1,753 matches
-
lucru chiar rău, se gândea Lisa. Când ajunsese acolo, Frieda era întinsă pe un șezlong, îmbrăcată într-una din creațiile ei exagerate, cu părul lung și gri lăsat să se rostogolească peste talie. Stătea cu jumătate de corp pe un morman de materiale și cu fața într-o pungă cu un meniu de mic dejun de la McDonald’s. Deși Lisa confirmase interviul cu asistenta Friedei în dimineața respectivă, Frieda insista că nu exista nici o programare. — Dar asistenta ta... — Asistenta mea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era furioasă pe ea. Și simțea cum pierde din ce în ce mai mult controlul - era șocată de catastrofa pe care o provocase. Singurele momente în care acea stare oribilă se mai domolea erau acelea pe care le petrecea cu Marcus. Era diamantul de pe mormanul de gunoi în care se transformase viața ei. Citise undeva fraza aceea - într-un roman în care femeia își deschide un magazin de haine second-hand - și îi rămăsese în cap. Nu la fel de mult pe cât mă bucur eu. Marcus îi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îți va ajuta memoria. Că doar asta se întâmpla în cărțile lui Raymond Chandler. Ignorându-și eșecul, a continuat să meargă. A ieșit de pe strada principală și a intrat pe alei lăturalnice și întunecoaseă poate că acesta era el. Un morman de oase fără pic de carne pe ele zăcea adunat sub o haină, pe o cutie de carton. —Scuză-mă. Jack s-a chircit lângă el și o față mică, slabă și foarte tânără s-a ridicat către el. Defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
turnam pentru diverse televiziuni și care Îmi permiteau să călătoresc. Paginile se acumulau. Nu mă lăsa inima să mă despart de ele. Mă purtam cu cartea mea ca un copil mic care se abține să meargă la oliță. Și dinaintea mormanului de pagini pe care le scrisesem - mergînd pînă la a rescrie de douăzeci de ori anumite pasaje - pierdusem din vedere plăcerea, la fel de intensă, dar mai scurtă, a evacuării. Jennifer m-a ajutat, fără să-și dea seama, să iau decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
literare. Din nenorocire, locotenentul Durán avea să-și piardă viața În curînd, Într-un accident spectaculos survenit În timpul unei razii În Barceloneta. În vălmășagul ciocnirii cu niște anarhiști, Durán căzuse printr-un luminator, de la etajul al cincilea, plesnind Într-un morman de măruntaie. Toată lumea a căzut de acord că Spania pierduse un mare om, un bărbat ilustru cu viziune asupra viitorului, un gînditor ce nu se temea de acțiune. Fumero i-a preluat postul cu mîndrie, conștient că făcuse bine atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Aceasta era și mai strâmtă și mai înghesuită decât precedenta, așa că nu știam nici pe unde să calc; patul îngust, de o singură persoană, din colț, ocupa grozav de mult loc; restul mobilierului era alcătuit doar din trei scaune cu mormane de zdrențe pe ele și dintr-o masă foarte simplă, de bucătărie, împinsă într-o canapea veche, tapițată cu mușama, astfel încât printre masă și pat aproape nu se putea trece. Pe masă, într-un sfeșnic la fel ca în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deosebire de împrăștierea ontologică a fericirii. În "accesele" de milă se manifestă o atracție secretă pentru "proastele maniere", pentru murdărie și degradare. Orice monstruozitate este o perfecțiune față de lipsa "bunului-gust" al milei, acest rău cu aparențele reale ale blândeții. În mormanul de pete și de devieri ale naturii sau în rafinamentul vicios al minții, nu veți găsi o perversiune mai întunecoasă și mai frământată ca mila. Nimic nu ne abate de la frumusețe mai mult decât "accesele" ei. Și dac-ar fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
copacii erau goi, dezvelind ici și colo, flancurile cu sîrmă ghimpată ale bateriilor anti-aeriene și dispozitivelor militare. Frunzele care căzuseră cu luni Înainte se transformaseră Într-un strat protector, iar acesta avea o pojghiță de chiciură - arăta nesănătos, ca un morman de fructe putrezite. Mai tot locul fusese marcat de șrapnele sau distrus de anvelopele camioanelor, iar În est erau niște canioane imense și gropi, unde pămîntul fusese săpat În diverse locuri, pentru a umple saci cu nisip. Încercară să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
doar cu un minut În urmă, o nedumeriseră: o masă de călcat cu picioarele rupte, o găleată, o cutioară pe care cineva lipise scoici... Toaleta Își pierduse strălucirea sidefie și-și arăta petele. Pereții casei ridicîndu-se pe ambele laturi ale mormanului de moloz se dovediră a nu fi pereți ci camere deschise, cu paturi, scaune, mese și șemineuri intacte. — Spune-le să stingă luminile! zicea fata În continuare, dar și ea se uita În jur, ca și Kay - de parcă Înțelegea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
în altă lume. A trebuit s-o zgâlțâie și s-o lovească peste față, ca să înțeleagă ce-i spunea de moartea tatălui ei. Ucigașul acestuia îl lăsase cu o bucată de sârmă strânsă în jurul gâtului. Îi găsiseră trupul pe un morman de gunoi, în afara orașului, cu tălpile răsucite în sus, privind spre cer, ca doi pești. Nimeni nu se mirase. Cămătarii nu se bucură de popularitate nicăieri. — Înțelegi? striga Moti Lal la ea. Acum ai rămas singură pe lume! Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care să-l poți atinge. Te-ai putea gândi la asta în termeni ciclici. Ziua brahmanilor se repetă la nesfârșit - înaintea oricărui act de creație lumea veche trebuie mai întâi distrusă. Pran este acum făcut fărâme, strivit de viață. Un morman de Pran sub formă de moloz, așteaptă ocazia să se reinventeze, într-o ordine nouă. Se aude zgomotul făcut de zăvorul tras; îi este la fel de familiar ca și chemarea muezinului de la moscheea învecinată, la fel de familiar ca și crăpătura din zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
impersonală asupra nou-veniților. Femeile își trag voalul sariului peste cap și se uită în altă parte, apoi lasă ochii în jos supuse. Fotograful începe să dea ordine și bărbații se ridică fără grabă să le execute. În spatele lor, sunt două mormane de frunze, acoperite cu crengi. Pran își face loc pe lângă foc, se îndreaptă spre ele și este întâmpinat de un sunet profund, iritant. Un urlet. Speriat, realizează că se află în fața a doi tigri, în cuști. Se uită leneși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dar nu le face semn să se oprească. Jiwan, Abhay și sahib intră în orașul tăcut, carbonizat. — O să merg pe jos de acum, le spune Pran. Mulțumesc. Băieții dau din cap și molfăie „la revedere“, iar Pran rămâne lângă un morman de moloz carbonizat, fosta Alliance Bank, acum o ruină. Aici s-au petrecut lucruri teribile. Orori. Locul își păstrează propriile amintiri chiar la suprafață, amintiri despre mobilierul masiv al băncii, scos în stradă și incendiat. Imaginea domnului Thompson, directorul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
moletiere, o pereche de cizme împotriva țânțarilor, două costume foarte ușoare de corp, din lână Jaeger, o cască colonială de plută pentru ca s-o poarte în tabără și o pălărie dublă pentru vânătoare. Grămada de pe cântar se mărește, ajunge un morman. Studenții din primii ani sunt trimiși să găsească hârtie maro de ambalaj. Asistentul susține că n-a acordat atenție îndeajuns problemelor de sănătate individuală, așa că-și cumpără o centură de flanelă, care să-l ferească de holeră, să-i protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe alta, e nevoie să le facem pe amândouă... spune ea cu o voce firavă, apoi adaugă puțin mai entuziasmată: după cum scrie foarte clar În planul strategic.. Aha, acum vine cu planul strategic? Mă Întrebam io când o să ajungem la mormanul ăla de pișat Împuțit. Păi, mi-am făcut temele, mutră de limbistă, mersi mult. — Mă bucur că ai adus vorba de asta, pentru că pot să citez dintr-o notificare a Resurselor umane referitoare la planul strategic, și citez: „Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
plăcintă cu pește care pare interesantă. — Ce faci, Ina? o Întreb pe băbuța din spatele tejghelei. — Cam devreme azi Bruce, zice ea. — Mă tentează plăcinta cu pește. — Cu chipși? — Spledid Ina, și mai bagă și niște fasole, Îi spun eu, admirând mormanul ăla imens, superb și sleit de terci puturos. Nici plăcinta cu pește nu-i rea. Mă așez și Îmi savurez mâncarea. Ray Lennox vine și mi se alătură. — Ien regulă Bruce? Ai văzut ziarul? Mi-l vâră În față. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
al hohotelor de plâns și de un vaiet urât și pițigăiat din cameră. Îmi scot chiloții de pe cap, dar În cameră nu mai e nimeni În afară de mine. Iritația A doua zi dimineață mă cac În buda compartimentată a hotelului. Un morman de castane se află-n fața mea, puțind a curve din Dam, dar neprezentând nici un semn de monstru extraterestru. Deși știu că e pe acolo, pe undeva Înăuntrul meu, răsucindu-se și crescând, așteptând momentu potrivit, aidoma lui Arthur Scargrill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cac și mă Împleticesc până la budă. Îmi dau jos chilo0000000000000000000000000000și pocnește și trage bășini de parcă m-aș pișa ca000000000000000 nu nu nu 00000000000000000000000000căcatul ăsta iese În trombă. E acolo! Îl pot vedeo nu ticălosule icălosul. Capul și tot, Într-un morman de 000000000000000000000000000000000 supurează apă maro. Asta am și vrut! 000000000000000000000000000 000000000000000 000 Excursii masonice E acolo! Mă trezesc dintr-un somn Înnebunitor În care am picat de matol ce eram și văd chestia aia de rahat! Se târăște prin gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
așa ceva! Mă gândesc să Încerc să iau și io o porție, dar sunt prea mulți angajați de față. În schimb mă Întorc acasă și pun mai multe lemne pe foc, din manuscrisul lui Toal n-a mai rămas decât un morman de cenușă. Mai Încălzesc niște fasole, o condimentez cu praf de curry și fac niște pâine prăjită. O ascult pe pizda aia bătrână, bogată, puturoasă și ușchită cum spune ca de obicei numa rahaturi la ora trei. Sunt mason get-beget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
el. Chiar mă Întrebam ce-mi zdrăngăne În buzunar. Popice În a doua zi de Crăciun. Cu Bladesey. Cât de patetic și fără prieteni poți să ajungi? Declin și deprimare peste tot. Casa e ca un veceu, peste tot numa mormane de gunoaie și țoale vechi și puturoase. Până și io Încep să simt duhoarea când intru În casă. Sinucigașii ăia slabi și iresponsabili, copiii ăia drogați și vagabonzii ăia Împuțiți o duc mai bine ca mine În perioada asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și Își zâmbesc unul altuia mulțumiți de ei. Puțoii. Mă duc acasă În Volvo, oprindu-mă la Crawford’s pentru niște mâncare la pachet. Voiam să am nădragii ăia noi când vine Bunty. Acum trebuie să pun porcăria În vârful mormanului de rufe murdare și să scotocesc după unii murdari, dar nu chiar atât de murdari, din maldărul puturos. Casa asta-i o cloacă. Pute mai rău aici decât În șopornul lui Hector. Îndes tot ce pot În saci de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
celorlați copii, el e tot Micuțul Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n măta 00000Du-te-n măta, Înjuri tu În timp ce-l Îmbrâncești pe Stevie În josul dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborând pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui până la bază; fix În gura deschisă a buncărului În care de regulă se depozitează tot cărbunele, dar acum este groaznic de ticsit, și Încearcă să se urce afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ticsit, și Încearcă să se urce afară din el dar poate vedea muntele de deasupra lui care se mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lângă o spaimă zdrobitoare când mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecând În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lângă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe când te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămânii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpând, urlând: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul... e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpând, urlând: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul... e atât de Întuneric, bă, atât de Înfiorător Întuneric...... 0000000000Paznicul de noapte sapă și el. Vin mai mulți oameni. Se discută să se aducă o țeavă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]