținut seama în mod absolut obligatoriu. Succesul terapeutic nu se datorează numai înlăturării cauzelor bolii și restaurării funcțiilor alterate prin boală, ci și, în egală măsură, și restabilirii psihice a bolnavului, a stării sale de spirit, a moralului său. Din acest motiv, ori de câte ori ne aflăm în fața unui bolnav somatic, nu trebuie să neglijăm starea sa morală, psihicul lui. P. Le Gendre spune că „un medic care înțelege bine psihologia fiecărui bolnav este și un bun psiholog”. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
E. Kübler-Ross. Aceasta a studiat psihologia bolnavului și modificările sale, începând din momentul șocului aflării diagnosticului până în faza terminală a bolii. Este cazul afecțiunilor grave, invalidante, sau al bolilor cronice incurabile, cu sfârșit letal. Excluzând atitudinea clinică veche, care proteja moralul bolnavului de șocul aflării realității bolii sale, ascuzându-i adevărul referitor la cauza bolii și pronosticul fatal, E. Kübler-Ross caută ca, prin metode psihoterapeutice adecvate, să redea echilibrul psihic și să restabilească starea de sănătate mintală a bolnavilor cu afecțiuni cronice
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Eului bolnavului, cu instalarea unei stări depresive; faza de acceptare, când bolnavul dezarmează, acceptând resemnat împlinirea destinului. În aceste cazuri, E. Kübler-Ross aplică metode eficiente de psihoterapie individuală sau de grup, cu bune rezultate în ceea ce privește evoluția stării de spirit, a moralului, a profilului psihologic și emoțional-afectiv al acestor bolnavi. Scopul acestei psihoterapii este de a-i ajuta să poată depăși angoasa morții, de a putea continua să ducă o viață demnă și echilibrată psihic, chiar în starea de gravitate somatică pe
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
înțelegerea și cooperarea cu bolnavul. Tactul este darul de a înțelege posibilitățile bolnavului și de a lega cu acesta relații simpatetice. Al treilea aspect este persuadarea bolnavilor. Persuasiunea este arta de a convinge bolnavul, de a-i susține și întări moralul, de a-i mobiliza resursele sufletești către o atitudine optimistă față de boală, eliminându-i îndoielile și anxietatea. Al patrulea aspect este reprezentat de ceea ce trebuie spus și ceea ce nu trebuie spus sau cum trebuie spus bolnavului. În sensul acesta, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
reducând totul la un pragmatism pozitivist, care face ca bolnavul să se implice într-o situație-limită, pe care va trebui să decidă singur cum o va rezolva. În trecut, medicul era cel care conducea evoluția bolii și el era responsabilul moral al vieții bolnavului sau al morții acestuia. Astăzi, responsabilitatea a luat un caracter pur pragmatic, utilitarist. Bolnavul este liber să decidă asupra vieții sale în cazul unei afecțiuni fatale, cu un pronostic sumbru. Aceasta introduce și justifică aplicarea în medicină
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
le folosesc drept carne de tun. Aceste unități s`nt azv`rlite `n atac după atac, fără sprijin adecvat, suferă mari pierderi și nu li se acordă răgaz pentru odihnă și reechipare. De aceea oamenii s`nt epuizați fizicește și moralul este foarte scăzut”, `n Dinu C. Giurescu, op.cit., p. 293 (document de la War Departament, Military Archives, National Archives, Washington DC). Constantin Sănătescu, op.cit., p. 185. Ibidem, p. 186. Sovieticii supravegheau `ntr-adevăr cu maximă atenție modul `n care se comportau trupele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Noi medici pediatri sa ne informam continuu pentru a înțelege mai bine autismul; sa nu ne grăbim in a pune un diagnostic care poate fi greșit, fie ca acesta este autism sau altceva o informație greșita data părinților poate demola moralul acestora si poate duce la agravarea situației copilului; sa urmărim evoluția cazurilor in paralel cu terapiile utilizate pentru tratamentul acestora pentru a putea lua deciziile corecte; Noi specialiști în domeniul autismului sa ne implicam activ in promovarea informațiilor despre autism
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
al competiției este asimetrică și este tranzitivă. Luarea deciziilor există în orice grup de sportivi, datorită căpitanului de echipă numit de antrenor, lider formal, sau ales de echipă, lider informal care poate dezvolta abilități: -de liniștire/socio-emoțional, -de susținere morală/moral, -de acțiune/om de acțiune, -de strategie/pedagog, -de prestanță socială și psihică/căpitan. Uneori liderul poate fi persoana președintelui sau a managerului grupului. Mai ales în tipurile de jocuri și probe de tip sincron, care cer o asemănare genetică
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]