2,283 matches
-
c-o mai scoate ceva de la ei, mă rog, cei trei intraseră în parc să se pișe. Rafael și Mărgărit se pișară și ei și pe urmă ocoliră toți terasa prin parc spre bulevard. Sobolul bătrân rămase puțin în urmă, mormăind ceva din care nu se înțelegea nimic. I se încleiau pașii, așa încât fiu-său se întoarse din drum să-l ajute. Îl goni. Nu vroia să fie ajutat, îl înjura pe Mărgărit și dădea să fugă după el bălăngănind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de noapte, lucra ca bodyguard la petrecerile rave, stând de pază lângă ușă, cu geaca de pilot din satin negru dând să pleznească pe umerii masivi. Aspiranții la un loc Înăuntru ridicau brațele de bună voie și se lăsau percheziționați mormăind: „E-n regulă, moșule. Să nu ne aprindem, bine?“ Brian nu le răspundea niciodată, doar mârâia din când În când ceva de neînțeles, ceea ce desigur că-i băga și mai tare În sperieți, căci n-aveau de unde să știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și de a mă pune În dreptul oricărui obiect care nu se ridica la Înălțimea standardelor ei de curățenie. Asta ar Însemna să mă Împart pe o suprafață imposibil de acoperit. — Asta trebuie că e instalația mobilă! — ăăă, păi, da, am mormăit eu. Ce altceva ar fi putut fi, boilerul? M-am Întrebat de ce unii oameni cred că e politicos să remarce fără Încetare lucrurile evidente. — Ce titlu are? — Păi, ăăă, nu prea are unul... Adică, Încă n-am... — Planeta nedescoperită! proclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a recunoscut, dar asta nu era de mirare, având În vedere că arăta de parcă ar fi fost desprins din reclamele la produse care reduc stresul („Sunteți Încordat? Agitat? Stresat?“). Prezența mea și a lui Lou nu părea a-l relaxa. Mormăi ceva În semn de salut și ar fi trecut pur și simplu pe lângă noi, dacă Lou nu l-ar fi Împiedicat. — Aș vrea să vorbesc ceva cu tine, spuse ea. Iar acum e un moment cât se poate de nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
proaspete. Aveam o vagă bănuială că ar fi fost vegetarian convins și probabil că se hrănea exclusiv cu sandvișuri Vegemite, unse cu margarină de soia și burgeri reciclați cu fasole. Mi se părea că e pe cale să spună ceva; apoi, mormăind ceva ce n-am reușit să prind, a trecut pe lângă mine atingându-mă ușor și a dispărut prin ușile principale. L-am privit lung, surprinsă. Hotărât lucru, lumea se purta ciudat zilele asta. Rachel stătea lângă maldărul de salteluțe, aranjându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
birou, intenționând clar s-o lovească pe Naomi cu ea În cap, dar acum rămăsese cu ea În mână, Într-o postură cam caraghioasă. — Ce dracu’ se petrece aici? le somă Lou. — E a Început! răspunse imediat Lesley. — Pârâcioasa, am mormăit eu către Rachel. — A Întrebat unde e Derek și când eu i-am zis că nu e aici, a Început să mă Înjure... — Mincinoasă nenorocită, spuse Naomi, confirmând, fie și În parte, adevărul acuzațiilor ei. Îndreptă amenințător un deget scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de obicei mai puțin gravi decât cei care conduceau chestiile alea mari, cu două etaje. Șoferul nostru Își exprima personalitatea deschizând ușile Înainte să ajungă În stație și Închizându-le după ce pornea iarăși. Se urcară doi bețivi, Împleticindu-se și mormăind, cu câte o cutie de Tennent’s Extra strânsă zdravăn În mână. Am sperat că nu aveau să cadă atunci când va demara autobuzul. — Derek ar putea să aibă niște necazuri, i-am spus. Ți-a explicat Împrejurările? Janice zâmbi cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi slobozit un mare hohot de râs și-ar fi strigat: „Ce aiureli demodate!“. Norocul meu că nu era prezent. — Ei bine, eu cu siguranță asta am făcut! zise Janice. Mersi că m-ai ascultat. Te pricepi foarte bine. Am mormăit ceva depreciativ la adresa propriei persoane, Îngrozindu-mă de ce reacție ar fi putut avea Tom În situația de față. Autobuzul traversa Oxford Circus. Janice va coborî la ultima stație, dacă intenția lor era să meargă la film. Toate cinematografele se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
una cuvântul „filozofie“. Mi-am stors creierii să găsesc cât mai multe cuvinte lungi și să le Înșir precum mărgelele pe ață. Lucrurile Îmi păreau a decurge destul de bine. Betty Încuviința din cap cu un aer serios, iar Jim mai mormăia câte una din când În când. Pe urmă, mi s-a permis și mie să pun Întrebări, pe care am ales să le adresez amândurora și la care Betty a răspuns prompt. Am aflat că Jim fusese de curând trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În jur ca să asigure că nu trage nimeni cu urechea, ca un actor dintr-un film cu spioni de mâna a treia, care se străduiește să pară secretos. — Ce e? am repetat eu, cam iritată. — Am ceva să-ți zic, mormăi Brian. — Ce? Se părea că eram blestemată să repet asta la nesfârșit. Haide, spune, am adăugat pe un ton mai Încurajator. — Despre Fliss. Nevrând să mai spun Încă o dată „Ce?“, am dat din mâini ca să-mi arăt frustrarea. Brian observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
te referi? El a dat din umerii care păreau suficient de grei ca să fie nevoie de un camion cu elevator ca să execute mișcarea asta. Stativul cu pantaloni era Încă Între noi, iar el nu se grăbea să iasă de acolo. Mormăi ceva ce n-am reușit să Înțeleg. Realizasem deja că Brian mă urmărise de când plecasem de la sală. Am privit spre taraba lui Fliss și am băgat de seamă că, din poziția asta, ar fi avut un unghi excelent din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am comandat o pizza. Dacă În Weekendul pierdut, Ray Milland, ajuns la jumătatea celei de-a treia sticle de whisky, ar fi hotărât că ce-i lipsește e o pizza quattro formaggi cu usturoi și porumb, nu și-ar fi mormăit comanda În receptor cu mai mult entuziasm decât mine. Cu toate astea, patruzeci de minute mai târziu, când s-a auzit soneria, eu uitasem complet de pizza și-am smucit ușa, furioasă că eram Întreruptă chiar În mijlocul unui episod dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită, Își trece palmele ude peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată, la rându-i, să bea. În piața negustorilor de fructe afumate, o femeie Însărcinată Îi aține calea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Bun-venit imamului Omar Khayyam, bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni În cunoașterea tradiției Profetului, autoritatea pe care nimeni n-o pune la Îndoială, glasul de care nimeni nu se Îndoiește. Unul după altul, vizitatorii se ridică, schițând o plecăciune, mormăind cine știe ce formulă de politețe Înainte de a se așeza la loc. Cu o privire furișă, Omar Îl observă pe omul cu cicatrice, care pare să se sufoce În colțul său, ascunzându-și, totuși, sentimentele sub o mină timid-batjocoritoare. În modul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dumnezeu e mare, El n-are ce face cu vorbele noastre mărunte și cu micile noastre temenele. M-a făcut gânditor, deci gândesc, și Îi dăruiesc, fără prefăcătorie, rodul gândirii mele. În fața murmurelor de aprobare ale asistenței, cadiul se retrage, mormăind amenințări. După ce a râs, suveranul e cuprins de Îngrijorare, se teme de urmări În anumite cartiere. Cum chipul i s-a Întunecat, oaspeții se grăbesc să se retragă. Întorcându-se acasă În tovărășia lui Vartan, Omar blestemă viața de curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Cu asta îi făceam să se bucure. „Cum se cheamă oceanul de la est de Africa? Și cel mai mare deșert de pe glob? Și cel mai lung fluviu?” Pentru că știam răspunsurile pe dinafară, mă prefăceam că șovăi din când în când, mormăind „hmm”, ca să le dau emoții. Și pe toți cântăreții străini îi recunoșteam, de cum deschideau gura. Tata mă lua în brațe, dădea radioul mai tare și întreba: „Ăsta cine-i?” „Joe Dassin.” „Și ăsta?” „Tom Jones.” „Dar ăsta?” „Gilbert Bécaud.” Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să tot dorm, eu dorm și tu uiți de mine. Precis cu intenție, lua-te-ar naiba. Ca să-mi cadă blocul în cap și să mă îngropi dărâmată.” „Dumnezeule, chiar am uitat-o! Într-adevăr, am uitat de nevastă-mea”, mormăia domnul Petrea, vorbind cu el însuși. „Așa-mi trebuie. Dacă te-ai măritat cu un bețiv, nu poți să scapi nepedepsită. Cu ce am păcătuit, Doamne, de trebuie să am asemenea bărbat? Mă chinui cu el de o viață.” „Încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în mâni și în picioare și mi-a ascultat inima. Totul mi s-a părut aidoma ca la doctorii americani. Mi-a examinat cicatricea de la operație și a citit hârtiile scrise de colegii lui din America. Din timp în timp, mormăia: „Hm”. „Ți-a plăcut America?” m-a întrebat, fără să-și ridice ochii de pe foile de hârtie. „Sigur că da.” „Ce ți-a plăcut mai mult?” „Statuia Libertății, Casa Albă și Superman.” „Așa, așa.” Nu mi-a mai pus întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ne-am așezat așadar pe marginea drumului acela de țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba uite că da.” „Hmm.” Așa a fost duminica noastră la râu. Era o vară fierbinte. Orașul era mai prăfos ca de obicei și oamenii umblau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai bine decât aici, cu tine. Gura lui emana un miros de pantofi vechi, așa că mi-am întors fața în direcția opusă, către mutra turtită a ceasului deșteptător, care a început să sune exact în clipa aceea, iar el a mormăit, de câte ori ți-am spus să pui ceasul în camera lui Noga, și m-am ridicat printr-o smucitură, razele soarelui mă orbeau, ce te-a apucat, Udi, este încă doar o copilă, noi trebuie să o trezim pe ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu o trag peste el cu mișcări lente, fluturând-o dinaintea lui, așa cum făcea mama când eram bolnavă, ca să-mi răcorească fruntea cu suflarea ei plină de dragoste. Curentul făcut de pătură îi mișcă părul rar de pe frunte, iar el mormăie la celălalt capăt al păturii, de parcă l-ar fi lovit cineva, ce pătură e asta, este atât de grea, iar eu spun, Udi, asta e pătura ta preferată, și el spune gâtuit, mă sufocă, nu pot respira. Mami, e deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cealaltă împinge patul, eu merg în urma lor, devenind deodată inutilă. Cum a fost, îl întreb eu, și el face un gest plin de ostilitate, cum ar fi putut să fie, dar eu încerc din nou, ce au spus, iar el mormăie ceva, nimic, nimeni de aici nu spune nimic, și totuși în vocea lui nu este nici urmă de amărăciune, doar o resemnare copilărească, iar în momentul în care ajungem înapoi la Urgențe, pare chiar vesel, ca și când ne-am fi întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
parte, cu fața palidă și ascuțită, părea că devenise prizonierul bătrâneții în timpul acestei ore în care fusese plecat, mă ridic în grabă, mă aplec deasupra lui, ca și cum ar fi fost un prunc în landou, cum a fost, Udighi? și el mormăie, abia mâinedimineață vom avea rezultatele, parcă și corpul i s-a împuținat, umil, eu îl întreb preocupată, a durut, iar el spune, nu, a fost pur și simplu neplăcut, iar Noga ne informează cu mândrie, tati, eu nu voi mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trebuie să vorbești cu ea, altfel toată povestea asta se va termina rău, însă exact atunci îi văd ieșind, delegația aceea inexpresivă, asemenea procesiunii unei secte, alerg după ei, ating halatul ultimului dintre ei, spuneți-mi ce se întâmplă, el mormăie fără chef, încă nu suntem siguri, din câte se pare, este vorba despre o paralizie conversivă. Ce fel de paralizie? întreb eu, iar el spune, conversivă, este ca și cum trupul ar transforma o presiune sufletească într-o afecțiune corporală, o reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atâta doar că niciodată lucrurile nu merg în totalitate bine. Îl privesc îndurerată pe fratele meu cel mic, fața lui are o expresie îndrăzneață, la fel e și Noga, se apropie de mine, pe el l-am iubit cu adevărat, mormăia în brațele mele ca un ursuleț sălbatic, eu eram lupul, iar el era ursul și ne zvârcoleam amândoi în patul cel înalt al mamei, până să devină patul tatei și să se scufunde sub el, iar Yotam aproape că dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]